derutat
 

O sa incerc sa continui aici ceea ce am inceput pe celalalt topic pt. ca nu prea are legatura (sa are... ma rog).
Pe celalalt topic doream sa aflu niste lamuriri teologice (pt. mine deoarece m-am apucat de studiat Biblia) cu privire la homosexualitate si la modul in care se raporteaza lumea crestina la ea.
Aceste 2 subiecte (gay-ii si religia) nu m-au interesat niciodata deoarece am considerat ca fiecare face ce vrea; asta pana acum.
Acum ceva timp am aflat ca fratele meu este gay si de cand am aflat asta s-au intamplat mai multe lucruri cu mine.
Vreau sa precizez ca noi am primit o educatie laica sau atee (ai mei nu sunt casatoriti in biserica si noi nu suntem botezati, datorita faptului ca tata era in militie inainte de 89 si nu avea voie sau ceva de genu` si ma rog.. ai mei nu prea au treaba cu religia, singurele chestii le mai auzeam de la bunica) dar fratele meu totusi a tatonat cu credinta o perioada cand era mic, se mai ruga dar mama ii spunea sa nu piarda vremea cu prostii si mai bine sa invete :) deci intr-un fel nu e vina noastra.
Problemele mele sunt:
1.relatia cu fratele meu s-a schimbat ( in sensul ca am devenit mai distant de el, il vad cu alti ochi acum)
2.incerc sa inteleg chestia asta, sa ma documentez si sa il inteleg si pe el.
3.incerc sa inteleg si dpdv crestinesc treaba asta citind biblia (chestie care m-a apropiat de credinta intr-un fel)
Si problema cea mai mare e cu ai mei pt. ca problema lui o sa imi cutremure familia, deoarece desi ai mei nu sunt religiosi sunt foarte rai si duri si in ruptul capului nu vor accepta (mai ales tata) asa ceva, nici nu ma pot gandi pana acolo; mai ales ca el a fost copilu` preferat, mai studios, etc. io nu, cu alte cuvinte ai mei si-au pus bazele in el.
Ceea ce s-a schimbat cu mine asa cum am spus pe langa rel cu el, problema lui m-a facut sa descopar religia si pe Dumnezeu, si simt ca am o misiune, ca Dumnezeu mi-a aratat mie asta sa previn ceva sau sa-l schimb pe el. In fine, sunt niste chestii in mine pe care tre` sa le pun cap la cap, sa le inteleg si sunt foarte derutat si de asta am si scris aici si pe celalalt topic.

Sebastian,
Vreau sa-ti spun doar sa ai mare grija de fratele tau, sa-l menajezi si sa-l iei asa cum este. Tine minte un lucru ESENTIAL in relatia ta cu el, pe care parintii nu or sa-l inteleaga niciodata..stiu asta din alt caz concret al unui coleg de al meu.

FRATELE TAU ASA S-A NASCUT
Homosexualitatea NU ESTE alegerea lui!..indiferent de ce ai sa auzi aici.
Iubeste-l!
In religia noastra ortodoxa din pacate nu ai sa gasesti un suport prea mare.

Sebastian,
Fratele tau a cazut in ghearele vrajmasului. Dar Insusi Mantuitorul ne spune: ,, De cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui!"

Faptul ca ai dobandit nelinistea cea buna e un semn bun. Singur insa iti este greu sa lupti. Tu acum trebuie sa fii sfatuit pas cu pas cat mai corect. Ia legatura cu un duhovnic bun. Nu-i tarziu ca parintii tai sa ia niste lumanari si sa caute o familie de crestini care fara daruri si petreceri sa va insoteasca la biserica si sa-i cunune pe parintii tai, iar pe voi sa va boteze. Ma rog, in situatii exceptionale, cum e aceasta, preotul mai vine si acasa pentru a rezolva astfel de probleme.

Stiai ca prin taina Botezului se sterg toate pacatele?

Casatoria crestina, cresterea si educarea unor copii implica niste responsabilitati, iar omul zilelor noastre cauta sa le mai ocoleasca. Egoismul este un pacat considerabil, caci omul egoist se gandeste numai la sine, nu si la altii. Omul egoist este preocupat la maximum sa-si satisfaca placerile sale, calcand peste cadavre, daca se poate.

,,Cresteti si va inmultiti!" ne spune Dumnezeu. Misiunea unui barbat este de a forma un trup impreuna cu o femeie si de a lasa urmasi. Atunci cand dorim sa luam din viata numai petrecerea, numai distractia, iar crucea necazurilor o consideram buna doar pentru altii, inseamna ca ne asemanam cu dracii si ca facem voia lor.

Homosexualitatea deriva din egoism, din neascultare de Dumnezeu, din fuga de responsabilitate din dorinta de a-L insela pana si pe Dumnezeu! Implica multa viclenie diavoleasca. Cei care cred ca s-au nascut asa au cazut deja intr-un soi de deznadejde insuflata de diavol pentru ca sa nu mai lupte cu ei insisi si sa nu se mai corecteze niciodata.

De aceea, dupa Botez, participarea la mai multe Sfinte Masluri este necesara.

Eu cred ca de-aici trebuie pornit in "misiunea" ta, daca tot consideri ca ai una. Fara botez, nu ai ce cauta in biserica la savarsirea intregii sfinte liturghii. La un moment dat, preotul spune: "Cei chemati, iesiti! Cei chemati iesiti, ca nimeni din cei chemati sa nu ramana!" Mantuitorul te cheama, tu tocmai asta faci: te silesti sa afli rostul acestor trairi spirituale. E clar ca ai o misiune. Acum, ca vei reusi sa salvezi doar sufletul tau sau si pe-a fratelui, e greu de spus... Dumnezeu are destule solutii, dar omul este atat de ciudat ca poate rata toate sansele din lume, numai dintr-un orgoliu prost inteles. Daca L-am cauta pe Dumnezeu, cum cautam placerile lumesti trecatoare, lucrurile ar fi mult mai simple, dar avand in vedere ca nu poti fi "si cu.. si cu sufletu-n Rai", e nevoie de multa vointa si intelepciune (cel putin in perioada de inceput, cand noi vrem sa renuntam la cele rele, iar diavolul, simtind ca pierde teren, isi cheama ajutoare!). La voi, din pacate, e ceva mai mult de munca, fiindca toata familia este in pericol, iar ipoteticul "salvator" esti doar tu, care la randul tau ai mare nevoie de sprijin.
Singurul sfat firesc pe care ti l-as putea da ar fi sa te botezi cat mai curand posibil. (Nu stiu unde stai, ca ti-as fi cu mare placere, nash de botez) Din acel moment, harul duhului sfant te va apropia cu fiecare clipa de Intelepciunea Lui Hristos, si nici de sfaturi n-o sa mai ai nevoie, fiindca prin rugaciune, vei primi tot ce vei dori.
Deci, acum, ocupa-te de tine, abia mai apoi de familie!
Doamne-ajuta!

OmuBun are dreptate. Nu poti ajuta pe cineva atat timp cat pe tine nu te ajuti. Numai Dumnezeu il poate ajuta pe fratele tau, iar tu poti sa te rogi pentru el si sa-l sfatuiesti de bine. Insa pentru asta trebuie ca mai intai tu sa stabilesti o relatie cu Dumnezeu, sa-L cunosti sai sa faci parte din familia Lui. Avandu-L pe Dumnezeu de partea ta inseamna sa-L ai ca prieten pe singurul care poate sa-L ajute pe fratele tau.

Sunt de acord ca ceea ce simti este chemarea lui Dumnezeu. E te cheama sa vii la El si de aici vei putea ajuta si pe fratele tau si pe altii...
Mult har iti doresc!

Imi pare rau andreicozia, dar nu sunt de acord cu tine. In ziua de astazi toti cei care au astfel de inclinatii dau vina fie pe Dumnezeu (ceea ce este un lucru foare grav), fie pe structura lor genetica. Intr-adevar, unele gene ii pot crea o predispozitia spre sexualitate, asta daca sotul nu a dat pace sarcinii (cum spune Parintele Arsenie Boca), dar omul isi face singur drumul, isi alege singur calea pe care vrea sa o urmeze. Poate ca este de vina si lipsa de educatie religioasa din familie, si de aceea, nestiind ce este friva de Dumnezeu, a ales aceasta cale. ESTE ALEGEREA LUI, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa piarda pe nimeni.

Din ce am citit, o vina poarta si parintii. Cat priveste cununia la Biserica inainte de 1989, numai cine nu a vrut , nu s-a cununat. Solutia nu o vad decat prin intoarcerea la Dumnezeu a intregii familii, rugaciuni si cainta.

Poti incepe lupta pt recuperarea fratelui tau poemnindu-l in rugaciunile personale, in acatiste si sarindare, la cat mai multe monastiri sau duhovnici deosebiti. O lupta sustinuta, constanta..pana la victoria finala. Si daca vrei sa ai succes mai rapid, schimba-te pe tine mai intai.
Sa nu-ti urasti fratele! "Iubeste-i pe toti, dar nu cu cele lumesti ale lor"

Nimeni nu se naste gay, sau cu alte probleme sociale, insa le dobandeste din cauza familiei/prietenilor/educatiei etc. Oricum motivul e greu de delimitat clar.

Din nastere simtim atractie si spre fete si spre baieti, e normal sa ne fie dragi toti oamenii. Insa aceasta atractie nu e una sexuala, ci una frateasca.

Lumea in care traim insa ne bombardeaza cu sexualitatea, si de aceea de multe ori confundam iubirea adevarata cu atractia sexuala, cu pofta cu placerea. Iar rezultatul? Depinde de fiecare cum il prinde aghiuta: baiat cu fata, baiat cu baiat, fata cu fata, dar pofta tot aia e.

Ceea ce are nevoie fratele tau si tu, e putina dragoste adevarata, fara sexualitate sau moralitati. Cautati un duhovnic adevarat, care sa se comporte ca un tata bun si bland. Care sa se roage pentru fratele tau, fiindca el e prins, si desi stie ca nu e ok, nu se poate ajuta singur si se resemneaza. Asta poate duce la deznadejde, deznadejdea il impinge pe om sa faca prostii mari, gen suicid, sau il impietreste de tot. Deci nu e de neglijat.

Tu poarta-te cu drag fata de el, nu-l certa, dar nici nu-l incuraja la prostii, si reorienteaza-l spre fapte bune. Daca va face lucruri bune pe de o parte (ex: sa ajute parintii, sa ajute un batran, sa sape la o vecina bolnava gradina etc.) toate acestea il vor vindeca pe cealalta.