Politistii romani se sinucid pe capete !!!
 

Asistam cu uimire si stupoare, de cateva luni bune,si chiar ani, incoace, aproape luna de luna,periodic, la alta stire in care subiectul zilei este iarasi un vajnic aparator al spatiului public si privat care s-a sinucis !!!

Motivatiile oferite spre explicarea gestului inexplicabil,sunt din cele mai diverse,insa niciodata nu se evidentiaza cauzele profunde ale acestui fenomen ingrijorator !

Cunoscuta ca printre cele mai demne social, si mai vocationale,profesional, meserii, cea de politist(cu toate categoriile subsumate:jandarm, pompier,etc...) presupune din partea subiectului ce o practica, un anumit profil moral,din care nu trebuie sa lipseasca curajul de a infrunta situatii periculoase, optimismul,sagacitatea specifica luptatorului,dorinta de a supravietui in orice situatie..etc...

Insa se vede treaba, ca toate aceste virtuti, lipsesc cu desavarsire unora dintre membrii susamintitei meserii,care se vede treaba ca au fost racolati spre angajare tocmai din menajeriile spitalelor de boli psihice,si adusi,si pusi sa ne apare de violatori,criminali si pedofili, cand ei sarmanii nu se poat apara nici pe ei !!!

Cred ca si biserica Ortodoxa impreuna cu celalalte culte crestine, ar trebui sa se implice mai mult pentru a oferi o educatie moral-crestina, care sa previna asemena gesturi ultime din parte prea-firavilor oameni a caror meserie este sa se impuna in fata infractorilor ,spre a ne apara pe noi,societatea !

Problema politistilor banuiesc ca sta in faptul ca urmeaza sa se faca disponibilizari in masa din randurile lor. Intr-o tara unde mai bine de 70% dintre angajatii diverselor institutii, ale statului sau private, au fost pusi pe pile, relatii si interese nu ar trebui sa ne mai mire ca nu avem oameni competenti in mesriile pe care le practica.

Este foarte adevarat ca in mod normal un reprezentant al legii ar trebui sa dea dovada de ceva mai multa tarie de caracter insa la fel de adevarat este ca a fost o perioada cand se faceau politisti pe banda rulanta. A fi politist in spatiul public in Romania nu este deloc un lucru complicat. A fost o vreme cand nu-ti trebuiau decat 2 ani la o scoala de agenti de politie dupa care ieseai cu un salariu mai mare decat majoritatea celor care se cazneau 5 ani pe bancile facultatii ca sa devina ingineri. Ma exprim la timpul trecut deoarece la ora actuala cei din politia comunitara nu-si mai iau leafa de la stat si-o iau de la primarie, aceasta schimbare taind mult din elanul celor care se visau in uniforma.

Intrucat noi romanii la nivel global suntem foarte mici si nesimnificativi dar in schimb avem niste orgolii in noi cat tot pamantul, si tepuiala la noi nu este numai la nivel de fapta ci mai ales la nivel de gandire, fiind exprimata prin felul nostru de a fi evident ca meseria de agent comunitar a fost mana cereasca. Tot romanul vrea o slujba stabila, la stat desigur, platita cat mai bine si obtinuta cu cat mai putin efort, iar daca slujba respectiva mai da romanului si un pic de putere, ca sa se arate important si pentru a-si satisface orgoliile aceea e slujba ideala. Slujba de agent comunitar era compromisul perfect in acest sens, de aici si atractia pe care a exercitat-o in randurile tinereilor abia iesiti din liceu. Ei bine si uite asa se explica cum tot "cacaciosul", apt sau nu, dar cu ceva relatii, a reusit fara prea multe probleme sa devina agent comunitar, ba chiar prin intermediul acelorasi pile a mai urcat si-n grade.

The End

Tin sa mai adaug ca personal cunosc pe cineva care nu are macar armata facuta desi a prins perioada cand era obligatorie, iar la ora actuala lucreaza ca agent in politie desi nici scoala de agenti nu facut-o. Are insa ceva studii superioare daca acestea pot intr-adevar compensa antrenamentul fizic si psihic pe care il capeti numai intr-o institutie cu caracter militarizat si mai are si "ceva" relatii pe ici colo desigur . Ce sa mai adaug ca numai cand il vezi, deoarece e foarte slab de te-ntrebi cum de nu-l matura vantul avand un aspect bolnavicios, umflandu-se in pene ca el e mare agent mai ca te bufneste rasul.

Ce asteptari poti sa ai de la astfel de oameni? Si cand te gandesti ca siguranta noastra sta in mainile lor.

Lasa ca se face catedrala mare sa aiba unde sa le faca slujba! Asta daca urmasii lor or avea bani!

In Romania oamenii nu mai ies in strada. Se sinucid. Pentru ca nu mai vad nici o speranta. Deznadejdea, disperarea, inhata Romania...

Dar disperarea si deznadejdea nu sunt cumva rezultatul actiunilor proprii, in multe cazuri?

Daca ai luat acum 5 ani un credit care era si atunci peste puterile tale, dar erai optimist, iar acum nu mai ai cu ce sa il platesti, vina cu e?

Daca ai prins un job caldut, la Stat, pe pile, unde luai salariu dublu fata de cat ia un om mai instruit decat tine la privat (pe mai multa munca prestata), nu e vina ta daca ti-ai imaginat ca o sa mearga la nesfarsit?

Toata lumea vorbeste de disperare, de parca nu ne-o facem cu mana noastra. Am trecut cumva printr-un razboi, unde am fost atacati si acum tragem ponoasele fara sa fi avut vreo vina? Nu.

Foarte corect. In multe cazuri.:-)

Nu doar poliţiştii se sinucid.
Din păcate şi alte categorii sociale cad în această ispită.
Nu ştiu dacă există om care să nu se fi gândit vreodată la acest lucru.

Pentru orice pacat putem face pocainta. Pentru pacatul sinuciderii nu mai putem face pocainta, nu ne putem smeri, nu ne mai putem plange acest pacat. Prin urmare, prin sinucidere, omul care cade in acest pacat isi agoniseste iadul, desi se poate sa fi savarsit in viata lui si fapte bune. Caci conteaza starea in care se afla sufletul in momentul in care murim.

Deznadejdea este un pacat foarte mare importiva caruia trebuie sa luptam cu forta duhovniceasca in momentul in care suntem ispititi. Daca oamenii ar avea puterea duhovniceasca de a lupta cu deznadejdea, n-ar mai fi nevoie de atatia medici psihiatri. Cand simtim ca pentru o ispita mai mare sau mai mica ne intristam peste masura, e clar ca e si necuratul pe aproape care exagereaza lucrurile si ne face sa credem ca numai noi avem dreptate in timp ce toti ceilalti sunt vinovati.

Omul echilibrat ,care il are pe Dumnezeu , suporta incercarile, isi ia crucea si o duce asa cum poate. El e constient ca, oricat de grea ar fi viata, inca nu i s-a pus cununa de spini pe cap, deci Iisus a suferit mai mult ca el.

Omul cu o structura labila, care a fost obisnuit sa braveze, nu suporta sa fie smerit de nimeni si de nimic. Nu suporta nici crucea, despre care considera ca e buna doar pentru altii. Si atunci diavolul intra in el fara probleme si face cu el ce vrea. Nu e de glumit, oricui i se poate intampla sa fie ispitit de diavol, dar trebuie sa strigam si sa cerem ajutor de la Hristos.

Omul zilelor noastre, spunea un parinte, plange dupa comori trecatoare, dar sufletul lui nu si-l plange.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne plangem din timp sufletul pentru a nu da loc celui rau in sufletele noastre. Si sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate, caci stie El de ce ni le da. Sa-I multumim, asadar, si pentru sanatate si pentru boala si pentru prieteni si pentru dusmani, si pentru bogatie si pentru saracie si pentru bucurii si pentru necazuri.

Facand asa, duhul deznadejdii se indeparteaza imediat de la noi, iar Dumnezeu, care a ingaduit cu un scop necazul respectiv, mai devreme sau mai tarziu, va rezolva totul dupa voia Sa, dar intr-un mod benefic pentru suflet. De aceea, in momente grele, sa ne lasam in voia lui Dumnezeu, caci El stie cel mai bine ce ne este de folos pentru mantuire.

In inchisorile comuniste oamenii erau supusi la torturi si totusi cei care se agatau cu nadejde de mila lui Dumnezeu puteau sa fie fericiti si acolo. Acolo isi agoniseau virtuti crestinesti si o fericire adevarata, Dar al Duhului Sfant chemat prin rugaciunea in smerenie, tranformand astfel inchisorile in loc al nevointei pentru Dumnezeu.

da, biserica de 400 milioane de euro,parca atata costa !!!