Asta cu "schimba viata" este destul de discutabil.
Nu poti spune cum a afectat un fenomen viata cuiva, cu adevarat, pana la Judecata.

Faptul ca a parasit o patima sau a intors spatele ateismului nu e ceva care sa gareanteze mantuirea.

Sunt oameni care au parasit patimi dar au intors spatele Bisericii.

Imi spunea acum cativa ani un neoprotestant, fost ortodox, cum noua credinta l-a ajutat sa se lase de patima jocurilor de noroc iar el drept urmare si-a ars toate icoanele care le avea.

Ba da, se poate...
doar că pe un traseu mai lung, mai ocolit.

"Acest "dar cine... cine... cine" chezăşuieşte absenţa oricăror moderaţii şi judecăţi cumpănite, nădăjduiesc într-o absenţă de moment."
Nu chezăşuieşte nimic decât, în cel mai rău caz, un stil retoric uşor patetic. :)

Nu, e vorba de relatiile curente cu eterodocsii.
Daca sunt oameni de treaba, e greu sa le negi statutul de pretinsi crestini.

Si ca sa faci loc pentru "crestinismul" lor, ceva din al tau trebuie sa-l dai deoparte.

Sunt sigur ca daca ai incerca sa detaliezi ideea integrand-o cu ideea de comuniune euharistica spre care tintesti, te-ai impiedica de prea multe ori pe parcurs, ca sa ajungi la o teorie consistenta si coerenta

Stii, pornind de la episodul Biblic al ispitiri Domnului in pustie, am putea dintr-o grabita judecata, trage concluzia ca El si ispititorul, aveau totusi in comun, Sfanta Scriptura.

Desigur, e un exemplu extrem, dar intelegi tu ideea..

Desigur că mă interesează ceea ce spuneţi şi, înainte de a lua decizia să gândesc ecumenic, am analizat mult opiniile şi argumentele teologilor ecumenici şi neecumenici (din fericire, cunosc teologi de ambele concepţii), nu m-am lăsat dusă de val.
Ba mai mult decât atât, aşa cum am mai spus, sunt pregătită oricând ca, de dragul lui Hristos, să părăsesc această simpatie faţă de mişcarea ecumenică, dacă ea se va transforma într-un focar de relativism şi/ sau sincretism religios. În acest caz, aş spune şi eu ca Balaam cel din Vechiul Testament: "dacă aceasta nu este plăcut în ochii Tăi, atunci mă voi întoarce".
Până atunci, însă, toate informaţiile pe care le am îmi indică faptul că scopul mişcării ecumenice este dezideratul unirii (reunirii) tuturor creştinilor - ideal la care desigur că ader fără şovăire!
Apoi le reproşaţi ecumenicilor, generalizând în mod nejustificat, faptul că ei ar minimaliza importanţa Sfintelor Taine, susţinând că este acelaşi lucru a te împărtăşi şi a te abţine de la Sfânta Euharistie.
Cum aş putea susţine aşa ceva?
Din ce motiv îmi atribuiţi idei pe care nu le-am exprimat şi care nu mi-au trecut prin gând niciodată???
Cum să fie acelaşi lucru a te împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos şi a trăi în comuniune cu El doar prin gând, rugăciune şi citirea cuvintelor Lui?
Toţi creştinii trăiesc în comuniune cu Hristos, doar că unii dintre ei se privează pe ei înşişi de bucuria împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Său.
Înseamnă aceasta că ei nu mai sunt ai lui Hristos?
Nu, nicidecum!
Sigur că oamenii sunt cât se poate de creştini şi pot trăi în comuniune cu Hristos. Ei I se roagă, Îl poartă-n inimi, Îi citesc şi-I propovăduiesc cuvântul, Îl caută neîncetat, Îi simt prezenţa în viaţa lor.
Cred că ei sunt asemeni ucenicilor Luca şi Cleopa pe drumul spre Emaus, cu deosebirea - semnificativă - că sunt conştienţi de identitatea "Străinului" Care păşeşte alături de ei conducându-I.
Noi suntem tot Luca şi Cleopa după ce au ajuns în Emaus, anume atunci când, frângând El Însuşi pâinea euharistică, S-a făcut nevăzut de lângă ei.
Nu mai aveau de ce să-L vadă, pentru că, de acum, era în ei.
Şi orice aparentă absenţă a lui Hristos constituie, de fapt, semnul unei prezenţe mai intime şi mai profunde a Lui în viaţa noastră.
Creştinii protestanţi au nevoie, pentru a-L recunoaşte pe Hristos, să-I asculte cuvântul (de vreme ce Hristos, pe drumul spre Emaus, le tâlcuia ucenicilor din Scripturi şi ei aşa I-au intuit prezenţa, simţind cum le ard inimile de mult dor), iar noi Îl ştim şi Îl simţim chiar fără să-L vedem de vreme ce, dăruindu-ni-Se în chipul nespus de smerit al pâinii şi vinului euharistice, S-a făcut nevăzut ochilor noştri.
Protestanţii sunt în comuniune cu Hristos în mod dialogic, dar nu îndrăznesc să facă încă un pas mai departe - pasul hotărâtor: să-L primească, în mod real şi fizic, în trupurile lor.
Nu vor să creadă - nu pentru că i-ar ispiti gândurile necredinţei mai mult decât pe ortodocşi, ci pentru că, poate, nu îndrăznesc să creadă că Domnul Dumnezeu, după ce S-a smerit făcându-Se Om şi dându-Şi viaţa pentru noi, Se micşorează şi mai mult pe Sine, oferindu-Se oamenilor sub forma unei firimituri de pâinică şi a unei linguriţe de vin.
Cum ar putea crede ei una ca asta?
Este aşa ceva verosimil?
Noi credem nu pentru că suntem mai puternici decât ei, ci fiindcă-i avem pe Sfinţii noştri Părinţi care ne-au învăţat, de atâtea veacuri, că incredibilul este adevărat, că iubirea lui Dumnezeu este, într-adevăr, "manikon eros".
Ei nu pot crede, asemănându-se lui Toma Apostolul, "îndoielnicul care ne face credincioşi" care, în minunata interpretare a IPS Bartolomeu, nu putea crede în Înviere căci îşi spunea: "e prea frumos ca să fie adevărat".
Trist este faptul că fraţii noştri ezită neîncrezători, copleşiţi de îndoială în faţa neverosimilului, ezită să-şi asume cea mai profundă şi autentică formă de comuniune cu Domnul, posibilă în viaţa aceasta: primirea Sfintei Euharistii. :(
Ştiu şi ei versetul biblic: "gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul", dar se limitează să-L vadă doar (prin credinţă), fără a-L şi gusta.
O, dă-le lor şi nouă, Doamne, "să ne împărtăşim cu Tine mai adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale"!
P. S. Au şi creştinii protestanţi şi neoprotestanţi forme de Împărtăşanie şi concepţii diferite despre relaţia dintre pâine şi vin pe de o parte şi Trupul şi Sângele Domnului pe de altă parte (încă de la începutul existenţei lor istorice, evanghelicii şi reformaţii au intrat în polemici pe această temă), dar personal m-am referit - răspunzând la critica din mesajul dvs - strict la Euharistia înţeleasă în sens ortodox: Trupul şi Sângele lui Hristos, în mod real, propriu.

Serios, despre ce vorbesti?
Sper ca nu faci referiri la cazuri de genul saccsiv,apolo,antonia, etc. ca este evident zic eu, mai ales pentru cineva ca tine, ca nu sunt reprezentante pentru ortodoxie.

Eu cred ca te poti exprima mai coerent de atat.
Ce inseamna "formule" in contextul asta?

Sufla unde vrea dar asta nu inseamna ca noi putem face asumtia ca sufla de exemplu intr-o adunare de homosexuali, in sensul ca ii sfinteste si umple de har.

Unde ai gasit chestia asta cu mirungerea?
Tare m-as mira sa fie asa.

Foarte discutabil, cu o discutie doar pe directia asta si deja s-ar putea umple zeci de pagini.

Tu chiar crezi ca e o problema strict de ordin "psihologic"?

Pentru ala care crede ca icoanele sunt idolatrie sa accepte ca idolatrul e crestin si invers, pentru cei care stiu ca iconoclastii au pierdut lupta cu ortodoxia, sa-i accepte ca un fel de "altfel de ortodocsi" e doar o chestiune de ordin "psihologic"?

Eu zic ca tine mai degraba de psihiatrie, trebuie toti injectati cu ceva astfel incat sa capete o perspectiva schizofrenica asupra a ceea ce este adevarat, astfel incat si o propozitie si contrariul ei sa fie privite in egala masura

Nu ti se pare ca asta seamana cu "dublethink" din "1984"?

"Doublethink is basically the power of holding two contradictory beliefs in one's mind simultaneously, and accepting both of them."

Si stii de ce?
Pentru ca nu incearca, cum ar fi corect si cum Biserica mereu a incercat, sa-i aduca la credinta pe cei rataciti.

Ci numind ratacirea "credinta" si oferindu-i chiar o cvasi-deplina autenticitate.

O astfel de perspectiva nu poate fi acceptata pe scara larga, nici macar de cei rataciti care si in ratacirea lor sunt deplin constienti ca nu pot ramane atat la valorile lor cat si imbratisa pe ale celuilalt ca fiind depline si adevarate asa cum le sustine el.

De asta si asa zisa "miscare ecumenica" se propaga insiduos, in umbra, fara a-si declara deplin scopurile, asa cum a facut pe acest topic de exemplu, pentru ca pusa in lumina ar face oamenii (chiar din ambele parti) sa fuga de ea ca de ciuma.

Din fericire nu suntem toti chiar atat de sentimentali.

Pot sa accept ca respectivul este dedicat unei anumite idei de Hristos, dar in acelasi timp sa-l deplang ca nu poate merge nici spre deplinitatea credintei, nici a Harului.

Si din pacate, stiu ca si celalalt priveste lucrurile la fel.

Miscarea ecumenica in schimb isi propune sa predice amnezia si ipocrizia.
Ne facem ca anumite lucruri nu le vedem, nu exista, etc.

Fani, mulţumesc mult pentru susţinere!
Şi fiindcă amândouă apreciem în mod deosebit scrierile lui C. S. Lewis, aş vrea să vă amintesc de o idee a lui foarte interesantă din "Creştinismul redus la esenţe" (idee exprimată chiar în primele pagini ale cărţii): "unul dintre lucrurile în privinţa cărora creştinii nu sunt de acord e importanţa dezacordurilor lor". :)
Doamne ajută!

Nu vorbeam de cei care se declara papi ei insisi si stiu mai bine decat toti, de exemplu, ca cipurile sunt de la necuratul sau ca noul calendar asisderea (daca la ei te refereai), si de fenomenul 'parintele cutare a zis'-asa este punct (desi nu stiu daca chiar nu este repreezentativ acest fenomen pentru ortodoxia actuala).
Vorbeam de organizarea Bisericii in practica.
De exemplu
1) Faptul ca un patriarh (care de fapt este doar primul intre egali intr-o regiune mai vasta) se amesteca si hotaraste in dioceza unui alt episcop, care practic este sub el (ca si cum patriarhul ar fi papa), si la modul in care un sinod al unei Bisreici patriarhale devine un fel de paralel al consiliului de cardinali.
2) Si de felul aberant in care este organizata asazisa diaspora ortodoxa, fiecare depinzand de asazisa biserica mama. Astfel incat se ajunge la situatia nu numai necanonica, dar chiar ne-ecleziala (care contrazice principiile ecleziologiei) de a avea mai multi episcopi in acelasi loc, dupa criterii nationale. (romanii tin de roman, rusii de rus, bulgarii de bulgar etc)
Pe voi in Romania sigur asta va preocupa mai putin. Pe noi aici ne preocupa acut. (Cel putin, pe unii dintre noi)

Cat despre faptul ca rusii (Patriarhatul de Moscova) primesc la ortodoxie convertitii catolici fara mirngere, poti sa te informezi si tu, nu am scos-o de nicaieri in mod special, este un fapt. (La cei protestanti li se face mirungerea - poate nu am precizat adineauri.)
Tu de cate cazuri de convertiti (de multe neamuri si la toate bisericile ortodoxe reprezentate pe aici) crezi ca am auzit de 25 de ani de cand stau prin occident si fac parte mai ales din parohii multinationale?
Si cat de mult crezi ca m-a interesat probema, eu insasi fiind casatorita cu un convertit la ortodoxie? (intrebare retorica)