Sexul si capcanele sale
 

Am gasit un documentar interesant ce poate fi folosit ca material didactic dar si de catre parintii ce au copii mai maricei (care ar fi ore varsta potrivita?). Trebuie sa se cunoasca si reversul medaliei.

http://www.youtube.com/watch?v=oah6D...=results_video

Varsta potrivita ar fi dupa ... casatorie. Si am o obiectie, DRAGOSTEA. :)

Cred ca nu am fost prea clara, nu ma refeream la varsta potrivita la care sa se inceapa o relatie intima, ci la varsta la care se poate viziona acest filmulet, sa nu fie nici prea tarziu, nici prea devreme. Copiii din ziua de azi sunt bombardati de mici de tot felul de scene pornografice, in reclame, in videoclipuri, in reviste. Cunosc de la o varsta cruda lucruri pe care nici adultii nu le stiu, dar nu sunt constienti si de efectele unui stil de viata destrabalat, nimeni nu le explica de ce este rau, ci doar li se spune sa nu faca anumite lucruri.

Si parintii ce pazesc? De ce nu se ocupa de educatia odraslelor asa cum trebuie? Raman in continuare la parerea ca majoritatea oamenilor sunt niste incompetenti cand vine vorba de crescut copii.

Mult succes.

Crezi ca e asa simplu?
Sau cu alte cuvinte, ai copii?
Ai incercat sa le oferi o educatie crestina?

Cu teoria toata lumea sta bine.

N-am copii, probabil nu as putea sa-i cresc cum trebuie, dar doar pentru ca nu am crescut pana acum nu inseamna ca nu pot sa ii arat cu degetul pe cei care fac o treaba cat se poate de proasta. Ce spui tu e ca si cum ar fi cazul sa ne facem fotbalisti sau antrenori ca sa putem judeca daca un meci de fotbal e bun sau nu.

"Viata e greu", vorba ceea, dar daca copilul tau se rateaza nu e nici vina anturajului sau, nici a televizorului, nici a internetului, nici a telefonului mobil. Este exclusiv vina parintilor, ca nu au stiut sa pregateasca odrasla sa dea piept cu toate astea. Fie l-au cocolosit prea mult, fie au fost dezinteresati, fie au fost de-a dreptul incompetenti. Si cine ajunge in situatii din astea? Exact aia care sustin ca stau bine cu teoria.

Stii genul ala de parinti, care cauta tapi ispasitori pentru propria incompetenta? Exact aia ma seaca. Sa facem, sa dregem, sa cenzuram, sa punem statul sa faca politie prin licee, pe internet si la televizor.

Cenzura e cand ii spui unui barbat ca nu poate sa manance o fleica, pentru ca un copil nu e in stare s-o mestece - Mark Twain.

Nu trebuie sa ignoram nici anturajul, mai ales in ziua de azi. Pe langa orice ai invata ai nevoie si de ceva noroc, altfel te-ai putea nenoroci foarte usor.
Uite un caz simplu, un baiat mai colorat sau nu pune ochii pe fata ta. E foarte greu sa iesi dintr-o asemenea intamplare, lucrurile pot ajunge foarte departe. Cred ca sunt destule fete azi care stau cu unii doar de frica.

Horatiu,

Problea este ca tu mai mult se pare dai vina pe parinti.
Ori, lucrurile nu sunt alb/negru.

Daca intr-o societate morala este sanatoasa si se implementeaza aceasta morala la toate nivelurile sociale, numarul parintilor care pot oferi o educatie sanatoasa copiilor la un nivel sa zicem satisfacator este sa zicem de 90%, pe masura ce societate pierde busola, tot mai putini parinti pot compensa cu abilitatile pedagogice acest handicap social, in conditii ca cele actuale scazand sa zicem la 20%.

Desigur, asa cum am discutat si pe alt topic, cenzura statului aplicata Internetului, nu este o solutie, putand fi chiar o problema.

Dar anumite masuri cu caracter social, trebuiec luate, teoretic cel putin.

Ca teoria ta este gaunoasa - o dovedesc alte realitati sociale: campaniile impotriva fumatului, pentru o viata sau alimentatie sanatoasa, etc.

Acestea se adreseaza in principal unor oameni maturi, care au toate elementele necesare pentru a lua decizii corecte - si totusi nu o fac.

Atunci ce sa mai vorbim de capacitati mult mai delicate cum ar fi aceea de a ajuta pe altii sa innoate in ape tulburi?

Desigur, pana la urma responsabilitatea este personala dar nu trebuie neglijat nici contextul social si daca poate fi imbunatatit ceva la acest nivel.

Subscriu. Cu totul incompetenţi, pentru că odraslele au obiceiul să vină pe lume înainte ca noi să fim doctori în materia "crescut-copii".

Dar învăţăm, din fericire.
Foarte mult chiar de la ei, de la copiii noştri!