SUBSCRIU. in loc de toata aceasta isterie cel mai de folos ar fi sa ne punem viata in randuiala, caci"cine nu estecredincios in cele mici cum va fi in cele mari?"

am citit toate postarile de pana acum. e adevarat si pe mine ma preocupa aceste lucruri.inca foarte mult. dar in acelasi timp imi provoaca o durere imensa. mi-e greu sa ma gandesc la vremurile acelea.
multi din cei care ati postat sunteti baieti/barbati. eu sunt mama. mama a trei copii mici. vb cineva de martiriul brancovenilor. foarte frumos. mi-a placut dintodeauna. m-a emotionat mereu. acum, cand exista sansa sa mi se ceara si mie asa ceva ma ingrozesc. Il iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul, dar imi iubesc si copiii.cu mintea si inima de acum nu cred ca voi rezista sa fug cu copiii prin munti, sa traiesc cu radacini si sa ii vad murind de foame. nu am putere, nu am curaj . e adevarat, nu am nici credinta destula. nu stiu ce va fi atunci.

sf lavrentie al cernigovului spunea ca in zilele acelea Dumnezeu va trimite boli in trup, boli firesti, care vor avea menirea sa ii curete pe cei ravnitori, dar slabi.uneori ma gandesc ca poate aceasta va fi si soarta mea.

se vb despre martiriu. dar eu intreb: cati parinti de copii mici pot vb despre asa ceva?cati mai au taria lui Brancoveanu. fiti sinceri cu voi insisi...

frumos a zis cineva mai devreme:sa nu ne credem martiri, sa incercam sa fim crestini.
Dumnezeu le va randui pe toate dupa marea sa bunatate si dupa multimea credintei noastre

datoria noastra e sa ne rugam, ca sa ne intareasca Dumnezeu ptr vremurile ce vor veni...

Lore86, nu te intrista, nu te deznadajdui! Si noi, care inca nu avem copii, suntem de asemenea cam :42:dar, cu nadejde in Dumnezeu, trebuie sa mergem mai departe. Pana acum nu n-ea lasat Dumnezeu nici sa murim de foame, nici de frig si nici de sete, nici sa suferim de pe urma unor lipsuri. Nu am trecut prin adevarata suferinta a lipsurilor, prin care au trecut strabunii nostri dupa razboi, cand bolile bantuiau foarte inspaimantator, cand oamenii erau saraci si stramtorati foarte mult, toate proviziile statului fiind consumate pentru razboi. Noi nu avem un Dumnezeu ca cel al africanilor, la care ei se inchina, dar acela la care se inchina ii sala practic sa moara de foame; noi ne inchinam la Dumnezeul crestinilor, la Dumnezeu Cel in trei ipistasuri, si la Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Cand nu suntem in masura sa se inalte rugaciunea noastra catre Dumnezeu, o avem pe Maica Domnului rugatoare pentru noi. De aceea spun ca nu trebuie sa deznadajduim.:6:

Ce veti face voi cand vor veni vremuri de pribegie?

Pana una alta...nu stiu daca apuc ziua de maine.
Mai fratilor, tocmai asta vrea vrasmasul... Sa ne umple timpul "liber" cu acest timp de "ganduri". Mai bine sa ne ingrijim de clipa de ACUM.

Citind intrebarea ta, am gandit asa:
Ce vei face Jenico daca maine vei avea un accident si vei paraliza???
Stii ce vei face? Cum vei reactiona? Poate voi da...eu una, NU!
Eu cred ca poti cunoaste durerea (cu adevarat) numai experimentand-o.
De aceea spun toti parintii duhovnicesti NU da sfat la altul sa faca decat ceea ce tu insuti ai facut!
Cum sa-ti cer sau sa spun fa asa sau altfel cand nici eu insumi nu stiu cum voi reactiona???

Sau vorba romanului nostru...
"Dupa razboi multi viteji de arata".

Acum "povestim vorbe" frumoase.. facem scenarii, scriem file intregi despre "ce voi face eu"..Dar cand vine dracul cu adevarat in fata mea....auuuuuuuu uit TOT ce am spus/scris.

Spune asa frumos parintele Arsenie Papacioc
"Omul de azi isi limiteaza viata - gandirea si trairile - doar ta cele de aici si de acum. Credeti ca, atata timp cat omul traieste pentru ce-i aici si nu pentru ce-l asteapta acolo, se mai gandeste la mantuire in masura in care ar trebui sa o faca?"

Asa ca mai bine sa ne traim viata umplandu-ne mintea si inima cu rugaciunea..decat cu grija ca voi muri maine. Si daca mor, ce-i?? Mor si gata! Problema e CUM mor..

Sant vremuri grele..asta se vede cu ochiul liber...nu mai trebuie "ochelari". dar ce fac eu in aceste vremuri?? Stau si plang sau caut sa ma tin de rugaciune precum copilasul de poala mamei??

Tot parintele Arsenie spunea ca, daca incepem razboiul mintii ( al grijilor) nu mai conteaza vremea in care traim. Moartea e aceeasi!
Nu spun sa neglijam vremurile in care traim...dar nici sa dam frau liber fricii, grijilor, necazurilor ci sa umplem Mintea si Inima cu Rugaciunea.
In rest, Bucurie!:1:

De acord...

Ce sa facem Jenica, asa am ajuns: trecem pe langa viata si ne oprim la anumite intrebari doar pentru a face un pas mai mare pe langa viata. Din Vietile Sfintilor aflam ca unii sfinti erau aruncati in foc, la fiare, altii supusi la diferite chinuri si nu pateau nimic. De ce? Pentru ca traiau pentru Hristos, nu pentru intrebari de acest gen.

Ne putem pregati pentru ce va urma peste putina vreme. Dumnezeu lucreaza: iata un serial cu multe episoade pe care il gasiti seara pe Discovery:

http://port.ro/tehnici_esentiale_de_...1&i_where_tv=1

sau pe net:

http://www.youtube.com/watch?v=QtmaYEl1MHY

Invatati sa faceti focul cu ce gasiti in natura, invatati unde puteti dormi in paduri, in munti, invatati ce se poate manca, respectiv bea, samd. E in interesul vostru.

Pentru curiozitatea voastra:

http://en.wikipedia.org/wiki/Bear_Grylls

Asa este si as mai adauga ca aceste lucruri se vor intimpla NUMAI in urma unui razboi de mare anvergura, de distrugere si eliminare a populatiei.
Vedeti filmul " DRUMUL" , "The Road" unde vedem foarte clar ca lumea din cauza foametei va da in canibalism..un aspect de luat in consideratie pentru pribegie

In caz de razboi, marile orase vor fi bombardate nuclear... Este o profetie ca Instanbulul va disparea de pe harta. Bucurestiul poate ca nu e asa de important, insa nu e departe de Istanbul. Deci mutati-va in provincie cat mai puteti. :)))) Hai la Timisoara!

Probabil ca raul extrem despre care se prevesteste va duce si la canibalism. Asa ca luati si lectii de autoaparare. :P

frumos spus.Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa traim cum se cuvine clipa de acum ca sa fim pregatiti ptr cea care va sa vina...