Ce nu va place in Biserica?
 

Biserica in latura ei umana se confrunta cu mai multe dificultati. Ce anume va deranjeaza cel mai mult in biserica? Pe mine de exemplu ma deranjeaza tiparele de gandire si interpretarea literala a lucrurilor. Tind spre o intelegere mai larga a credintei, asa cum o prezinta Pr. Staniloae in teologia sa creatoare.

Mie nu imi place ce am citit ca i s-a intamplat lui Saurian, citez mai jos:

"Femeia care vindea lumanari odata pe un ton neprietenos ma intreaba ca iarasi am de vorbit cu parintele. Parintele duhovnic de obicei cand veneam imi dadea niste bani si desi nu as fi vrut nu puteam de rusine sa-l refuz. Asa ca intr-o zi cantaretul de la strana cand plecam de la duhovnic ma intreba daca mi-am luat salariul ( de parca eu vin la parinte pentru bani ). Sau odata in ajunul Craciunului ingrijitorul bisericii dupa ce mi-a dat niste mere la "ordinul" duhovnicului ( care atunci era ocupat cu un parastas si probabil nu dorea sa ma tina sa-l astept atat de mult - parintele meu duhovnic este un om foarte bun ) vazand ca nu plec imi mai da nu stiu ce zahar si ce-mi mai da si-mi spune ca asta-i tot ce are ( de parca as fi venit la cersit )."

Este posibil ca astfel de oameni sa fie slujbasi ai bisericii ?!...

Da si acest lucru este destul de des intalnit. Insa ce bine e de oamenii care nu se smintesc de astfel de lucruri. Si oamenii care slujesc in Biserica au si ei neputintele lor si trebuie intelesi! De fapt, prin ei noi avem sansa de mantuire, nu pentru ca prin ranile lor ne vindecam si noi pe ale noastre.

Pe mine de exemplu ma deranjeaza tiparele de gandire si interpretarea literala a lucrurilor. Tind spre o intelegere mai larga a credintei, asa cum o prezinta Pr. Staniloae in teologia sa creatoare.

Mai bine sa existe tipare decât altceva. Originalitatea în probleme de credinta, si mai ales noutatea sunt rataciri sigure fiindca la Dumnezeu nu este schimbare, totul a ramas de fapt ca acum 2000 de ani.



Pe mine ma deranjeaza cel mai tare ecumenismul, participarea ierarhilor la sindrofii lumesti, lipsa predicii despre asceza, faptul ca se aluneca spre o Biserica mai mult institutie sociala decât Trup mistic al lui Hristos.

inclin sa ii dau dreptate lui Traditie, atat in ceea ce priveste tiparele cat si apucaturile lumesti ale unora (din sanul bisericii) care ar trebui sa fie modele pentru credinciosi, fie ca le este locul la vanzarea lumanarilor sau la predica.

Tiparul de gandire nu se refera la uniformitatea credintei, la continutul identic de credinta, ci la tiparul care rezulta din interpretarea gresita a acestui continut, la incadrarea tuturor intr-un singur tip de comportament, considerat ”normativ”. Ex. a aprinde 7 lumanari la 7 biserici, a face 3 acatiste la ora 3 , a imprastia prin biserici tot felul de rugaciuni tiparite care se dau la 10 persoane, metaniile unor credinciosi facute necontenit in biserica in fata tuturor, etc. La astfel de chestii ma refeream.

NU ma refeream la inovatii dogmatice si liturgice, Doamne fereste.

Am subliniat ca imi place foarte mult modul in care Pr. Staniloae prezinta invataturile de credinta. Este mai mult decat o insiruire automata a unor invataturi, este o aprofundare, o adancire a credintei. Aceasta inseamna mai mult decat un tipar, e un univers.

Eu cred ca e mai bine sa traim in universul credintei, decat in tiparele ei. Tipar insemnand acele forme de manifestare care impiedica omul sa inteleaga si sa traisca propria credinta intr-un mod activ, adica prin intelegerea si aplicarea ei in spiritul autentic ortodox.

Treaba cu 7 lumanari la 7 biserici etc. tine de falsa traditie, nu e un "tipar" al Ortodoxiei. Iar ca sa traim in spirit autentic ortodox tb sa ne tinem de traditia noastra. Ca nu trebuie sa o aplicamm mecanic, ci sa o intelegm, asta e cu totul alta discutie. Insa de multe ori aplicarea mecanica te poate duce la intelegere, nu invers...

Ex. a aprinde 7 lumanari la 7 biserici, a face 3 acatiste la ora 3 , a imprastia prin biserici tot felul de rugaciuni tiparite care se dau la 10 persoane, metaniile unor credinciosi facute necontenit in biserica in fata tuturor, etc. La astfel de chestii ma refeream.

Nu cred ca exista multi preoti care îndeamna la astfel de lucruri.


Când m-am referit la tipare ma gândeam la perpetuarea unor formule de gândire si exprimare în predici.

Tiparul este foarte important, fara el lucrurile o iau razna.

Eu mi-asi dori ca predicile sa fie mai mult legate de viata de toate zilele .
De obicei in predica se reia din nou Evanghelia si foarte putin se refera la altceva .
De exemplu de ce nu s-ar spune o data un cuvint adresat familiei si in special tatalui . In Romania a fi tata inseamna a bate cu pumnul in masa .Unde spune asa ceva Iisus ? Multi copii o iau razna fiinca sint amenintati cu vorbe ca "sa nu ma faci de ris la lume " . Lumea conteaza sau Dumnezeu ? Si aproape toata rautatea de la cap pleaca .Niciodata nu se vorbeste pe teme de familie .Eu n-am auzit .
Se vorbeste prea mult de frica de Dumnezeu si aproape de loc de dragostea Lui .
Din cauza ca sintem atit de diferiti nu stiu cum pot fi alese cuvintele care pentru unul sint prea dure ,pentru altul nu s-a spus destul.
Sint rugaciuni care sperie .Sa-mi fie cu iertare acel rind de la spovedanie "de veti ascunde de Mine ceva sa stiti ca toate pacatele indoite le veti avea ", m-a socat din copilarie .
Ce sa va mai spun ? O citesc pe Maica Siluana in predicile ei de pe internet si ma intreb de ce nu se poate auzi asa ceva in biserica ? E asa de greu ?
Lumea ar trebui sa fie mai atenta in jur . Nu intepenesti pe un scaun mai faci loc si la altul .
Dar daca ne gindim la Sf. Liturghie la momentul culminant , Pre Tine Te Laudam si clipa de tacere care urmeaza ,ar trebui sa le uitam pe toate , macar pentru aceasta clipa merita sa fii in Biserica cu toate neplacerile !
In regulile Bisericesti nu ma bag ca nu ma pricep ,acola stiu Preotii ca au de facut .
N-am criticat mi-am spus numai parerea .
Doamne ajuta!

Maria, ai atins un subiect foarte interesant. In ce masura predicile mai tin cont de realitatile sociale, in ce masura predicile sunt legate direct de viata noastra. Sunt predicile un ajutor important in orientarea credinciosului in societate sau doar o mijlocire a unui refugiu intr-o alta realitate?