Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Din Vechiul Testament (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5015)
-   -   Este Dreptul Iov un antitip al Domnului nostru Iisus Hristos? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=18543)

Romowe 08.07.2016 00:34:04

Este Dreptul Iov un antitip al Domnului nostru Iisus Hristos?
 
Întrebarea spune, cred, totul. Mă preocupă foarte mult acest aspect: Dreptul Iov ca model pentru creștinii mireni și ca antitip al răbdării uriașe a Domnului Întrupat în timpul propovăduirii Sale pămîntești. Mulțumesc.

CristianR 08.07.2016 09:27:40

Întrebarea ta merită niște răspunsuri mult mai serioase decât voi fi în stare eu să comentez. Sper să se implice forumiștii pe care îi știm capabili să răspundă mai elaborat. Poate va fi un stimul și pentru Scotty să revină.

Mie mi-a stârnit interesul, așa că am căutat introducerea scrisă de părintele Anania la Iov.

Iov este, într-adevăr, un personaj de excepție, cred că este un model pentru creștini – nu doar mireni, zic eu –, respectiv pentru felul în care se poate parcurge suferința. Dar nu cred că este antitip pentru Hristos pentru că, deși suferă nevinovat, el doar îndură suferința, nu și-a asumat-o din dragoste mântuitoare de oameni. Suferința lui nu este o jertfă, ci este suferința orbului din naștere, despre care ucenicii L-au întrebat pe Mântuitorul: „Cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb?“. Iar Domnul răspunde: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca-ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu“ (In 9, 2-3).

Redau în continuare comentariul părintelui Bartolomeu Anania:

„Așadar, în spatele oricărei suferințe inexplicabile și care, aparent, cade sub incidența absurdului, se află rațiunea ascunsă a lui Dumnezeu, Care întotdeauna știe ce face.
[...] Cartea lui Iov, prin extraordinarul ei autor, este și rămâne un poem al excelenței literare: marea poezie e făcută să pună întrebări, nu să dea răspunsuri.“

Romowe 08.07.2016 10:31:34

Citat:

În prealabil postat de CristianR (Post 625493)
Întrebarea ta merită niște răspunsuri mult mai serioase decât voi fi în stare eu să comentez. Sper să se implice forumiștii pe care îi știm capabili să răspundă mai elaborat. Poate va fi un stimul și pentru Scotty să revină.

Mie mi-a stârnit interesul, așa că am căutat introducerea scrisă de părintele Anania la Iov.

Iov este, într-adevăr, un personaj de excepție, cred că este un model pentru creștini – nu doar mireni, zic eu –, respectiv pentru felul în care se poate parcurge suferința. Dar nu cred că este antitip pentru Hristos pentru că, deși suferă nevinovat, el doar îndură suferința, nu și-a asumat-o din dragoste mântuitoare de oameni. Suferința lui nu este o jertfă, ci este suferința orbului din naștere, despre care ucenicii L-au întrebat pe Mântuitorul: „Cine a păcătuit, el sau părinții lui, de s-a născut orb?“. Iar Domnul răspunde: „Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci pentru ca-ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu“ (In 9, 2-3).

Redau în continuare comentariul părintelui Bartolomeu Anania:

„Așadar, în spatele oricărei suferințe inexplicabile și care, aparent, cade sub incidența absurdului, se află rațiunea ascunsă a lui Dumnezeu, Care întotdeauna știe ce face.
[...] Cartea lui Iov, prin extraordinarul ei autor, este și rămâne un poem al excelenței literare: marea poezie e făcută să pună întrebări, nu să dea răspunsuri.“

Mulțumesc frate, și iartă-mă pentru ieșirile mele măgăresc-scandaloase!

CristianR 08.07.2016 10:41:29

Fii liniștit, nu m-am supărat. Dumnezeu să ne ierte pe toți!

stefan florin 08.07.2016 12:48:40

Citat:

În prealabil postat de Romowe (Post 625496)
Mulțumesc frate, și iartă-mă pentru ieșirile mele măgăresc-scandaloase!

Dumnezeu sa ne ierte pe TOTI prietene!

Romowe 08.07.2016 22:52:37

Da, sper să revină Scoțianul. Subliniez că acest topic-întrebare este adresat tuturor forumiștilor, indiferent de confesiune. Așadar: Scotty, Mihnea, Mihai G., Penticostalul Tradițional, centesimusvicesimusoctavus, îi rog public să arunce un ochi și să participe, cînd vor dori.

Mihnea Dragomir 09.07.2016 08:53:19

Eu, unul, mereu am vazut in Iov un antitip nu al Domnului, ci al meu. Sau, pana la a fi antitip, acest Iov e un tip interesant, in care toti ne-am putea recunoaste, singura variabila fiind: "in care etapa a vietii lui Iov suntem, noi, acum ?".

S-a facut multa exegeza asupra acestei carti. Unii, folosind analiza stilistica, au tras concluzia ca e o carte care pare a avea mai multi autori umani. Altii au vorbit despre un autor (Iov) si despre interpolari ulterioare in text. Cativa afirma ca au gasit si un celebru autor al interpolarilor, pe nume Solomon, de meserie rege si intelept. Dar, din moment ce cartea face parte din corpul canonic al Bibliei, important pentru noi este ca adevaratul autor este Dumnezeu. Si tot El, Dumnezeu, este si personajul cel mai atipic al cartii. Iov este previzibil, prietenii lui sunt previzibili, nevasta lui este si mai previzibila. Diavolul are rolul pe care stim dintotdeauna ca il are. Dar adevaratul motiv pentru care cititorul ramane cu impresia ca aceasta carte a lui Iov este "din alt film" decat restul Bibliei este un Dumnezeu la care nu ne asteptam.

Romowe 09.07.2016 14:00:27

Citat:

În prealabil postat de Mihnea Dragomir (Post 625568)
Eu, unul, mereu am vazut in Iov un antitip nu al Domnului, ci al meu. Sau, pana la a fi antitip, acest Iov e un tip interesant, in care toti ne-am putea recunoaste, singura variabila fiind: "in care etapa a vietii lui Iov suntem, noi, acum ?".

S-a facut multa exegeza asupra acestei carti. Unii, folosind analiza stilistica, au tras concluzia ca e o carte care pare a avea mai multi autori umani. Altii au vorbit despre un autor (Iov) si despre interpolari ulterioare in text. Cativa afirma ca au gasit si un celebru autor al interpolarilor, pe nume Solomon, de meserie rege si intelept. Dar, din moment ce cartea face parte din corpul canonic al Bibliei, important pentru noi este ca adevaratul autor este Dumnezeu. Si tot El, Dumnezeu, este si personajul cel mai atipic al cartii. Iov este previzibil, prietenii lui sunt previzibili, nevasta lui este si mai previzibila. Diavolul are rolul pe care stim dintotdeauna ca il are. Dar adevaratul motiv pentru care cititorul ramane cu impresia ca aceasta carte a lui Iov este "din alt film" decat restul Bibliei este un Dumnezeu la care nu ne asteptam.

Mulțumesc, Mihnea. Cum adică "un Dumnezeu la care nu ne așteptam"? Nu e tot Ha-Shem, Cel Care Este? Te rog mult, cînd poți, dezvoltă.

Demetrius 10.07.2016 05:34:21

Citat:

În prealabil postat de Romowe (Post 625553)
Da, sper să revină Scoțianul. Subliniez că acest topic-întrebare este adresat tuturor forumiștilor, indiferent de confesiune. Așadar: Scotty, Mihnea, Mihai G., Penticostalul Tradițional, centesimusvicesimusoctavus, îi rog public să arunce un ochi și să participe, cînd vor dori.

"Problemele vietii", o carte cu predicile Sf Ioan Gura de Aur, tradusa de Cristian Spatarelu si Daniela Filioreanu dupa originalul scris in greaca, are vreo 20 de pagini dedicate lui Iov la capitolul Rabdarea si indelunga rabdare si prin el, sufletelor noastre(ca de altfel toate cele 379 de pagini).

Am remarcat(inainte de ianugurarea acestui topic) la pagina 271 un fragment pe care cu voia voastra il transcriu impreuna cu emotiile primei citiri, care nu se mai domolesc:

"Este mai vrednic de lauda cel care isi pierde averea si ÎI multumeste lui Dumnezeu, decat cel care nu-si pierde averea si face milostenii multumindu-I lui Dumnezeu. Pentru ca cel de-al doilea, pe de-o parte, se bucura de laudele celorlalti, de multumirea constiintei si de nadejdea rasplatii, iar pe de alta parte, imparte banii cu voia sa dupa ce dinainte s-a pregatit sufleteste pentru asta. Insa cel dintai pierde totul dintr-o data cu violenta si fara voia sa, fiind nepregatit sufleteste pentru aceasta pierdere. Si asa cum iti dai seama, oferirea de buna voie nu este amara si grea, ca pierderea fara voie. Si nici nu este o asa mare izbanda sa dispretuiesti banul dupa ce te-ai pregatit vreme indelungat pentru aceasta, bupa cum este sa suferi cu rabdare pierderea venita pe neasteptate.”

sophia 10.07.2016 14:57:41

1. Va rog sa explicati ce intelegeti prin antitip.
2. De ce se face asa o comparatie? Iov era un om. Dumnezeu a vrut sa-l
testeze, cu ajutorul lui Satan!!! Era Vechiul Testament.
Sunt doua povesti diferite.
Si scrie clar: "Ceea ce la om nu se poate, la Dumnezeu este cu putinta."
Eu nu am inteles povestea lui Iov si mi se pare oribila.

Noi trebuie sa citim Noul Testament nu aceste lucruri.

Romowe 10.07.2016 15:51:04

Scurt jurnal de reactii in urma unei postari stil "nuca-n perete".
 
1. Ma scarpin in cap.
2. Ma scarpin din nou.
3. Incepe un soi de atac de panica, cind imi dau seama ca "sophia" inseamna intelepciune in vechea greaca.
4. Oftez, aducindu-mi aminte de vorba aia de pe Zakuul: "Cine nu are moderatori, sa isi faca!".
5. Simt ca spectrul afectiunii mele se restringe tot mai ingust la urmatoarele fapturi, respectiv obiecte : popindaii, marmotele si divaisuri gen banana pi octacore.
6. Fac planuri sa ma retrag in stepa rusa. Cel putin, rodentele galericole eurasiatice nu spun timpenii.

RedRose 10.07.2016 18:54:36

Scarpinatul in cap nu cred ca va rezolva mare lucru, Romowe!:) Pe de alta parte nici retragerea in stepa rusa...ceea ce mi se pare cam extrem si iarasi inutil..Crezi ca "sacrificiul " tau va impiedica oamenii sa-si puna intrebari si sa ceara explicatii?Adu-ti aminte ca fiecare dintre noi avem propria lentila prin care privim si intelegem lumea...
Rabdare si iar rabdare..asa ca dreptul Iov..si credinta in Dumnezeu cu carul..:)
Daca toti suntem oameni, deci previzibili, singurul pe care nu-l putem anticipa este Dumnezeu si deci reactiile lui vizavi de noi.Toti speram intr-un Dumnezeu milostiv si iertator, desi stim bine ca am gresit in fata lui si nu meritam.Altfel este povestea lui Iov cel "fara prihana și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău"...
Povestea acestui personaj nu este nici oribila,nici greu de inteles..bineinteles din perspectiva mea..Si asa cum NT are importanta lui, VT are farmecul si intelepciunea lui..

Sa fi fost Iov un personaj real ?Profetul Ezechiel îl considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel (Ezec. 14:14, 20), iar apostolul Iacov îl citeaza în Noul Testament ca pe un exemplu de rabdare în suferinta (Iacov 5:11)Insusi numele Job-varianta pentru numele Iov , inseamna in ebraica “persecutat”.
"Cartea lui Iov" a fost scrisa initial în proza de Elihu, unul dintre personajele cartii si a fost tradusa în ebraica si versificata mai tîrziu de Moise. Elihu prefera sa ramîna anonim ca autor, tot asa cum a preferat sa nu se prezinte prea mult pe sine nici în textul cartii.
Iov a trait înainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait înca 140 de ani! (Iov 42:16). În textul cartii se aminteste de o moneda numita în evreieste: „Chesita". Despre aceasta moneda nu mai aflam decît în textele care amintesc de viata patriarhilor (Gen. 33:19). Viata lui Iov ar trebui plasata între capitolele 11 si 12 ale cartii Geneza. Tara „Ut" în care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepotii lui Noe (Gen. 22:20-21)

Mihnea a lansat o idee f interesanta..in ce etapa a vietii lui Iov ne aflam acum, fiecare dintre noi?
Cartea ni-l prezinta pe Iov în cîteva ipostaze distincte: Iov - omul neprihanit persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui (Iov 1:1-2:10), Iov - omul plin de sine care se cearta neîncetat cu prietenii sai si cu Dumnezeu (Iov 2:11-31:40), Iov - omul care se pocaieste în fata maretiei lui Dumnezeu (Iov 32: l - 42:6), Iov - omul pus în slujba pentru recuperarea celorlalti (Iov 42:7-9) si Iov - omul binecuvîntat din nou de Domnul (Iov 42:10-17).
Toti, am vrea, daca se poate, sa ardem toate etapele si sa trecem direct la partea finala.. fericire , bogatie , liniste sufleteasca,binecuvantare divina etc...Dar priviti prin ce a trebuit sa treaca Iov pentru a capata astea!

Exista doua motive pentru suferinta lui Iov: pe de o parte, avem de a face cu suferinta ca si consecinta a înfruntarii nevazute dintre Dumnezeu si Satan, iar pe de alta parte, avem de a face cu suferinta ca o disciplinare a mîndriei si a unei prea mari încrederi în sine. Daca toata actiunea s-ar fi încheiat odata cu Iov 2:10, am fi ramas cu parerea ca Iov a fost un om desavîrsit: „În toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele lui". Actiunea cartii continua însa si noi descoperim treptat ca Iov este un om remarcabil printre semeni, dar lipsit de perfectiune cînd este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Cînd Dumnezeu intervine, dupa interminabilele înfruntari dintre Iov si cei trei prieteni ai sai, glasul Sau rasuna din mijlocul furtunii plin de mînie acuzatoare: „Cine este cel ce îmi întuneca planurile, prin cuvîntari fara pricepere?" (Iov 38:2). Fata în fata cu Dumnezeu Creatorul, Iov se pleaca într-o pocainta sincera si adînca: „Da, am vorbit, fara sa înteleg, de minuni, care sînt mai presus de mine si pe care nu le pricep". „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scîrba de mine si ma pocaiesc în tarîna si în cenusa" (Iov 42:1-6). În fata lui Dumnezeu, nimeni nu poate sa se laude: „Caci toti au pacatuit si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Chiar si cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de har si de iertare: „Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamînt. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor" (Iov 19:25-27).

"Cartea lui Iov" este unul dintre mesajele lui Dumnezeu adresate omenirii. Ea ne spune ca suferinta este de multe ori un sol pe care ni-l trimite El pentru a ne ajuta sa ne vedem corect pe noi însine si sa ne dam seama ca sîntem neputinciosi si avem nevoie de mîntuire: „Dumnezeu vorbeste însa, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. Si prin durere este mustrat omul în culcusul lui, cînd o lupta necurmata îi framînta oasele" (Iov 33:13-19), „Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta îl înstiinteaza" (Iov 35:15).

Cîta vreme cauta sa se dovedeasca nevinovat înaintea lui Dumnezeu, Iov se umple de vinovatie: „Este vreun om ca Iov, care sa bea batjocura ca apa" (Iov 34:7). Cît timp se lauda în fata lui Dumnezeu, Iov este vinovat de pacatul mîndriei, iar pentru cei mîndrii cerul se închide: „Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina mîndriei celor rai. Degeaba striga, caci Dumnezeu n-asculta, Cel Atotputernic nu ia aminte" (Iov 35:12-13)

Incheind pledoaria, sa revenim la oile noastre...Doreai sa stii daca Iov este un antitip al Domnului nostru Iisus Hristos.Eu personal il consider un vestitor al lui Hristos. Căci neliniștea și întrebările sale îl arată a fi în așteptarea Celui care va veni sa le talcuiască oamenilor pricina și rostul suferințelor lor, Care le va da puterea de a le îndura în numele Lui până ce îi va izbăvi desăvârșit, pe vecie, de ele. De aici neîncetatele chemări ale lui Iov către Dumnezeu, ca să-i descopere prin Cuvântul Său înțelesul durerilor sale, de aici dorința lui de a se întâlni față în față cu Dumnezeu, Care, pogorât din înălțimea slavei Sale, ajuns om al durerilor și cunoscător al suferinței, să i se facă pildă de îndurare a lor.
Episcopul Artemie Radosavljevici vorbește în chip minunat de această prevestire a lui Iov: „Cu două mii de ani înainte de venirea lui Hristos, mai înainte de a fi prorocii, un sărman bătrân zăcând în colbul pustiei presimte ce-i lipsește neamului omenesc și prevestește cele ce aveau să se petreacă. Simte setea lumii căzute după un Mijlocitor, Care să unească cerul cu pământul, făcându-Se în chip minunat inel și verigă [...]. Ințelege că numai în El își va afla omul leacul veșnicelor sale frământări, al suferinței și al morții. Și încă simte că Mijlocitorul acela nu poate fi decât Unul drept ca Dumnezeu și pătimitor ca omul. Adică numaidecât și Dumnezeu, și om. Și această străină vedere a celor ce aveau să fie se va împlini aievea peste două mii de ani, în persoana lui Iisus Hristos, Cel ce singur este cu adevărat Mijlocitor între Dumnezeu și om."


Iov Il prefigurează pe Hristos și prin felul în care își îndură suferința. Predându-și voia cu totul lui Dumnezeu, prin credință și nădejde neștirbite, răbdând cu tărie chinurile cu care îl ispitea satana, Iov îl preînchipuie pe Hristos la vremea patimilor și răstignirii Sale. Ceea ce la Hristos aflăm desăvârșit, la Iov, firește, nu este decât o umbră. Pătimind suferință, Iov nu se mântuiește decât pe sine, în vreme ce Hristos, Care a luat asupra Sa deplin firea cea omenească, Dumnezeu fiind, S-a făcut pentru toți oamenii nu doar pildă de pătimire, ci și adevărat izvor de mântuire.

Iov este și o preînchipuire a creștinului. Pe de o parte, pentru că, spre deosebire de prietenii săi, care prin felul de a gândi și a se purta se arată vrednici următori ai Vechiului Legământ, pentru care suferința omului este întotdeauna socotită drept cuvenita urmare a păcatelor sale - după cum se vede mai ales din Deuteronom -, Iov prefigurează prin felul său de a fi duhul Legământului celui Nou, care se întemeiază pe Hristos și-L are pe El drept icoană. Pe de altă parte, pentru că, asemenea altor drepți din Vechiul Testament, Iov primește în parte și gustă din harul pe care Hristos îl va revărsa asupra oamenilor și prin care suferința omenească dobândește un rost și un rod duhovnicesc.

Iov prevestește noul tâlc al suferinței, pe care-l va lumina deplin Hristos; ca s-o priceapă, omul nu mai privește de-acum spre trecut, văzând în suferință osândă a păcatului, ci spre cele ce-i stau înainte, făcând din ea unealtă a mântuirii sale.

De aceea, pe drept cuvânt, Sfântul Ioan Gură de Aur îl socotește pe Iov drept binevestitor al Evangheliei și al vieții celei noi în Hristos, și pildă pentru creștin, iar Sfântul Grigorie de Nazianz îl vede drept chip al sfințeniei la care îl urcă pe om răbdarea suferinței.

Romowe 10.07.2016 23:25:44

Citat:

În prealabil postat de RedRose (Post 625618)
Scarpinatul in cap nu cred ca va rezolva mare lucru, Romowe!:) Pe de alta parte nici retragerea in stepa rusa...ceea ce mi se pare cam extrem si iarasi inutil..Crezi ca "sacrificiul " tau va impiedica oamenii sa-si puna intrebari si sa ceara explicatii?Adu-ti aminte ca fiecare dintre noi avem propria lentila prin care privim si intelegem lumea...
Rabdare si iar rabdare..asa ca dreptul Iov..si credinta in Dumnezeu cu carul..:)
Daca toti suntem oameni, deci previzibili, singurul pe care nu-l putem anticipa este Dumnezeu si deci reactiile lui vizavi de noi.Toti speram intr-un Dumnezeu milostiv si iertator, desi stim bine ca am gresit in fata lui si nu meritam.Altfel este povestea lui Iov cel "fara prihana și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău"...
Povestea acestui personaj nu este nici oribila,nici greu de inteles..bineinteles din perspectiva mea..Si asa cum NT are importanta lui, VT are farmecul si intelepciunea lui..

Sa fi fost Iov un personaj real ?Profetul Ezechiel îl considera drept o personalitate proeminenta demna sa fie pusa alaturi de Noe si Daniel (Ezec. 14:14, 20), iar apostolul Iacov îl citeaza în Noul Testament ca pe un exemplu de rabdare în suferinta (Iacov 5:11)Insusi numele Job-varianta pentru numele Iov , inseamna in ebraica “persecutat”.
"Cartea lui Iov" a fost scrisa initial în proza de Elihu, unul dintre personajele cartii si a fost tradusa în ebraica si versificata mai tîrziu de Moise. Elihu prefera sa ramîna anonim ca autor, tot asa cum a preferat sa nu se prezinte prea mult pe sine nici în textul cartii.
Iov a trait înainte de vremea lui Avraam. Lungimea vietii lui este caracteristica acelei perioade. Numai dupa suferinta sa, Iov a mai trait înca 140 de ani! (Iov 42:16). În textul cartii se aminteste de o moneda numita în evreieste: „Chesita". Despre aceasta moneda nu mai aflam decît în textele care amintesc de viata patriarhilor (Gen. 33:19). Viata lui Iov ar trebui plasata între capitolele 11 si 12 ale cartii Geneza. Tara „Ut" în care a trait Iov poarta numele unuia dintre nepotii lui Noe (Gen. 22:20-21)

Mihnea a lansat o idee f interesanta..in ce etapa a vietii lui Iov ne aflam acum, fiecare dintre noi?
Cartea ni-l prezinta pe Iov în cîteva ipostaze distincte: Iov - omul neprihanit persecutat de Diavol din pricina neprihanirii lui (Iov 1:1-2:10), Iov - omul plin de sine care se cearta neîncetat cu prietenii sai si cu Dumnezeu (Iov 2:11-31:40), Iov - omul care se pocaieste în fata maretiei lui Dumnezeu (Iov 32: l - 42:6), Iov - omul pus în slujba pentru recuperarea celorlalti (Iov 42:7-9) si Iov - omul binecuvîntat din nou de Domnul (Iov 42:10-17).
Toti, am vrea, daca se poate, sa ardem toate etapele si sa trecem direct la partea finala.. fericire , bogatie , liniste sufleteasca,binecuvantare divina etc...Dar priviti prin ce a trebuit sa treaca Iov pentru a capata astea!

Exista doua motive pentru suferinta lui Iov: pe de o parte, avem de a face cu suferinta ca si consecinta a înfruntarii nevazute dintre Dumnezeu si Satan, iar pe de alta parte, avem de a face cu suferinta ca o disciplinare a mîndriei si a unei prea mari încrederi în sine. Daca toata actiunea s-ar fi încheiat odata cu Iov 2:10, am fi ramas cu parerea ca Iov a fost un om desavîrsit: „În toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele lui". Actiunea cartii continua însa si noi descoperim treptat ca Iov este un om remarcabil printre semeni, dar lipsit de perfectiune cînd este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Cînd Dumnezeu intervine, dupa interminabilele înfruntari dintre Iov si cei trei prieteni ai sai, glasul Sau rasuna din mijlocul furtunii plin de mînie acuzatoare: „Cine este cel ce îmi întuneca planurile, prin cuvîntari fara pricepere?" (Iov 38:2). Fata în fata cu Dumnezeu Creatorul, Iov se pleaca într-o pocainta sincera si adînca: „Da, am vorbit, fara sa înteleg, de minuni, care sînt mai presus de mine si pe care nu le pricep". „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scîrba de mine si ma pocaiesc în tarîna si în cenusa" (Iov 42:1-6). În fata lui Dumnezeu, nimeni nu poate sa se laude: „Caci toti au pacatuit si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Chiar si cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de har si de iertare: „Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamînt. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor" (Iov 19:25-27).

"Cartea lui Iov" este unul dintre mesajele lui Dumnezeu adresate omenirii. Ea ne spune ca suferinta este de multe ori un sol pe care ni-l trimite El pentru a ne ajuta sa ne vedem corect pe noi însine si sa ne dam seama ca sîntem neputinciosi si avem nevoie de mîntuire: „Dumnezeu vorbeste însa, cînd într-un fel, cînd într-altul, dar omul nu ia seama. Si prin durere este mustrat omul în culcusul lui, cînd o lupta necurmata îi framînta oasele" (Iov 33:13-19), „Dar Dumnezeu scapa pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, si prin suferinta îl înstiinteaza" (Iov 35:15).

Cîta vreme cauta sa se dovedeasca nevinovat înaintea lui Dumnezeu, Iov se umple de vinovatie: „Este vreun om ca Iov, care sa bea batjocura ca apa" (Iov 34:7). Cît timp se lauda în fata lui Dumnezeu, Iov este vinovat de pacatul mîndriei, iar pentru cei mîndrii cerul se închide: „Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina mîndriei celor rai. Degeaba striga, caci Dumnezeu n-asculta, Cel Atotputernic nu ia aminte" (Iov 35:12-13)

Incheind pledoaria, sa revenim la oile noastre...Doreai sa stii daca Iov este un antitip al Domnului nostru Iisus Hristos.Eu personal il consider un vestitor al lui Hristos. Căci neliniștea și întrebările sale îl arată a fi în așteptarea Celui care va veni sa le talcuiască oamenilor pricina și rostul suferințelor lor, Care le va da puterea de a le îndura în numele Lui până ce îi va izbăvi desăvârșit, pe vecie, de ele. De aici neîncetatele chemări ale lui Iov către Dumnezeu, ca să-i descopere prin Cuvântul Său înțelesul durerilor sale, de aici dorința lui de a se întâlni față în față cu Dumnezeu, Care, pogorât din înălțimea slavei Sale, ajuns om al durerilor și cunoscător al suferinței, să i se facă pildă de îndurare a lor.
Episcopul Artemie Radosavljevici vorbește în chip minunat de această prevestire a lui Iov: „Cu două mii de ani înainte de venirea lui Hristos, mai înainte de a fi prorocii, un sărman bătrân zăcând în colbul pustiei presimte ce-i lipsește neamului omenesc și prevestește cele ce aveau să se petreacă. Simte setea lumii căzute după un Mijlocitor, Care să unească cerul cu pământul, făcându-Se în chip minunat inel și verigă [...]. Ințelege că numai în El își va afla omul leacul veșnicelor sale frământări, al suferinței și al morții. Și încă simte că Mijlocitorul acela nu poate fi decât Unul drept ca Dumnezeu și pătimitor ca omul. Adică numaidecât și Dumnezeu, și om. Și această străină vedere a celor ce aveau să fie se va împlini aievea peste două mii de ani, în persoana lui Iisus Hristos, Cel ce singur este cu adevărat Mijlocitor între Dumnezeu și om."


Iov Il prefigurează pe Hristos și prin felul în care își îndură suferința. Predându-și voia cu totul lui Dumnezeu, prin credință și nădejde neștirbite, răbdând cu tărie chinurile cu care îl ispitea satana, Iov îl preînchipuie pe Hristos la vremea patimilor și răstignirii Sale. Ceea ce la Hristos aflăm desăvârșit, la Iov, firește, nu este decât o umbră. Pătimind suferință, Iov nu se mântuiește decât pe sine, în vreme ce Hristos, Care a luat asupra Sa deplin firea cea omenească, Dumnezeu fiind, S-a făcut pentru toți oamenii nu doar pildă de pătimire, ci și adevărat izvor de mântuire.

Iov este și o preînchipuire a creștinului. Pe de o parte, pentru că, spre deosebire de prietenii săi, care prin felul de a gândi și a se purta se arată vrednici următori ai Vechiului Legământ, pentru care suferința omului este întotdeauna socotită drept cuvenita urmare a păcatelor sale - după cum se vede mai ales din Deuteronom -, Iov prefigurează prin felul său de a fi duhul Legământului celui Nou, care se întemeiază pe Hristos și-L are pe El drept icoană. Pe de altă parte, pentru că, asemenea altor drepți din Vechiul Testament, Iov primește în parte și gustă din harul pe care Hristos îl va revărsa asupra oamenilor și prin care suferința omenească dobândește un rost și un rod duhovnicesc.

Iov prevestește noul tâlc al suferinței, pe care-l va lumina deplin Hristos; ca s-o priceapă, omul nu mai privește de-acum spre trecut, văzând în suferință osândă a păcatului, ci spre cele ce-i stau înainte, făcând din ea unealtă a mântuirii sale.

De aceea, pe drept cuvânt, Sfântul Ioan Gură de Aur îl socotește pe Iov drept binevestitor al Evangheliei și al vieții celei noi în Hristos, și pildă pentru creștin, iar Sfântul Grigorie de Nazianz îl vede drept chip al sfințeniei la care îl urcă pe om răbdarea suferinței.

Merci mult de excelenta postare. Da, ca pe un vestitor il vad si eu.

Demetrius 11.07.2016 02:26:10

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 625609)
1. Va rog sa explicati ce intelegeti prin antitip.
2. De ce se face asa o comparatie? Iov era un om. Dumnezeu a vrut sa-l
testeze, cu ajutorul lui Satan!!!Era Veciul Testament.
...
Eu nu am inteles povestea lui Iov si mi se pare oribila...

37. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Mt10,37)

Inca din VT este revelata Evanghelia, iar Iov face o avanpremiera raspunzand dinainte lui Hristos.

AlinB 14.07.2016 23:47:46

Citat:

În prealabil postat de sophia (Post 625609)
Eu nu am inteles povestea lui Iov si mi se pare oribila.

Noi trebuie sa citim Noul Testament nu aceste lucruri.

Stai linistita, nu e singurul lucru care nu l-ai inteles si nici nu ai bunavointa sa o faci.


Ora este GMT +3. Ora este acum 20:51:08.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.