Dumnezeu uraste?
 

Am citit in psalmul 9 versetul cinci
.
Stiam ca Dumnezeu este iubire. Uraste Dumnezeu? Cum trebuie inteles acest verset?

Hector, Dumnezeu nu uraste. Imi amintesc de faptul ca Psalmistul vorbeste pe de o parte de cunoasterea intimitatii noastre de catre Dumnezeu "Dumnezeu stie ascunsurile inimii" (Psalm XLIII, 23), iar pe de alta parte, cere lui Dumnezeu sa caute din cer si sa vada sau sa auda glasul rugaciunii lui, ceea ce presupune ca Dumnezeu ar putea sa nu priveasca, sau sa nu voiasca sa auda glasul unei rugaciuni (Psalm XXXIII, 6, 17).

Parintele Staniloae spune ca "e o chenoza a lui Dumnezeu si in faptul ca se retine de a forta o patrundere cu iubirea si cu cunoasterea in cei ce se inchid Lui". Sigur, Dumnezeu ne cunoaste, dar vrea o cunoastere bazata pe relatie. Si vrea acest lucru nu pentru a-Si satisface curiozitatea, ci pentru ca ne vrea vii, adica partasi dumnezeirii Sale.

Daca vorbim de gelozia lui Dumnezeu, de ura la El, nu trebuie sa o intelegem ca fiind identica cu ura si gelozia oamenilor. Dumnezeu uraste nedreptatea pentru ca prin ea omul se instraineaza de El si prin asta de viata vesnica fericita.

Vom mai intalni numeroase exprimari de acest fel in Psalmi si in alte scrieri ale Vechiului Testament. Sa nu ne tulburam caci Dumnezeu nu uraste pe nimeni. Uraste numai pacatele si faradelegile noastre. In acelasi timp, numai prin iubire El ne poate izbavi de acestea si, de aceea, si-o manifesta necontenit, atat asupra celor drepti cat si asupra celor nedrepti. In acest mod cred ca trebuie sa intelegem aceste citate.

Există un anumit antropomorfism în felul în care este, uneori, descris Dumnezeu în Biblie. Aşa, de exemplu, e expresia "Dumnezeu s-a odihnit", care e în mod evident o figură de stil, deoarece ştim că Dumnezeu nu crează cu efort şi sudoare, ci plin simpla voinţă.

Deci, prin "ura lui Dumnezeu" sau "mânia lui Dumnezeu", eu înţeleg că, din cauza păcatelor şi învârtoşării inimii noastre, se poate ajunge ca Dumnezeu să fie mai puţin dispus spre iertare în judecata sa. Un judecător care iubeşte pe toţi cei aduşi la faţa sa şi pe toţi îi iartă indiferent ce au făcut şi indiferent de dispoziţia sufletului lor după ce au făcut ce au făcut, nu ar mai fi un judecător bun, ci un judecător nedrept.

Un judecător bun şi, în acelaşi timp, drept, este un judecător dispus să acorde circumstanţe atenuante atunci când acestea există, nu când acestea nu există.

Iată două cazuri de hoţie trase la indigo, adică având aceeaşi materie: să zicem, furtul unui cal din grajd. Dar în primul caz, inculpatul are cazier alb, pe când în al doilea este un recidivist notoriu. În primul caz este vorba de un cap de familie numeroasă, care nu are ce pune pe masa copiilor, pe când în al doilea este vorba de un pătimaş al curselor de cai. Primul hoţ îşi recunoaşte fapta şi în genunchi şi cu stăruinţă îşi cere iertare, pe când în al doilea, hoţul neagă fapta sa, ori susţine că este un lucru foarte normal să ia caii altora. În primul caz, copii hoţului şi femeia lui îl roagă pe judecător să aibă milă, fiind singurul susţinător al familiei, pe când familia celui de al doilea îl socoteşte fraier că a furat un singur cal când putea să golească grajdul. În sfârşit, mama judecătorului, înduplecată de primul hoţ şi de cei ai lui, intervine pentru acesta, pe când în al doilea nu intervine, deoarece al doilea nici nu crede că maica sa ar avea de jucat vreun rol.
Ei bine, ştiţi cum cred eu că ar face un judecător bun şi în acelaşi timp drept în aceste două cazuri ? Va ierta în primul şi va condamna în al doilea. Nu aş spune că în al doilea caz judecătorul îl urăşte pe hoţ, ci ca nu este dispus să îl ierte.

Un tata isi priveste fiul omorat de niste nenorociti, rai si indraciti !
Oare care tata nu i'ar ura din toata inima pe aceia ?!

Tatal insa isi vede Fiul rastignit de niste impietriti si rai la inima si minte.
Cu toate acestea, Fiul zice: "Tata, iarta'le lor, ca nu stiu ce fac."
Iar Tatal isi asculta Fiul, precum si Fiul L'a ascultat neincetat pe Tatal.

Cum poate oare sa urasca Acela care este izvor a tot binele si a toata iubirea ?!

Va multumesc pentru raspunsuri. Tind sa cred si eu ca nu este vorba de o ura propriu-zisa a omului, caci Dumnezeu este iubire. Complicat verset.

Ai ceva hibe in modul in care infatisezi problema.
1)Eu nu am auzit nicaieri cand te duci la judecata ca mama judecatorului sa fie si ea acolo si sa ii spuna judecatorului pe cine sa ierte si nu. Acel judecator ar fi imediat indepartat din scaunul de judecata.
2)Un judecator drept judeca singur deciziile pe care trebuie sa le ia, nu influentat de altii. Un judecator influentat in deciziile lui de altii nu e un judecator bun si nici drept.
3) ce te faci dc mama judecatorului e moarta?
4)Un judecator drept nu iarta un hot, chiar dc i-ar fi mila de el. un judecator drept trebuie sa judece conform legii.

Fereasca Dumnezeu sa fim judecati numai cu dreptate, conform legii, ca iadul ne mananca pe toti! Si cu ce masura judecam, cu aceea vom fi judecati! Sa o rugam pe Maicuta Domnului si pe sfintii sai bineplacuti sa aiba mila de noi, sa nu ne facem hoti de cele sfinte! :63:

1. Dar dacă judecătorul voieşte să împartă hotărârile sale cu alţii ? Dacă a hotărât ca, în jurul scaunului lui de judecată, să fie strânşi mulţi, în sobor ? Ucenici ai Săi spre exemplu, cu toţi cei bineplăcuţi Lui, dintre care mama Sa are un rol preeminent ?

2. Judecătorul despre care vorbesc nu numai că e influenţabil, dar abia aşteaptă să fie influenţat, în special în sensul atenuării sentinţelor Lui.

3. Mama judecătorului este exact la fel de moartă şi exact la fel de vie pe cât este judecătorul însuşi.

4. Da, dar legea prevede intervale de pedeapsă. Pentru aceeaşi faptă, să zicem furtul unui cal, se poate lua între 5 şi 10 ani. Sau chiar mai puţin, până la suspendarea pedepsei în circumstanţe atenuante ori împrejurări speciale. Mai mult, până la închisoare pe viaţă, în alte cazuri, agravante. Vedem deci, chiar în justiţia noastră omenească, acest lucru: există destul spaţiu de manevră al judecătorului, astfel încât acesta să poată judeca în acelaşi timp cu dreptate şi cu clemenţă.

Cristos A Inviat !

"Nu judecati, ca sa nu fiti judecati"

Un judecator drept, hm...isi da demisia !

Un judecator drept, ar tebui sa dea dreptate atat hotului cat si pagubitului, si, da, si celui care se mira, de unde ramane
o singura solutie, ducerea pricinii in fata lui Dumnezeu spre a fi judecata.

Puterea corupe, coruptia naste monstri...

Dumnezeu este iubire, cum sa urasca?! Mai degraba neplacut lui Dumnezeu!

Dumnezeu nu e atat de minuscul, dar uneori este descris in termeni minusculi pentru a fi inteles cat de cat de om.

Dumnezeu e si drept. In Sf Scriptura sunt versete clare in care se spune ca Dumnezeu uraste.
"Pe Iacov l-am iubit dar pe Esau l-am urat". Citeste si Ps 5.

Sa nu identificam "ura" noastra, cu acea "ura" pusa pe seama lui Dumnezeu. Aceea nu este precum "ura" noastra, ci este o manifestera insasi a dragostei. Cand iti iubesti copilul din toata inima, iar copilul tau este batut de un altul, atunci iti vine sa pornesti asupra aceluia cu un soi de "ura", insa aceea nu este ura, ci un aspect "de aparare" al dragostei, fata de cel iubit.

Fiului i-a fost data toata judecata, nu altora.

dc se lasa influentat nu e judecator drept. ca sa folosim termeni lumesti am putea spune ca se face trafic de influenta din partea persoanei care influenteaza. Dc in lumea noastra care e pacatoasa traficul de influenta se condamna ce te face sa crezi ca e acceptat de Dumnezeu?

Vad ca imbini justitia omeneasca cu cea divina asa cum iti convine, nu esti consecvent in idei. In justitia omeneasca nu ai sa vezi mama niciunui judecator venind la tribunal si luand decizii in locul judecatorului.
Singurul mod in care infractorul poate fi eliberat este ca altcineva sa plateasca in locul lui. Si exact asta face Dumnezeu cu cei ce se pocaiesc. Ii iarta si pacatele lor sunt trecute asupra lui Hristos.
Teoria cu purgatoriul pe care incerci sa o aduci in fatza e o erezie, Dumnezeu ori te iarta ori te condamna pe vecie , nu te condamna "pe intervale".

Poate ca aceasta "ura" divina este o diminuare a dragostei catre o fiinta care alege sa-I refuze dragostea. Stim ca Dumnezeu iubeste faptura Sa, chiar si pe ingerii cazuti, insa mai mult ca sigur ca ii prefera pe cei care sunt de partea Lui celor care Ii stau impotriva.

Eu cred ca e logic sa-i iubeasca mai mult pe sfinti decat pe pacatosi. Dar asta nu inseamna ca-i uraste pe pacatosi, ci ii asteapta sa se indrepte, ii tolereaza... Altfel, daca iubirea divina ar lipsi, pacatosul ar muri la primul pacat, pe buna dreptate.

Ia şi citeşte Revelaţia (Apocalispa) şi vezi de cele 12 scaune.

Greşit. Când sfinţii şi îngerii din jurul Tronului mijlocesc şi se roagă pentru cineva, acesta nu este trafic de influenţă. Ia codul penal şi vezi ce este traficul de influenţă.


Nici în justiţia divină nu este altfel. Dar, ca şi în justiţia omenească, mama Judecătorului are un cuvând greu de spus. Pentru dumneata, nu va avea, va trebui să te descurci fără acest ajutor.

Eretic eşti dumneata şi cu secta dumitale neoprotestantă. Apropo, ai bunul simţ şi menţioneaz-o la profil. Nu te da ortodox, căci postările dumitale put de la o poştă a heterodoxie. Pentru ceea ce susţii, vei da seama la Judecată, dacă te vei învârtoşa să nu te îndrepţi până atunci.

Stiu ca Dumnezeu este si drept! Dar tot nu cred ca "URA" aceasta trebuie identificata in sens uman, raman la ideia ca insemna NEPLACUT lui Dumnezeu!!!

Eu cred ca "ura" lui Dumnezeu nu se manifesta fata de persoana- fata de pacatos, ci fata de pacat- fata de atitudinile noastre pacatoase. Este ca un Parinte care ramane iubitor fata de copilul sau si atunci cand greseste, insa este scarbit de atitudinea pacatoasa a copilului- ca o forma a neascultarii, dar mai ales ca lipsa a iubirii din partea copilului fata de Parinte.

In Osea Dumnezeu e f clar:

"Toate răutăţile lor şi-au luat naştere în Ghilgal, că acolo am început să-i urăsc. Din pricina gândurilor celor rele, îi voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate căpeteniile lor sunt oameni răzvrătiţi! "

"Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului".

In Apocalipsa e vb despre altceva.

una e sa te rogi pt cineva, cum de exp a facut Avraam cand a incercat sa scape Sodoma, si una e sa iei tu decizii in locul Judecatorului sau sa il influentezi.

sa fim seriosi, arata-mi in justitia omeneasca un caz in care mama judecatorului lua decizii in locul fiului ei.

Mestere eu nu te-am facut eretic, ci invatatura ta despre purgatoriu am considerat-o erezie. asa ca nu mai jigni lumea degeaba, nu e vina mea ca voi catolicii sunteti plini de erezii.
Acum te-ai pus si in locul lui Dumnezeu si imi spui pt ce voi da eu socoteala la judecata. Oricum,conform cu invatatura ta voi ajunge in Cer ca doar trec prin purgatoriu si gata.

Domnul nu uraste pe nimeni,totul e iubire,oameni buni,sa va dau un exemplu:cand e cald si voi simtiti de la vant ca o mangaiere,ce credeti cum e?sa-mi spuna cineva,cum simtiti?E niciodata rau cu noi,dar Domnul uraste altceva,cele mai frecvente pacate care poate sa distruga relatia cu Domnul acele pacate sunt:sinuciderea pacat fara de iertare si mnaidria ce te duce in prapastie,dar in rest Isi iubeste fiul asa cum sunt pacatosi,dar trebuie sa ne rugam Lui ca sa ne ierte.De ce crezi ca Adam a fost izgonit din Rai,fiind ca nu a fost ascultator,dar nu la pierdut la iertat,asa si cu noi daca noi am facut si mergem sa ne rugam sa ne spovedim El ne iarta de orice lucru pe care leam facut.Ura este la diavolul,dar iubirea este de la Domnul Dumnezeu Cel Ce a creat cerul si pamantul.Mergeti o zi afara si vedeti ce simtiti.

Din pacate pt tine Dumnezeul ala pe care il descrii tu nu e Dumnezeul revelat in Sf Scriptura. Dumnezeu iubeste, dar Dumnezeu si uraste. Sunt multe pasaje in Sfanta Scriptura care vb despre ura lui Dumnezeu.
Pe Adam l-a iertat ca s-a pocait, dar sunt multi care nu sunt iertati deoarece nu se pocaiesc de pacatele lor.
Si Dumnezeu uraste toate pacatele, nu doar unele.

Dumnezeu nu uraste, cearta spre indreptare.

si dc omul nu se indreapta si persista in pacat?

Cum ar putea Dumnezeu sa urasca omul, plasmuit cu "mainile Sale" dupa chipul si asemenarea Sa? Daca Dumnezeu ar fi urat omul, nu ar fi luat niciodata chipul omului. Insa Hristos, din iubire S-a intrupat, daruind fiecarui om posibilitatea participarii la viata dumnezeiasca.

Faradelegile facute de noi nu picura ura in oceanul nesfarsit al iubirii dumnezeiesti, ci numai intristare si suferinta, pentru nedeplinatatea noastra.

Bun si tu ce-ai vrea sa faca Dumnezeu daca omul nu se pocaieste ?

Am citit la Parintele Nicolae Steindhart un adevar de necontestat- paradoxul este ca a fi iubit de Dumnezeu, inseamna sa fii parasit- aparent Dumnezeu ne paraseste pentru a ne veghea din inaltimi si intervine sa ne salveze, atunci cand ramanem singuri si fara putere...

"Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.
Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege." Ps 5:4,5

"Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale.
Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea" Ps 44:6,7

Gandesc ca motivul ar fi faptul ca nu intelege cercetarea lui Dumnezeu. Sunt multe persoane care trecand prin necazuri tot departe au ramas de Dumnezeu, Biserica si Sfintele Taine.

Da, Dumnezeu uraste.Ura lui Dumnezeu inseamna iubire mai putina.. Ura lui Dumnezeu se arata prin dreptatea Sa, si prin rasplatirea faradelegilor.. Ura lui Dumnezeu inseamna ura fata de pacatosenia noastra si de hulele noastre.. Prin ura lui Dumnezeu, se arata pedagogia divina, insusi aceasta ura fiind un sentiment amestecat de cele mai multe ori,pedepsindu-ne pentru indreptarea noastra si dintr-o purtare de grija(la fel cum un tata isi pedepseste fiul care a gresit).Deci prin ura sa de cele mai multe ori se arata bunatatea si iubirea divina pe care Dumnezeu o are fata de om,dar incelasi timp si dreptatea Sa.Insa exista si ura desavarsita... Aceasta ura desavarsita a lui Dumnezeu si manie a lui Dumnezeu este pentru cei hulitori, pentru cei care urasc pe Dumnezeu si pentru cei ce urasc binele si adevarul.Acesta si este paharul maniei lui Dumnezeu neamestecat de care se vorbeste si in Apocalipsa.Adica, ura si mania, nu e amestecata cu un alt sentiment de mila, de indurare... ci e ura desavarsita... Aceasta e si ura de care vor avea parte toti hulitori... Aceasta este ura ce se va arata la sfarsit prin iezerul cu foc..

Psalmi 138:22Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.

Eu nu cred ca Dumnezeu uraste! Pedeapsa din Vechiul Testament a fost dominata de iubire in Noul Testament! Dumnezeu uraste pacatul, nu omul!

Scriptura spune "Pe Iacov l-am iubit si pe Esau l-am urit"...Dumnezeu l-a urit pe Esau in comparatie cu Iacov.Insa nu a incetat sa-l iubeasca..L-a binecuvantat Dumnezeu si pe el cu bogatii si lucruri bune... dar nu ca pe Iacov... La iubit mai putin decat pe Iacov din cauza desfranarii sale si a nesocotirii dreptului de intai-nascut... drept ce i-a fost dat de Dumnezeu.. Dar vezi ca nu l-a urit cum urim noi oamenii?De aceia "ura" lui Dumnezeu nu trebuie omenizata(antropomorfizata)... Ca l-a iubit Dumnezeu si pe Esau si l-a iubit si pe Iacov.. si Dumnezeu iubeste pe toti oamenii chiar si pe cei mai rai "El face sa rasara soarele si peste drepti si peste pacatosi" ...

Dumnezeu este IUBIRE. Vezi "Sfanta Treime sau la inceput a fost iubirea"- Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie

Dumnezeu nu e ca noi
 

nu nu nu si iarasi nu! nu nu nu uraste Dumnezeu! sa nu fie! e vorba de altceva.. faptul ca unii se chinuie in iad sau ca un altul poate vedea ca manioasa fata lui Dumnezeu este pentru ca asa -i pare celui stramb la minte si la inima, cocosat de pacate fiind toate le vede si le percepe intunecat si stramb.. bunaoara iubirea lui Dumnezeu pentru cei din rai este aceiasi cu cea pentru cei din iad..dar pe pacatos il arde iubirea Sa caci este foc mistuitor Dumnezeu vezi deuteronom..aceiasi voce sfantul o va percepe ca blandete iar pacatosul o va auzi ca pe un blestem vorbindu-i..io am avut candva o "experienta" duhovniceasca in care am simtit ce simte Dumnezeu pentru noi cateva secunde numai.. stiu ca nu a fost intensitatea maxima caci as fi murit dar e atat de bucuros de noi.. mai mult ne iubeste pe noi decat se iubeste pe El..de fapt nu este nico virgula de atata iubire intre El si noi.. nu suntem straini de El sau vreo ceva intre noi si El.. El e noi.. o sa vedeti.. nu se poate explica.. nuL vom vedea la nivelul unui alt sine ci El sau eu e tot una.. asa de stransi ne-a facut.. o sa vedeti si o sa va bucurati... . ar muri la infinit pentru noi... numai noi sa-l vrem.. sa-L vrem in uimire! ca unii mici pe Cel mare..cei din iad si ei il poftesc da nu stiu sa se faca mici .. sunt mandri si se apropie de El cu indrazneala mandrului si sunt arsi la infinit si mai tare vor acum sa scape ca-si iubesc pielea si mai tare se frig.. e o intreaga teologie aici..

Dumnezeu este un adanc de iubire. Nici macar nu-mi pot imagina ca Dumnezeu uraste- jertfa Fiului este dovada supremei iubiri. Daca ar fi sa ne exprimam in spirit patristic si dorim sa folosim acest cuvant, putem spune ca Dumnezeu iubeste pe pacatos- chiar si pe demoni- Sf. Isaac Sirul- dar uraste pacatul.

Oricum ati da-o, nu puteti desfiinta Cuvantul lui Dumnezeu care spune in mai multe locuri ca Dumnezeu uraste nelegiuirea si pe cei ce o fac. Putem admite insa, cu umilinta, ca suntem prea mici pentru a intelege cum se impaca iubirea Sa nemarginita cu ura fata de pacat...Asa ar fi mai corect din partea noastra...

Dumnezeu nu uraste... "Ura lui Dumnezeu" este de fapt ura noastra fata de Dumnezeu,rautatea noastra care ajunge sus si vine in jos,ajunge pana sus la Dumnezeu si se intoarce in jos spre noi prin El...

Sunt sigura ca, de fapt, ai vrut sa fii coerent... :39:

In prima instanta am gresit...