mersul la Sf. Liturghie relatat in Sf Scriptura
 

Doamne ajuta! Lamuriti-ma, va rog din suflet, daca in Sf. Scriptura exista vreunul sau mai multe indemnuri care sa sugereze (macar) mersul la Sf. Liturghie.
Multumesc frumos

De exemplu:

24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.

Trebuie sa avem in vedere ca instituirea Sfintei Taine a Euharistiei, asa cum o cunoastem azi, a facut-o Dumnezeu la Cina cea de Taina, in seara dinainte ca Domnul sa fie arestat. Momentul exact al acestui Nou Legamant este dupa ce Isus si cu cei doisprezece au consumat mielul pascal, la randul lui semn al Vechiului Legamant.

In tot Vechiul Testament vedem cum Poporul Ales, antitip al Bisericii, se aduna in ceea ce era atunci Ziua Domnului, adica Sabatul. Adunarea se facea, de regula, la sinagoga, unde ascultau Biblia si se rugau, adica se facea ceea ce am numi azi "Liturghia Cuvantului". Adica partea prima, sau pregatitoare a Sfintei Liturghii, cea care se termina (in ritul rasaritean) cu ectenia staruitoare, fiind despartita de Liturghia Euharsitica prin Imnul Heruvic "Noi, cei care pe Heruvimi...")

La randul Lui, Isus, care a indeplinit cu smerenie si fidelitate toate prescriptiile Vechiului Testament (desi, in cazul Sau exceptional, nu era necesar pentru mantuire), a participat in fiecare saptamana, sambata, la aceasta prefigurare a Tainei pe care o va institui pe deplin in Cenacol. Vedem aceasta, de exemplu, in Marcu 1:29, verset din care mai invatam ca Isus si apostolii, dupa slujba, se intruneau sa ia masa in casa unuia dintre ei (ce frumos ar fi sa facem la fel!).

Dupa instituirea Sfintei Taine a Euharistiei, Noul Testament vorbeste despre obiceiul primilor crestini de a se intruni duminica, in noua Zi a Domnului, ca sa faca ceea ce Domnul le poruncise. Astfel, de exemplu, in Fapte 20: 7, aflam ca urmasii lui Cristos se intruneau Duminica pentru a "frange painea".

In speranta ca cele de mai sus ajuta,
M.D.

Mihnea, stai putin, ca intrebarea autoarei firului era alta, cred.
Si pe urma ai incurcat niste lucruri.

1. Eu cred ca autoarea firului se referea la mersul la biserica (Sf. Liturghie) asa cum o facem noi azi, la slujba asa cum este ea azi.
Eu nu stiu inceputurile bisericii (ca lacas si slujbe). Imi inchipui insa ca slujba, asa cum este ea acum si regulile astea de azi au aparut prin Traditie (adica nu din scripturi) si la decizia sinoadelor.
Iisus mergea cu cu apostolii lui la sinagoga si indeplinea ritualuri evreiesti.
Sf. Liturghie a aparut dupa Iisus, caci Sf. Euharistie a luat si ea nastere (ca ritual in biserica) dupa moartea Sa (si ridicarea la cer).

2. La Cina cea de taina i-a invatat Iisus despre trupul si sangele sau. Deci pana atunci nu era vorba de asa ceva. Mancau impreuna, dar inca nu era vorba de jertfa Lui.

3. Azi Sf. Liturghie nu inseamna numai Sf. Euharistie ci si alte lucruri si ritualuri.
Ah, ce mai stiu este ca exista acea ectenie a celor chemati. Pe atunci erau multi care urmau sa se boteze si ecetnia aceea era importanta.
Nu stiu insa cat anume era atunci Sf. Liturghie, ce mai cuprindea.
Pe urma ea se mai tine azi si in timpul saptamanii, la sarbatori. Asta cred ca tot mai tarziu a fost hotarat, de sindoduri.

Intrebarea se refera la Sfanta Liturghie. Ca forma, desigur ca timpul isi pune amprenta si exista diferente chiar intre "slujba, asa cum este ea azi" si "slujba, asa cum era la 1700". Ia Psaltirea lui Dosoftei, ca e libera online, si ai sa vezi ca nu pricepi jumatate din cuvinte: e alta limba decat Psaltirea de azi.

Desigur. De exemplu Imnul Heruvic, ca de tot vorbii de el, a aparut mult dupa ce Sf Ioan Gura de Aur nu mai era printre noi.

Acele "ritualuri evreiesti" stau la baza ritualurilor noastre. Primii crestini se adunau in sinagogi si participau la acele ritualuri, pana dupa ce Sanhedrinul a decis sa-l casapeasca pa Sf Arhidiacon Stefan. Uiti ca suntem evrei, uiti ca suntem Poporul Ales. Nu doar in fond, crezand in "Dumnezeul cel Viu al lui Abraham, al lui Isaac si al lui Iacob/Israel". Ci si in forma. De unde crezi ca vin lumanarile, cadelnita, tamaia, pupitrul, Sfanta Sfintelor, etc etc ?

Aici e o alta confuzie, inca mai grava. Cina cea de Taina a fost prima Euharistie. Isus nu i-a invatat despre sangele Sau, fiindca ii invatase mai inainte. Acela era sangele Sau. Oare nu auzi in fiecare Duminica cuvintele Instituirii "Acesta ESTE sangele Meu" ? Sunt cuvintele lui Isus si se cuvine sa le credem. Cupa din care a baut, atunci, Isus a fost primul Potir de impartasanie, Sfantul Graal, cu care, uneori, se mai slujeste si azi.

"Liturghie" din greceste, pe slavoneste, inseamna slujba. Lucrare. Euharistia este nucleul Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii, care e Slujba prin excelenta, desi Biserica mai cunoaste si multe alte slujbe. Desigur ca slujba Liturghiei nu se reduce la Euharistie, asa cum Spovada nu se reduce la "Ego te absolvo" si nici Botezul la scufundare si formula treimica. Pe de alta parte, daca un preot (in contra randuielilor) ar lua un pahar din camara, ar turna in el niste vin, l-ar pune langa o chifla, avand intentia serioasa a Prefacerii si folosind cuvintele Prefacerii si numai pe acelea, vom vorbi de o Liturghie valida. Chiar daca nu si-a pus ornatele imperiale, ci a ramas in pijama. Chiar daca nu a deschis Evanghelia, necum sa iasa cu ea la Vohod. Chiar daca nu a spus nici Crezul, nici Tatal Nostru, nimic. Doar nu-ti inchipui ca Sfintele Liturghii din inchisori semanau cu ce ai vazut duminica trecuta, ci erau mult mai sarace, reduse la esential, facute de preoti in zeghe cu Evanghelii confiscate si care nu dispuneau nici de antimis, nici de patrafir.

Sfanta Euharistie este, pentru crestinii din Bisericile Apostolice ceea ce este Biblia pentru protestanti: nucleul, fundamentul si tinta Bisericii lor si nu doar a Liturghiei. Un preot crestin este, in esenta, un om capabil sa prefaca speciile in Trupul si Sangele Domnului, desi preotia mai cunoaste si alte atribute, lucrari, caracteristici. Tot asa cum, la fratii evrei dinaintea noastra, un preot era un om capabil de a face o jertfa de sange. Asta se facea la Templu. Era un singur Templu si multe sinagogi. Cei din sinagogi nu sunt preoti. Lor li se spune "rabini" (invatatori) pana in ziua de azi, fiindca sunt lipsiti de facultatea fundamentala a preotiei: jertfa. Ei faceau, si fac si azi, doar "Liturghia" cuvantului, adica rugaciunile si lecturile din Torah. Adica functia diaconala. Am pus intre ghilimele, fiindca fara Jertfa nu putem vorbi de Liturghie, asa cum, daca scoti dintr-o celula nucleul, nu poti spune ca ce tii in mana mai e o celula, pe cand daca scoti aparatul Golgi, poti. Din acelasi motiv, nu putem spune nici despre protestanti ca fac Liturghii si ei insisi nu spun, desi fac, de multe ori in mod admirabil, Liturghia Cuvantului: au lecturi, predica, psalmi, cantari, coruri si un intreg ritual. Tot Aparatul Golgi e inauntru si functioneaza exemplar, doar nucleul lipseste. Din acelasi motiv, in limbaj catolic, vorbim despre "comunitati ecleziale" si nu de "biserici", fiindca o biserica se defineste ca o comunitate de oameni adunati in jurul Preasfantului Sacrament, nucleul si viata ei.

Cel mai probabil, întrebarea de la începutul topicului de faţă este rezultatul ispitei "conformităţii biblice", cunoscut fiind faptul că dracul e specialist în manipularea scripturilor spre pierzania celor care pun botul la silogismele lui viclene.

Formula corectă a întrebării este următoarea: "Unde scrie, dragă, în Biblie că duminica dimineaţa trebuie musai să participi la un ritual numit liturghie? Ţi-a poruncit Hristos explicit asta? Desigur că nu! Deci poţi să stai liniştită acasă, trândăvind în pat până la amiază. Ai acoperire în Sfânta Scriptură. "

Însăşi apariţia unei sugestii mentale de acest tip e o dovadă că participarea la Sfânta Liturghie deranjează duhurile experte în minciuni de tot felul. Şi n-are rost să te-apuci de făcut studiu biblic, în mintea ta, cu sărsăilă, că te face la convingeri cu uşurinţă. Pur şi simplu te ridici de unde zaci şi te duci la biserică, motivându-ţi voinţa împotriva minţii copleşite de asediul ispitelor. Dacă în asemenea momente chemi numele Domnului în ajutor, adică autoritatea şi puterea Lui, atacul slăbeşte în intensitate sau poate chiar dispare, cel puţin pe moment.

Păi da, asemenea şi la celelalte slujbe.
Precum şi la tot ce numim ascultare de duhovnic.

Si mai probabil e rezultatul intalnirii cu un neoprotestant, care i-a explicat ca nu exista Liturghie.

Dar un răspuns la întrebare putem să primim, sau doar comentarii pe marginea întrebării ?

Domnul Dragomir şi alţii au făcut, de pildă, efortul de a răspunde concret.

Fac şi eu o încercare în acest sens: în cap. 2 din Fapte citim: "Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni."

Eu ştiu că Liturghia din asta constă: învăţătura apostolilor, rugăciuni, frângerea pâinii şi împărtăşire. Deci....

21. Ce este Sfanta Traditie?

,,Sfanta Traditie sau Predania este invatatura de credinta descoperita de Dumnezeu si propovaduita de Sfintii Apostoli prin grai viu, dar nescrisa de ei, ci trecuta asa in Biserica fara schimbare, din generatie in generatie. Mai tarziu, ea a fost scrisa de Sfintii Parinti si se pastreaza neschimbata in scrierile lor, in hotararile sfintelor sinoade si in cartile de slujba bisericeasca.



22. Sfanta Traditie are aceeasi valoare ca si Sfanta Scriptura?

Sfanta Traditie are aceeasi valoare pentru credinta ca si Sfanta Scriptura, pentru ca amandoua cuprind acelasi cuvant al lui Dumnezeu.
Sfanta Traditie fiind cel dintai chip de latire a Descoperirii dumnezeiesti, este mai veche, mai raspandita si, in unele puncte, mai dezvoltata decat Sfanta Scriptura. Caci de la Adam pana la Moise nu s-a scris nici o carte sfanta. Insuai Mantuitorul nostru Iisus Hristos a dat invataturile si randuielile Sale prin viu grai si prin pilda vie. Sfintii Apostoli, de asemenea, au predicat la inceput prin grai viu; mai tarziu, cand nu puteau sau nu ajungeau sa predice prin viu grai, uuii din ei au pus in scris invataturile Mantuitorului.
Astfel, Sfanta Traditie, fiind mai veche si mai larga, dezvolta si lamureste Sfanta Scriptura; ea povatuieste mai departe spre dreapta intelegere si savarsire a Sfintelor Taine si spre pazirea sfintelor randuieli ale Bisericii in curatenia in care au fost asezate la inceput.
Chiar Sfanta Scriptura vorbeste lamurit despre insemnatatea Sfintei Traditii. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spuna la sfarsitul Evangheliei sale: "Sunt inca si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se pare ca nici un lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris" (Ioan 21,25); iar Sfantul Aposol Pavel zice: "Cele ce ati invatat si ati luat si ati auzit si ati vazut de la mine, acestea sa le faceti" (Filipeni 4,9); "drept aceea, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile (traditiile) pe care le-ati invatat fie prin cuvant fie prin epistola noastra (2 Tesaloniceni 2,15).
De altfel, Sf. Apostol Pavel chiar citeaza din Sf. Traditie, cand spune: "Mai fericit este a da decat a lua" (F. Ap. 20, 35), cuvinte care au fost rostite de Mantuitorul Iisus Hristos dar care nu se gasesc in cele patru evanghelii.
La fel ne invata Sfintii Parinti, ca sa pastram cuprinsul Sfintei Traditii cu acesasi sfintenie si tarie cu care pastram cuprinsul Sfintei Scripturi. Sfintul Vasile cel Mare zice: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica, pe unele le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia Apostolilor, predate noua in taina. "Amandoua acestea (Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie) au aceeasi autoritate pentru evlavie" (Canonul 91).
De aceea Sfanta Traditie trebuie crezuta si tinuta cu aceeasi tarie si cu aceeasi sfintenie ca si Sfanta Scriptura.



23. Ce invatam indeosebi din Catehismul ortodox?

Din Catehismul ortodox invatam, mai intai, ce sa credem si sa marturisim, adica despre Credinta, al doilea, cum sa ne rugam inchinandu-ne dupa cuviinta lui Dumnezeu, adica despre Nadejde si, al treilea, cum sa traim dupa voia lui Dumnezeu, adica despre iubire, ca sa ne mantuim.
Prin aceste trei virtuti crestine stam in legatura de fii cu Parintele ceresc; ele sunt cele trei mijloace prin care ne facem bineplacuti lui Dumnezeu si dobandim fericirea. Credinta face inceputul cunostintei noastre despre Dumnezeu, iar credintei ii urmeaza inchinarea in nadejde catre Dumnezeu si faptele bune in iubire de Dumnezeu si de oameni."

Sursa:

http://www.credo.ro/catehism.php