Banceni, manastirea cu 140 de copii
 

mai exact 250 de copii (au fost in vara).
impreuna cu calugarii si maicile de la boian =500 de suflete de care se ingrijeste zilnic pr Mihail Jar, un om vrednic de pateric
un taram al dragostei, al jertfei, al iubirii de aproapele, al minunilor infaptuite de puterea credintei.
rugaciune, sfintenie, dragoste....astea sunt cuvintele ce caracterizeaza atmosfera de la manastirea Banceni
v-o recomand cu caldura tuturor....

Intradevar aici se vad si FAPTELE SI ROADELE.

Rugaciunea continua si isihasmul este sterp, fara valoare daca ca MONAH nu iesi mereu in intimpinarea aproapelui, daca nu participi la educarea si cresterea copiiilor orfani, ai strazii, handicapatii, si nu asa de la distanta cu semnele crucii( si alea-s bune dar nu sunt deajuns) ci SUFLECIND MINECILE si punind muschii, mintea, sufletul si inima la treaba!

Monahii rusi de abia acum, dupa multi ani de suferinta, dupa ce au trecut prin chinurile iadului, au realizat acest lucru si au observat neajunsurile pe care le aveau ca traitori in minastiri.

Si ei de abia in perioada recenta au realizat ca intrarea in SECOLUL XXI se face cladind punti cit mai SOLIDE intre viata manastireasca si COMUNITATILE din care fac parte, aceste punti fiind de natura LUCRATIVA SI DE AJUTOR FIZIC permanent, nu numai de binecuvintari de la distanta, primit ajutoare si pomeni care sa le asigure traiul linistit, dupa care... Dumnezeu cu mila.
Daca vor sa supravietuiasca in acest secol este imperativ pentru ei sa faca acest pas.
Ca romani trebuie privit cu mare atentie ce se petrece la ei si invatat!

Este mult mai benefic sa porneasca de la ei aceste initiative decit mai tirziu sa vina sub forma unor consecinte.

Monahismul este un spatiu al libertatii si prin urmare al diversitatii. Cuprinde nenumarate cai. De exemplu, in Athos, se accentueaza vocatia doxologica a omului pe cand in cazul Manastirii Banceni, cea filantropica. Acest lucru nu inseamna insa ca in Sfantul Munte nu exista milostenie si iubire de semeni, iar la Banceni duh de rugaciune. Din contra, in ambele cazuri sunt unite contemplatia si fapta.

Numai ca exemplul concret al Manastirii Banceni, ne pune inainte o postura a monahului ortodox intrucatva straina noua. In general, avem preconceptia potrivit careia acesta trebuie sa fie retras, sa aiba votul tacerii, sa fie "rupt" de realitatile lumii. Or, nu este asa. Monahul poate foarte bine sa tina de mana sau sa stranga in brate un copil aflat sau nu in suferinta. La Manastirea Banceni nu se slujeste numai lui Dumnezeu, ci intr-un mod concret si omului (semenului) sau, altfel spus, se slujeste intr-un mod mai evident lui Dumnezeu prin aproapele.

Apropo de vocatia isihasta si dexologica nu stiu daca ai fost recent in Athos sa vezi ce "hoteluri" au aparut in cadrul minastirilor, cu marmura pe jos, cu lift, adevarat lux...sa te tot nevoiesti in doxologie, tatica.

Andrei,esti gica contra,cam tot timpul,cand e vorba de romani si ortodocsi.Avem si noi asemenea exemple,cum ar fi parintele Nicolae de la Valea Plopului,dar si alti preoti care nu sunt mediatizati.Toata consideratia pentru ce face parintele Mihail la man. Banceni.Dumnezeu sa-l tina sanatos,ca are serioase probleme de sanatate.

Nu sunt Gica contra, ci separ si eu cum pot griul de neghina asta-i datoria unui crestin, de a nu mintii in cor si mai ales de a nu se minti pe sine insusi. Daca in relitate nu putem face absolut nimic din cauza incrincenarii sistemului si a unor lucratori ai lui, si tu cunosti acest aspect foarte bine, macar in viata noastra personala sa avem libertatea sa alegem CE VREM NOI nu ce ni se impune.

iar roadele care se vad in aceasta minastire sunt in mod cert GRIU!

Andrei, trebuie ca esti tare suparat pe slujitorii B.O.R.Fii mai ingaduitor frate,ca nu stau lucrurile asa cum le crezi.

am avut bucuria sa descopar zilele astea ca sunt destule centre si in tara care fac aceeasi lucrare minunata ca a parintelui Mihail.Putem incepe cu parintele Tanase de la Valea plopului si continua cu altii, madulare vii ale Bisericii care lucreaza de dragul lui Hristos.Doar ca din smerenie acesti oameni minunati raman in anonimat.

e atat de usor sa arunci cu piatra fara ca sa faci nimic ca lucrurile sa mearga mai bine.
credinta, rugaciunea trebuie impletita cu fapta buna.
oricare din acestea, separat nu are nici o valoare.Doar Hristos da valoare tuturor actiunilor noastre.
In El avem totul, fara El suntem nimic...

Am vazut si eu filmuletul. Minunat! Pur si simplu nu am cuvinte.