Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

cristiboss56 27.12.2011 23:50:02

Intelepciune biblica : Unde este Dumnezeu ( Alexandru Ulea )
 
"Și a luat (Elisei) mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și lovind, apa s-a tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei." (IV Regi 2, 14)
Despărțindu-se de ucenicul său, Ilie vrea să-i dăruiască acestuia ceea ce îi va cere. Elisei știa că măsura dragostei lui Ilie pentru el este cel puțin la fel de mare ca măsura dragostei pe care el însuși i-o purta lui Ilie. Astfel că Elisei cere "Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine!" (v. 9). Deși este un lucru greu de făcut, Elisei își vede împlinirea promisiunii (cf. vs. 10-11).
Când însă va încerca să facă lucrurile lui Ilie, și anume despărțirea apelor Iordanului cu ajutorul cojocului, Elisei va vedea că aceasta nu se întâmplă. În ediția sinodală a Bibliei de la 1914 se precizează: "Și s-a întors Elisei și a stătut pe țărmurile Iordanului și a luat cojocul lui Ilie, care căzuse deasupra lui și a lovit apa și nu s-a despărțit. Și a zis: Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? Și a lovit apa a doua oară și s-au despărțit apele încoace și încolo, și a trecut Elisei pe uscat." Se observă astfel că la prima încercare, nu se întâmplă nimic. Este ca și cum promisiunea lui Ilie nu s-ar fi împlinit, este ca și cum ar fi rămas singur, ca și cum Dumnezeul lui Ilie ar fi dispărut odată cu Ilie. Elisei nu poate concepe să rămână singur. El nu crede că Dumnezeu lucrează doar prin Ilie, nu crede că lui Dumnezeu nu îi pasă de el.
Dar totul este o încercare. Dumnezeu nu vrea ca Elisei să aibă doar puterea lui Ilie. Dumnezeu vrea ca Elisei să Îl cunoască cu adevărat. El nu vrea ca Ilie să fie interpus mereu între El și Elisei. Dumnezeu vrea ca Elisei să Îl cunoască personal, El vrea ca relația lor să fie nemijlocită. Dar pentru aceasta trebuia ca și Elisei să vrea. Trebuia ca el să conștientizeze că nu a primit doar o putere oarecare, ci el a primit "Duhul" lui Dumnezeu. El nu a primit o putere, ci o persoană cu care trebuie să fie capabil să comunice.
Părintele Simeon Kraiopoulos spune că "profetul Elisei s-a cutremurat până în străfundul ființei sale când a văzut că nu s-a întâmplat ceea ce aștepta, pentru că știa din experiența profetului Ilie că este deschis drumul comuniunii dintre Dumnezeu și oameni… El însă nu s-a lăsat pradă nepăsării, nici nu s-a arătat un spirit practic (încercând să se descurce și fără Dumnezeu), nici nu a încercat să dea lucrurilor vreo explicație. Și pe loc a venit răspunsul cerului! A lovit din nou apele Iordanului și acestea s-au despărțit".
Elisei insistă pentru ca Dumnezeu să-i dea răspuns. El nu acceptă un dumnezeu care nu îl ascultă, el nu acceptă un dumnezeu care nu dă răspuns, el nu acceptă un dumnezeu care e indiferent. Așa cum el nu este indiferent față de Dumnezeu, nici Acesta nu trebuie să fie indiferent față de el. Și astfel că Elisei îl descoperă pe Dumnezeu care lucrează prin el, descoperă puterea nelimitată a lui Dumnezeu care se manifestă în el. Atunci când Dumnezeu pare indiferent față de om, Elisei insistă și-L determină pe Dumnezeu să acționeze, să se manifeste. Elisei știe că Dumnezeu nu e surd și mut, el știe că Dumnezeu caută doar prilejul să se manifeste fără a se impune.

cristiboss56 28.12.2011 22:40:05

Timpul schimbarii !
 

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creste, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?



-Da, părinte!



-Smulge-l!



Tânărul a scos brădutul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brădut ceva mai înalt, aproape cât un om.


-Acum scoate-l pe acesta.


S-a muncit băiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit până la urmă să-l scoată.

Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:


-Smulge-l acum pe acela.


-Dar e destul de mare, nu pot singur.


- Du-te si mai cheamă pe cineva.



Întorcându-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfârsit, să-l scoată.


-Acum scoate-ti bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.



-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrân, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.


-Acum vezi, fiule? Si apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv si fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinta omului, creste si pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mic, îl poti scoate si singur. Mai târziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te să lasi răul să ti se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ti-l scoată. Nu amâna niciodată să-ti faci curătenie în viată

mai târziu va fi mult mai greu.



"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră dacă în noi rămân rădăcinile. Acestea vor creste din nou."


(Sf.Grigorie Dialogul)

cristiboss56 30.12.2011 01:21:51

Un ucenic merge la duhovnicul lui si-i spune cu lacrimi :
- Parinte nu pot sa scap de patimi, nu mai rezist, rugati-va pentru mine !
Se roaga parintele, dar dupa o vreme fratele revine, cu aceasi problema, se roaga din nou parintele, dar se intampla la fel. Atunci parintele, se roaga :
- Doamne, te rog sa imi descoperi ce se intmpla cu fratele acesta, de ce nu poate scapa de patimile care il chinuie ! In acea noapte parintele are un vis : il vede pe fratele in mijlocul unei cetati, tinandu-se cu putere de un lant, pe care il tragea un diavol dupa el. Si striga bietul frate, cat putea : Scapati-ma ca m-a robit diavolul !
Si a inteles duhovnicul ce se intampla, fratele acela nu vroia sa renunte la patima sa. Daca dorea cu adevarat sa scape era suficient sa dea drumul lantului, caci nu era legat.

Frate intru Hristos, lasa-te de lant, ca te va duce vrajmasul pana in iad, nu te mai fa batjocura si ras dracilor, cauta libertatea la Hristos si vei gusta bucuria si pacea sufleteasca pe care o da Dumnezeu.

Parintele Ciprian

cristiboss56 02.01.2012 12:59:52

…În fiecare zi, o persoană normală rostește în medie cam 25.000 de cuvinte. Într-un singur an, asta inseamnă, puse laolalta, peste o sută de cărți a câte 500 de pagini… “
Acestea fu ultimele fraze pe care Ion le citi dintr-o revista frumos colorată. Articolul nu putu să-l parcurgă până la capăt. Ochii îl usturau grozav și îi lăcrimau. Vedera nu-l mai ajuta ca altădată. Doar avea șaptezeci de ani. O viață de om. Puse revista pe noptiera și încerca să adoarmă. Nu prea avea somn. Se perpelea în așternut. Era o noapte senina de august, luna plina îi bătea în fereastră, țesând în odaia lui mica o dantelărie vrăjită. Îl supara țârâitul greierilor, care pătrundea până la el. Un lătrat de câine venea dinspre curtea vecinilor. Privirea o tot muta de de la pendula care îl ticăia în creier, la tabloul înfațișând natura moartă. În sfrșit, și-o fixă pe flacăra candelei ce pâlpâia dedesubtul icoanei. Stătu un timp așa, apoi inchise ochii. I se păru că-l încearcă somnul. Deodată, tresări. ICOANA VORBEȘTE. O voce limpede și plăcută îl strigă pe nume : Ioane ! Ioane !… Își aduce aminte de Eli și de proorocul Samuel. Fericit că știe cum să răspundă, zice hotărât : Poruncește, Doamne, că robul Tău Te ascultă !
- Ioane, de ce nu dormi ?
- De-aș putea Doamne. Era cât pe-aci, dar uite că m-ai strigat și m-am trezit, zise el ca și cum i-ar face un reproș.
- Dar de ce nu M-ai rugat să-ți trimit binecuvântatul somn ?
Iată că la acest lucru nu se gândise. Nu înțelegea de ce nu i-a dat prin minte așa ceva. Glasul continuă :
- Ioane, te-ai rugat astăzi, veni neașteptat întrebarea ?
- Nu Doamne, făcu el încurcat și rușinat. Nu m-am gândit să mă rog.
- Tu știi câte cuvinte are rugăciunea Tatăl nostru ?
Altă întrebare care îl derutează. Nu se gândise să le numere niciodată.
- Știu și eu Doamne ? Poate douazeci… treizeci…
- Hai să le numărăm. Știi s-o spui ? Spune-o !
- Ion începu să o spuna rar, iar pe degete socoteste numărul cuvintelor.
- Tatal nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tau; vie împărăția Ta ; Facă-se voia Ta, precum în cer așa si pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi ; și ne iartă nouă gresalele noastre, precum și noi iertam greșiților noștri ; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Ca a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin !…Șaizeci și nouă de cuvinte, Doamne.
- Așadar, numai șaizeci și nouă de cuvinte. Dar tu știi câte cuvinte ai rostit astăzi ?
Întrebarea îl dădu iarași peste cap. Cum să-i dea in gând să le numere. Își aduse aminte de revista. Răspunde hotărât :
- Douăzeci și cinci de mii de cuvinte, Doamne.
- Ești pe aproape. Dar sunt mai multe. În clipa când ai pus ziarul pe noptieră, erau exact douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci de cuvinte.
Rămase cu gura căscată. Atât de mult vorbise ! Niciodată nu ar fi crezut că rostise atâtea.
- Doamne, izbucni el, lovit de o idee. Ai pus la socoteală și cuvintele citire din revistă ?
- Desigur, nu le rosteai cu voce tare, dar le pronunțai impeceptibil
Glasul continuă :
- Înmulțește douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci de cuvinte cu trei sute șaizeci și cinci de zile și vezi cât îți dă.
Ion se apuca sa socotească. Era bun la calcul mental. Doar fusese contabil o viață. De data aceasta se sperie :
- Doamne… Vai de mine ! Nouă milioane nouă sute șase mii o sută !
- Îți amintești de parabola talanților ?
Desigur, Doamne, zise Ion cu siguranță. Matei 25, 14-30.
- Spune-o!
- Un om, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a încredințat avuția sa:unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, și a plecat. Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. Iar cel care primise un talant s-a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. Și după multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și s-a socotit cu ele. Și apropiindu-se cel care primise cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată alți cinci talanți am câștigat cu ei.. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se și cel care primise doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am câștigat cu ei..Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n’ai răspândit și, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Și răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am răspândit? Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi și eu, venind, aș fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Așadar, luați de la el talantul și dați-l celui care are zece talanți. Că tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
- Iată, îți voi tălmăci, zise glasul. Stăpânul este Dumnezeu. Talanții sunt cuvintele. Într-o viață de om, Dumnezeu i-a dat fiecăruia atâtea cuvinte câte a crezut de cuviință că îi trebuie sa se mântuiască. Numai că unii le-au dus la zarafi, adică le-au pus în lucrarea rugăciunii, alții le-au irosit. Tu, Ioane, ai irosit pe ziua de azi douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci de cuvinte. Și nu-ți trebuiau pentru lucrarea rugăciunii decât minimum șaizeci și nouă.
- Stai puțin, Doamne, își aminti deodată Ion. E adevărat că nu le-am pus în lucrarea rugăciunii, dar am dus război, am dus război aprig întru cuvânt pentru apărarea Bisericii Tale, încheie Ion triumfător.
- Și ai biruit?
- Am câștigat o bătălie, dar încă nu războiul, se lăudă el. Războiul e lung. Ehei!
- La Muntele cel sfânt al maicii Mele, nevoitorii de acolo se roagă, se roagă și iar se roagă. Vorbesc puțin. Scot 10…15 cuvinte pe zi. Și ei duc război intru cuvânt pentru apărarea Bisericii Mele. Numai că ei duc război cu dușmanii nevăzuți și nu cu semenii lor. Ce ar fi fost dacă și tu ai fi dus un astfel de război cu cele … douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci de cuvinte…
Iarăși Ion era în încurcătură. Ce răspuns să mai dea ? Încetă să mai caute unul și se dădu bătut. În clipa următoare, ceva dulce îl cuprisese și se lăsa purtat. Era somnul. În sfârșit, venise.
A doua zi, Ion se trezi vioi. Era ca un nou născut. Dormise bine. Se dădu jos din pat și ochii îi căzu peste revistă. Tresări. Își amintește: douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci de cuvinte... nouă milioane nouă sute șase mii o sută de talanți… de cuvinte ! se corecta el. Repede începu să spună Tatăl nostru. Șaizeci și nouă de talanți… de cuvinte! se corecta el. Ce bine ! O mai spune o dată. Sa fie mai sigur. O sută treizeci și opt de talanți…de cuvinte. O, de-ar putea să ajungă măcar la 300. Voi să o mai spună. Se răzgândi. Trebuia sa ajungă la magazinul sătesc. Se îmbracă repede. Va mai spune una pe drum. Și înca una. Câte va putea.
Pe ulița satului nu se afla nimeni la acea oră. Era o dimineață frumoasă. Magazinul sătesc era chiar la capătul ei. Dar avea de mers. Cam un kilometru. Deodată, în spatele lui pocni un glas cunoscut.
- Bună dimineața Ioane, ce te grăbești așa ?
- Era vecinul cu care ieri își cheltuise talanții.
- Amin, zise Ion concentrat.
- Ce amin ? Încă mai dormi și vorbești în somn?
- Ion se face că nu-l bagă de seamă. Părea preocupat de ceva mult mai important.
- Ai auzit Ioane ? continua glasul. Se zice că ne-ar mări și nouă pensiile… Ne-ar mai da un 10 lei acolo.
- Două sute șapte, făcu în sfârșit Ion.
- Două sute șapte lei? se holba vecinul.
- De talanți… de cuvinte ! se corecta el.
- Mda ! S-ar putea să ai dreptate. De cuvinte, da. Chiar mai multe.
- Douăzeci și șapte de mii o sută patruzeci pe zi, nouă milioane nouă sute șase mii o sută pe an, veni prompt răspunsul.
- Vecinul îl privi lung, ca si cum l-ar vedea pentru prima oară. În sfârșit, se hotărî.
- Pari cam obosit. De ce nu te duci la doctor sa vezi ce ai? Și mai lasă-i încolo de bani. Omul cât are, tot nu se ajunge. Banul scoate pe om din minți. La revedere !

Raoul 02.01.2012 17:46:45

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 419480)
- Tatal nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tau; vie împărăția Ta ; Facă-se voia Ta, precum în cer așa si pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi ; și ne iartă nouă gresalele noastre, precum și noi iertam greșiților noștri ; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Ca a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin !…

Era preot?? Cum sa-l puna Dumnezeu sa spuna asa ceva? Nici diaconul nu are voie sa rosteasca cuvintele alea.

glykys 02.01.2012 18:04:08

Citat:

În prealabil postat de Raoul (Post 419544)
Era preot?? Cum sa-l puna Dumnezeu sa spuna asa ceva? Nici diaconul nu are voie sa rosteasca cuvintele alea.

Nu era in biserica, Raoul, era la el acasa.
Adica tu, atunci cand nu esti in biserica, si zici Tatal nostru, nu zici si ultima parte???!!! :22:

Raoul 02.01.2012 18:11:15

NU! Am zis odata... si am aflat mai tarziu ca am pacatuit. Nu au voie nici calugarii,nici diaconii,sa rosteasca acea "ultima parte" de care vorbesti. Doar preotul!

PS cei care mai mergeti pe la manastiri,intrebati despre acest aspect. Chiar sunt curios si eu sa aflu mai multe pareri,desi nici duhovnicul nu m-a contrazis cand i-am zis ca am gresit spunand si cuvintele acelea la rugaciune.

glykys 02.01.2012 18:33:17

Citat:

În prealabil postat de Raoul (Post 419552)
NU! Am zis odata... si am aflat mai tarziu ca am pacatuit. Nu au voie nici calugarii,nici diaconii,sa rosteasca acea "ultima parte" de care vorbesti. Doar preotul!

Unde sta scris?!!

Oricum, chiar si in biserica, lumea spune in gand dupa preot "Ca a Ta este imparatia, puterea si slava".

Lucian008 02.01.2012 18:34:42

Citat:

În prealabil postat de Raoul (Post 419552)
NU! Am zis odata... si am aflat mai tarziu ca am pacatuit. Nu au voie nici calugarii,nici diaconii,sa rosteasca acea "ultima parte" de care vorbesti. Doar preotul!

PS cei care mai mergeti pe la manastiri,intrebati despre acest aspect. Chiar sunt curios si eu sa aflu mai multe pareri,desi nici duhovnicul nu m-a contrazis cand i-am zis ca am gresit spunand si cuvintele acelea la rugaciune.

De unde ai aflat?
Atat timp cat in cartile de rugaciuni, unde este specificat ce spune doar preotul, acesta formulare este prezenta fara nici o astfel de restrictie nu cred ca e nici un pacat.
Acum si a intreba calugarii are limitele. Pe un alt topic cineva da un exemplu cum mamei dumnealui i s-a spus de la manastire sa ia agiazma de la 9 manastiri ca are putere mai mare. Mai bine tinem de invatatura Bisericii decat de ce ne invata oamenii Bisericii. Cartile respective sunt cu binecuvantarea episcopului si tind sa ma incred in ce e scris in ele.

Raoul 02.01.2012 19:03:38

V-am spus,intrebati si voi. Pana la urma in Biblie asa e rugaciunea? Cu acea formula?


Citat:

În prealabil postat de glykys (Post 419557)
Oricum, chiar si in biserica, lumea spune in gand dupa preot "Ca a Ta este imparatia, puterea si slava".

Deci asta chiar nu e argument. Daca ma iau dupa lumea din biserica...


Ora este GMT +3. Ora este acum 17:57:54.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2022, Jelsoft Enterprises Ltd.