MariS_ |
21.09.2011 14:40:52 |
Citat:
În prealabil postat de WhiteChakra
(Post 402049)
Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.
|
Dragul meu, cu profesorul de filozofie nu intri in filosofie ca te pierzi, cere-i doar sa-ti dea un SENS, un sens al vietii, un sens al Universului, dar acest sens sa fie pe masura Universului, adica nu un sens relativ, un sens al omului obisnuit, ci un sens MAJOR, un sens ABSOLUT, un sens care sa merite o existenta de o asemenea marime si complexitate. Si spune-i ca tot ce exista daca nu are un SENS e egal cu zero, ba chiar nici atat pentru ca nimicul are totusi un sens, acela de a nu exista. Deci, nu incerca tu sa-i demonstrezi logic existenta lui Dumnezeu, ca nu se poate, tu o poti "demonstra" doar faptic, prin TRAIRE. Spune-i ca credinta e un dar de la Dumnezeu prin care Dumnezeu se "lasa vazut" de oameni. Iar daca pune problema raului in lume, spune-i ca NOI am vrut libertatea si autonomia si Dumnezeu doar ne-a acordat-o. Si tot noi ne dorim mantuirea si Dumnezeu doar ne ajuta, iar pe cei care nu vor ii ingradeste in tarcul lor sa se chinuie unul pe altul cat vor si cum vor. Dar pastreaza-ti calmul si bunavointa, ateul nu este un hulitor de cele sfinte, asa cum considera gresit multi dintre noi, el este un om cu deficienta de "vedere", adica ii lipseste un "organ" esential, vederea duhovniceasca. Sau, mai bine zis, e atrofiat la maximum. Si eu am fost asa foarte mult timp. Deci, fara manie, fara ura, fara resentimente. Cu calm, cu rabdare, cu blandete.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|