Relatia cu ateii
 

Voi cum reactionati cand sunteti in preajma unui ateu care sustine sus si tare ca Dumnezeu nu exista (tu fiind credincios) ? Puteti ramane tacut, zicand "treaba lui daca nu crede, el pierde" ? Astazi am facut cunostinta cu domnu' profesor de filozofie care, printre altele, a spus ca el nu crede in nimic, ca daca Dumnezeu exista de ce nu intervine intre noi ? Eu, la randul meu, i-am spus ca El a lasat liberul albitru, ca noi suntem stapani pe faptele noastre. Apoi L-a comparat pe Dumnezeu cu un parinte (o mama sau un tata). Auzi la el, cica un parinte isi ajuta copilul daca acesta sufera, atunci Dumnezeu de ce nu face la fel si ne lasa sa suferim ? Am incercat sa-i explic ca poate El ne pune la incercare credinta, apoi a inceput sa faca niste glume proaste care m-au enervat cumplit, nu stiu ce anume m-a oprit sa ma ridic la el sa-i dau o perversa ca pe Targu Ocna. La sfarsitul orei, a spus ca data viitoare vom vorbi mai mult despre Dumnezeu, abia astept ! Din cate am observat, pot spune ca are niste argumente JALNICE impotriva lui Dumnezeu. Oricum, vreau sa stiu daca si voi (credinciosii) simtiti un astfel de sentiment de ura, dispretuire fata de atei. Eu nu urasc neaparat faptul ca e ateu, e alegerea lui, insa sunt dezgustat de IGNORANTA de care da dovada. Cand ma aflu intr-o astfel de situatie, nimeni si nimic nu ma poate opri sa ma manifest. Pur si simplu ma simt frustrat de faptul ca ei nu simt ce simt eu (noi) cand vine vorba de Dumnezeu, credinta nu se limiteaza doar la a crede, ci mai mult la a simti. Iar cand simti prezenta lui Dumnezeu, nu stii cum sa o exprimi in cuvinte. Sunt sigur ca daca si ei ar simti, si-ar schimba parerea.

si eu sunt sigura ca daca tu ai simiti prezenta Lui, nu ai mai nutri sentimente de "ura si dispretuire" fata de atei si cu atat mai putin nu ti-ar veni sa le dai o "perversa ca pe Targul Ocna" (Dumnezeule, din cine am ajuns sa citam).
e bine sa te declari crestin, dar e si mai bine sa demonstrezi prin fapte... ca daca cele doua nu corespund, nu ramane decat demagogia evidenta.

Da, tocmai asta incerc sa aflu, cum poti evita astfel de sentimente; e usor de zis, dar foarte greu de facut. Dupa cum am mai spus, nu urasc faptul ca sunt atei, ci ignoranta, ipocrizia de care dau dovada (unii dintre ei).

Bravo!
 

Din pacate, si eu simt la fel.
DAR, baga de seama, doamna e cea care are dreptate, nu eu!
Iti inteleg pe deplin frustrarea, si eu simt acelasi lucru, si apreciez f mult ca ai sentimentele pe care le ai fata de Dumnezeu si ca ai fost in stare sa-i dai acele argumente profului, dar e suficient, o cearta cu el n-ar mai putea aduce nimic bun. Furia, ura, astea toate sunt de la stim noi cine si de-abia asteapta sa se dezlantuie. Trebuie puse cu botul pe labe urgent (vezi filme cu myaghi, karate, bruce lee, etc). Credinta, insa, trebuie sa ramana in inima ta. Cauti in continuare si ii aduci lui profu argumente, e ventual citate, spui "cutare scriere spune asa", etc, daca zice ca sunt bullshituri si ca nu crede nici macar in cele consacrate (e.g. Sfanta Evanghelie), lasa-l in durerea lui, ca e prost. Sa-l ierte Dumnezeu! NU trebuie sa te enervezi, orice ar spune.
PS : nu cumva profu tau de filozofie e barbata-miu?
PS 2 : asculta ce-ti spun, nu baga de seama la faptele mele...

Nu, nu este treaba mea insa ma deranjeaza modul in care vorbeste despre Dumnezeu (glume ironice, foarte proaste dupa parerea mea). Adica e treaba lui daca e ateu, respect asta, insa sa respecte si el la randul lui credinta mea, nu asa ar fi corect ?

@fallen: Ma indoiesc ca e barbatul tau. :))

De ce? Sunt prea naspa ca sa am un barbat profesor de filozofie? Sau sunt prea buna ca sa am un barbat atat de .. ateu?

Cred că o modalitate în care ai putea să-l combați ar fi să devii beton în logică și să-i demontezi aberațiile pe care își întemeiază discursul ateu.

Însă nu-l urî, ci încearcă să ai milă de el pentru că cel care învață pe alții va fi răsplătit sau pedepsit mai mult decât cel învățat. Nu-i va fi ușor la Judecată dacă o ține tot așa.

Roagă-te pentru el, chiar dacă o faci ca pentru un vrăjmaș.

Pana acum am vazut un ignorant cu IQ mic pe acest topic. Doar un asemenea personaj, asemanator alora de ameninta cu moartea dupa ce vad caricaturi cu Allah, poate simti ura si furie cand cineva face glume, fie ele si proaste, despre zeul local.

Dacă cineva ar face glume proaste despre părinții tăi, n-ai simți ceva asemănător?

Sunt de acord cu logica, dar nici aceasta nu este suficienta. Pentru a se naste credinta este nevoie de libertate si ateul sa fie fara prejudecati. Nu sunt pentru credinta ca forma de doctrina, in cazul acesta se naste antidogmatismul, consider credinta ca acceptare a unui mod de viata.

Iertati-mi "lipsa de toleranta", dar sunt obligata sa tolerez astfel de persoane peste tot :acasa, la munca, pe strada, etc. As vrea sa-l vad (astept cu nerabdare) cand o sa vina un ateu si la biserica, sa-si expuna "crezul" lui in gura mare, si mai ales cu ce argumente. (de preferat "irefutabile").
PS : daca crezi ca ti s-ar potrivi totusi o religie, inseamna ca nu esti ateu
PS 2 : din experienta mea umila, "ateii" sunt doar niste frustrati neintelesi care se simt nedreptatiti de Dumnezeu, pentru ca nu-L inteleg si nici nu-L cauta. (Din pacate, nici toti cei care-L cauta nu ajung sa-L gaseasca, dar asta e alta poveste); Tot respectul pentru cei ce reusesc sa gaseasca un echilibru intre ei si Divinitate; acestia sunt cei "Fericiti".

Nu m-am gândit că ar putea să nască credința în profesor, ci doar să-l combată cu propriile arme, să-l dezarmeze.
Este clar că nu e un om lipsit de prejudecăți.

Daca cineva pune = intre parinte si zeul local, e problema lui. Pana una alta glumele in discutie sunt despre zeul local, nu altceva.

Pun pariu ca daca ai vedea, sau tu sau WhiteChickra, o caricatura cu Xenu (ca sa dau un exemplu mai exotic) ati rade bine .

Si pana una alta intr-o privinta esti la fel de ateu ca mine. Tu respingi restul de 99,99% din zei, http://www.rationalresponders.com/a_...ar_all_of_them eu mai resping inca unul.

Dragul meu, cu profesorul de filozofie nu intri in filosofie ca te pierzi, cere-i doar sa-ti dea un SENS, un sens al vietii, un sens al Universului, dar acest sens sa fie pe masura Universului, adica nu un sens relativ, un sens al omului obisnuit, ci un sens MAJOR, un sens ABSOLUT, un sens care sa merite o existenta de o asemenea marime si complexitate. Si spune-i ca tot ce exista daca nu are un SENS e egal cu zero, ba chiar nici atat pentru ca nimicul are totusi un sens, acela de a nu exista. Deci, nu incerca tu sa-i demonstrezi logic existenta lui Dumnezeu, ca nu se poate, tu o poti "demonstra" doar faptic, prin TRAIRE. Spune-i ca credinta e un dar de la Dumnezeu prin care Dumnezeu se "lasa vazut" de oameni. Iar daca pune problema raului in lume, spune-i ca NOI am vrut libertatea si autonomia si Dumnezeu doar ne-a acordat-o. Si tot noi ne dorim mantuirea si Dumnezeu doar ne ajuta, iar pe cei care nu vor ii ingradeste in tarcul lor sa se chinuie unul pe altul cat vor si cum vor. Dar pastreaza-ti calmul si bunavointa, ateul nu este un hulitor de cele sfinte, asa cum considera gresit multi dintre noi, el este un om cu deficienta de "vedere", adica ii lipseste un "organ" esential, vederea duhovniceasca. Sau, mai bine zis, e atrofiat la maximum. Si eu am fost asa foarte mult timp. Deci, fara manie, fara ura, fara resentimente. Cu calm, cu rabdare, cu blandete.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc tuturor pentru sfaturi. :)

Probabil ca domnul N.Priceputu dorea sa va intrebe cum v-ati simti daca cineva ar face glume proaste despre cineva de care va pasa si la care tineti foarte mult. Probabil de aceea a dat exemplul cu parintii.

Concentreaza-te pe esenta problemei, care este aceasta (vezi mai sus).

prezenta lui Dumnezeu
 

Corect, nici nu puteai s-o spui mai bine. Andrei, bucura-te de momentele cand o simti, este o binecuvantare. N-o lasa sa te paraseasca niciodata. Si pana la urma, nu cred ca e nevoie sa le mai spui decat celor pe care ii vezi ca o cauta si ei, pentru ca ceilalti, chiar daca au nevoie de ea, nu o vor sau sunt invidiosi ca nu o simt si ei si or sa spuna lucruri urate, care ar putea sa te descurajeze si pe tine. Asa ca deocamdata eu cred ca nu faci nici un pacat daca nu ii "convertesti" si pe ceilalti la credinta ta; nici macar preotii nu alearga dupa enoriasi sa ii aduca la biserica si sa le bage credinta in cap; cine are urechi sa auda, aude. Noi la scoala cel putin suntem datori sa invatam si religie, si filozofie, si toate stiintele exacte si inexacte care sunt in programa, apo decidem ce vrem sa urmam mai departe. Tin minte ca si eu aveam o problema cu proful de filozofie (fost de socialism) care vroia sa-i spui "parerea lui despre" o treaba sau alta, nu parerea unanim acceptata (desigur daca vroiai o nota mai mare). Si alti profi la fel , chiar si la materii mai exacte, de exemplu chirurgia. Asa ca... e mare gradina lui Dumnezeu, si multi ii sar gardul.

Da, sunt total de acord cu voi. :D

Oricate sfaturi s-ar da aici pentru indreptarea unui om,cred ca aceasta ne depaseste intru totul.Eu n-am vazut inca pe cineva care sa indrepte pe altul.E o treaba f serioasa asta. Cred ca e suficient sa iti urmezi credinta ta,sa porti o discutie logica cu el,sa suferi,sa suferi ,sa suferi absurditatea si blocajul ideeatic al celuilalt. Sa plangi pentru el,sa te gandesti ca nu e deloc o problema usoara,asa cum ti s-ar parea . Sa ii arati mai degraba putina dragoste si intelegere,decat prea multa contrazicere,si multa consecventa in ideeile tale.Caci exemplul personal este cea mai buna dovada a existentei lui Dumnezeu, pentru el. Ca Dumnezeu nu se gaseste in ideei si in carti,ci in relatia cu omul de linga tine.

Daca eu fac glume proaste despre Mos Craciun si Scufita Rosie se simte cineva jignit?

Respectul nu are legatura cu asta. Nu ai dreptul de a NU fi ofensat de remarcile facute de ce din jurul tau, atunci cand au legatura cu credinta ta.

Un citat despre asta:

And remember: just because someone is offended doesn’t mean they’re in the right. Some people are offended by multiculturalism, homosexuality, abortion, atheism – what should we do? Ban all those things? You have the right to be offended, and I have the right to offend you. But no one has the right to never be offended.

Buna asta. Daca e sa nominalizez un singur domeniu in care credinciosii pierd dezbaterile cu ateii in mod constant, ala ar fi logica. Dar bineinteles, poate sa incerce.

Mai departe de ce as simti, important e daca glumele alea au ceva adevar in spatele lor sau nu. De pilda, daca taica-meu e un betiv notoriu, si cineva face glume pe tema asa, probabil ca nu m-as simti bine, dar nici nu prea as avea ce sa spun.

Da, vino cu argumentatie slaba ca cea de mai sus in fata unui profesor de filosofie, si o sa vezi ce se intampla. Sunt convins ca nu a mai auzit-o niciodata, mai ales ca e vorba de "etica", o chestie de care filosofii nu au auzit.

Un ateu in biserica? Care face prozelitism? Absurd. Asta ar fi un caz extraordinar, echivalent, sa zicem, cu popi in scolile de Stat, care ar face prozelitism crestin acolo... Ah, stai, asta se intampla deja:)

Draga mea, ateii (mai ales cei din Romania) sunt in majoritatea lor, fosti crestini (pentru ca nah, te arunca in cazanul de botez cand nu prea ai ce zice, asa ca nu ai nici de ales).
Si pentru multi dintre noi, drumul spre ateism a fost parcurs citind relativ mult despre crestinism. Asa ca l-am cautat, si am incercat sa il intelegem.

Vrei sa iti dau link catre studiul PEW din State, care arata clar ca ateii stiu mai mult despre religie decat credinciosii? Sunt convins ca la fel sta situatia si in Romania.

Aha. Deci sa nu intre in filosofie, dar sa ii spuna ce i-ai scris tu acolo. Ia zi, nu cumva ce ai scris tu e fix filosofie?

un adevarat crestin nu pote simti ura fata de un ateu, chiar si atunci cand acesta face glume pe seama lui Dumnezeu, ci doar mila. Crestinul ar trebui sa zica in sinea lui: Doamne iarta-l ca nu stie ce face! Doamne ajuta!

Intr-adevar, mi-e mila de ei, de inconstienta lor, de ignoranta si ipocrizia de care dau dovada (nu toti ateii).

CE ÎNSEAMNĂ O CLĂTINARE DIN RĂDĂCINA CREDINŢEI: