Va rog frumos o rugaciune pt tatal meu care se stinge!
 

Tatal meu Nicolae ar implini in 4 mai 81 de ani , iar acum agonizeaza pe patul de suferinta si nu mai exista sanse sa isi revina! Va rog mult sa va rugati sa ii fie trecerea lina si sa i se ierte toate pacatele , deoarece el nu obisnuia sa mearga la biserica.....Va multumesc din tot sufletul meu !

Ai chemat un preot?

Pentru sănătate m-am rugat, dar nu găsesc o rugăciune pentru iertarea păcatelor celor încă vii.

Nu accepta sotia lui ...De aceea sunt suparata!!!

Caz de forță majoră, o obligi să accepte, e vorba de un suflet.

este tatal tau ...
 

Daca este tatal tau, iar sotia dumnealui nu este de acord sa vina un preot, te duci pur si simplu cu un preot la el acasa langa patul de suferinta. Tu esti cea mai apropiata fiinta sufleteste de tatal tau. Sotia lui , din moment ce nu este mama ta, nu are decat sa se supuna regulilor impuse de tine.

Curaj ! Doamne, miluieste !

Suntem oameni in toata firea , dar sotia lui abia m-a lasat sa intru in casa lor....sunt foarte trista si consider ca nu e drept sa fie asa ! Eu sunt fiica lui de care a uitat atatia ani, dar eu mereu l-am iubit si m-am rugat pentru el....

Fie ca rugaciunile tale sa-i mangaie trecerea ! Doamne, miluieste !

Curaj !
 

Nu deznădajdui ! Domnul să fie cu tine şi alături de tatăl tău , Nicolae ! Amin!+

Dumnezeu şi Măicuţa Domnului să-i uşureze sufletul tatălui tău, să meargă dincolo cu mulţumire spirituală şi să răzbească în cele 24 de vămi cu care învăţătura ortodoxă ne spune că ne vom confrunta dincolo de fiinţă.
Nu-mi dau seama ce fel de femeie este aceea care nu primeşte preotul în ultimul ceas la căpătâiul unui muribund, cu ce preţ ia această decizie înaintea celui care nu o mai poate face pentru sine ?
Se pare că pe unii oameni nici vederea morţii nu-i descătuşează de îndărătnicie.
Nu ştiu, poate că greşesc, sau poate că situaţia este puţin altfel, oricum ar fi, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru sufletul celui care merge spre alte tărâmuri, sperăm Binecuvântate .
Să nu crezi că, neaparat drumurile dese pe la biserică fac şi bătături pe conştiinţă, sau modelează favorabil caracterul omului, uneori, din păcate, se întâmplă tocmai invers. Nici tata nu se prea ducea la biserică, dar eu cred că este într-un loc liniştit fiindcă TOTUL spune totul despre om, nu doar un batic îmbrobodit şi un abonament la tramvaiul 7 spre biserică.
Patrice, tatăl meu a murit la 62 de ani, nu am fost lângă el, nu ne-am aşteptat să moară...nu am apucat să-mi iau rămas bun de la el nici înainte de a pleca din ţară. Nu am fost nici prea apropiaţi, deşi am locuit împreună, sau aproape unul de celălalt . Am greşit mult în unele priviinţe şi pentru aceasta am avut ceva timp un gol în suflet .
Dar, a trecut, asta este viaţa, iar noi datori suntem să dăm viaţa pe care o primim, înapoi, sa dăm viaţă !