De ce oare s-au racit copiii fata de parinti?
 

De ce oare copiii devin tot mai indiferenti fata de parinti?
Oare din cauza numarului imens de divorturi si separari s-a pus in miscare un mecanism de autoaparare a copilului in fata devastarii din familie?

Oare o fi o metoda de a uita/de a nu vedea ce se intimpla si a nu o lua razna?

Care copii s-au racit fata de parinti?

Ah, da, mai ales de cei crescuti in occident este vorba

Te referi la copii sau la adolescenti?
Si cati ai cunoscut in cazul acesta?

Pai atata vreme cat ajung sa petreaca mai mult timp cu calculatorul si televizorul decat cu parintii lor,nu cred ca este de mirare.

E pur şi simplu vorba de conflict de idei. De exemplu părinţii vor ca copii să-i ajute în casă, copii vor libertate, părinţii zic că copii trebuie să se culce devreme, iar copii vor să stea până mai târziu (sincer, eu mă simt mai în largul meu noaptea), părinţii vor ca copii să mănânce cu ei şi copii nu vor (mie îmi place să mănânc singur, ca să am ritmul meu), părinţii vor ca copii să aibă o anumită modă şi copii nu vor (şi aici nu mă refer neapărat la fuste mini sau cercei în buză), sau că vezi Doamne ar trebui să aibă prieten după ce termină facultatea... fleoşc, perioada 14-25 de ani ar trebui să fie extrem de frumoasă, că după aia începi să te ramoleşti.

[COLOR=purple],,Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ,ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant ,,[/COLOR]

[COLOR=black]Eu inteleg ce vrea sa spuna Andrei ..si are dreptate .[/COLOR]
[COLOR=black]Da, exista copii care au uitat respectul si recunostinta ce-le datoreaza parintilor . Sunt din ce in ce mai multi cei care -si parasesc parintii batrani ,bolnavi si fara ajutor din partea nimanui ..Acesti copii ,nu va ganditi neaparat la adolescenti vorbesc aici si de [/COLOR]
[COLOR=black],, copii ,, cu copii ajunsi maturi ,uita de indemnul primit de la Tatal sa ne cinstim parintii .[/COLOR]
Acesti copii ,uita ca Dumnezeu nu ingaduie lipsa de iubire .Pilda sta insusi Domnul nostru Iisus care pe cruce fiind o incredinteaza pe Maicuta Sa , ucenicului Ioan sa aiba grija de dansa.
[COLOR=black]Ca raspuns pt tine Andrei , s-au racit de parinti pt ca nu au sau si-au pierdut credinta crestina ..cine poarta vina ? Cred ca vina este individuala . Pana la educatie si credinta exista legea firii sau legea constiintei care te mustra : Ce faci ? sau Ce-ai facut ?[/COLOR]

Dar de ce oare petrec mai mult cu calculatorul şi televizorul ? Poate titlul topicului ar putea suna şi în sens invers , în sensul că şi mulţi părinţi s-au îndepărtat şi s-au răcit faţă de propri copii. Mulţi lucrează câte 12 ore pe zi sau mai grav lucrează în alte ţări , crezând că astfel fac un bine ( material ) pentru familia şi copii lor. Dar . . .

Evident,iar copiii lor ajung sa aiba un suflet bolnav din cauza lipsei de afectiune si cauta refugii in computer,alcool,droguri,sex,de multe ori dezvolta comportamente antisociale si ajung si la depresii,sinucidere sau la intamplari frecvente mai ales in America precum uciderea colegilor de scoala cu o arma.
Sunt copiii fara repere in viata,debusolati,cu un mare gol in suflet si cred ca aparitia acestei generatii EMO reflecta foarte clar acest lucru,precum si cresterea numarului suicidurilor in randul tinerilor.
Generatia mea nu a trait in lux,ba chiar a cunoscut lipsurile destul de serios,insa am avut parte de afectiune,am avut o carte sa citim,am ascultat povesti,socializam cu ceilalti copii,ne-am jucat in mijlocul naturii,parintii ne erau alaturi la fiecare pas si ne-au dat o educatie,lucruri pe care toata bogatia din lume nu le-ar putea egala.

Din pacate se intampla ca, lucrand foarte mult, sa uitam de copiii nostri; evident divorturile sunt la moda (din prea mult bine, din lipsa de comunicare, din dorinta de schimbare, etc.)
Suntem sclavii muncii si ai ratiunii dar uitam mereu sa armonizam viata de familie cu munca; se intampla mult prea des sa venim obositi, sa neglijam acele lucruri atat de marunte dar atat de importante pentru viata copiilor nostri; cautam frecvent odihna noastra, fericirea noastra, implinirea noastra dar, de fapt, ar trebui sa ne ingrijim de bucuria semenilor nostri, de fericirea celor carora le-am dat viata, asa cum si Hristos ne calauzeste, ne indruma si ne invata mereu; mai si uitam (din cand in cand) sa ne rugam pentru copiii nostri din dorinta ca Bunul Dumnezeu sa ne arate noua calea ce trebuie urmata; punem dorintele noastre inaintea celor ale familiei, ale semenilor nostri; putem macar sa-l rugam pe Dumnezeu (si asta ar trebui mereu) sa ne dea inima curata, intelepciune si multa dragoste fata de aproapele nostru; numai asa putem dobandi Imparatia Cerurilor.
Iertati-mi va rog vorba lunga si Dumnezeu sa va ajute!