Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

glykys 31.08.2011 21:47:05

Un om si cainele sau au murit deodata.
Ajungand in cer. Au mers pe drumul pietruit cu aur...
Va amintiti? Pe langa un gard de marmura fina.
Urcand spre deal au intalnit o poarta superba, construita din perle, ce straluceau sub razele soarelui.
Ajungand langa poarta, au vazut un om sezand in pragul ei.
" scuzati-ma" i s-a adresat stapanul cainelui, " unde ne aflam?"
" in rai " - a raspuns portarul.
" putem primi un pahar de apa? " a intrebat stapanul cainelui.
" desigur " a raspuns portarul, " intra si vei primi apa racoritoare".
" si prietenul meu poate intra?" a intrebat vizitatorul.
" regret " i-a raspuns portarul " nu permitem intrarea animalelor".
Omul a decis sa renunte la apa,
si-a chemat cainele si au plecat mai departe.
Drumul in continuare era anevoios si plin de praf.
Tot mergand au ajuns la o poarta simpla de lemn, fara gard prin prejur.
Portarul rezemat de poarta, citea dintr-o carte.
" pardon " i s-a adresat vizitatorul.
" putem primi putina apa?"
" desigur, cu placere, poftim intrati "
a raspuns amabil portarul.
Ei au trecut poarta si au baut apa rece
din fantana apropiata, cat au poftit.
" multumim, puteti sa ne spuneti unde ne aflam?"
" in rai " le-a raspuns portarul.
" sunt complet derutat si portarul precedent, mi-a spus, ca la poarta lui e intrarea in rai " a spus vizitatorul.
" aaa, te referi la strada aurita si poarta cu perle? Nu, acolo e iadul."
" si nu va pasa ca acolo se folosesc de numele vostru? "
s-a mirat stapanul cainelui.
" nu " i-a raspuns portarul.
" noi suntem bucurosi ca ei ii iau pe toti aceia care sunt de acord, sa-si paraseasca prietenii si sa-i lase afara."

sa tineti minte ...
Cu un prieten bun,
intotdeauna veti avea,
o " raza de lumina " la
capatul tunelului ...

laviniu 31.08.2011 22:35:43

Pune-ti puterile in joc
 
Un rege își puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici și înțelepți se aflau în jurul lui.
- Înțelepților, spuse regele, am o problemă și vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.

Îi conduse pe oameni la o ușă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le replică:
- Aici vedeți cea mai mare și cea mai grea ușă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?

Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la ușă mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Atunci când înțelepții spuseră asta, restul curții consimți că această problemă era prea dificil de rezolvat.

Un singur vizir se duse la ușă. O examină cu ochii și cu degetele, încercă mai multe modalități de a o deschide și, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică. Și ușa se deschise.

Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, și nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală.

Regele spuse:
- Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îți pui propriile puteri în joc și ai riscat o încercare.

cristiboss56 03.09.2011 21:16:07

Lupul din noi
 
Intr-o seara , un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane . Si ii spunea asa :
-Exista in fiecare dintre noi doi lupi . Lupul raului este furia , gelozia , invidia , tristetea , regretele , aroganta , cupiditatea , vinovatia , minciuna , orgoliul , superioritatea . . . Si exista Lupul binelui . El este bucuria , pacea , iubirea , speranta , linistea , modestia , bunatatea , bunavointa , generozitatea , adevarul , compasiunea . . .
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreba :
-Bunicule si care lup castiga ?
La care batranul indian ii raspunde simplu :
-Cel pe care il hranesti .

LaPetiteMoc 03.09.2011 21:21:34

Citat:

În prealabil postat de laviniu (Post 395551)
Un rege își puse curtea la încercare pentru un post important. Numeroși oameni puternici și înțelepți se aflau în jurul lui.
- Înțelepților, spuse regele, am o problemă și vreau să văd care dintre voi este în stare să o rezolve.

Îi conduse pe oameni la o ușă enormă, mai mare decât văzuse cineva vreodată. Regele le replică:
- Aici vedeți cea mai mare și cea mai grea ușă din regatul meu. Care dintre voi poate să o deschidă?

Unii dintre curteni scuturară doar din cap. Alții, care se numărau printre cei înțelepți, se uitară la ușă mai de aproape, dar recunoscură că nu pot să o facă. Atunci când înțelepții spuseră asta, restul curții consimți că această problemă era prea dificil de rezolvat.

Un singur vizir se duse la ușă. O examină cu ochii și cu degetele, încercă mai multe modalități de a o deschide și, în cele din urmă, o trase cu o smucitură puternică. Și ușa se deschise.

Fusese lăsată întredeschisă numai, nu închisă complet, și nimic altceva nu fusese necesar, decât bunăvoința de a realiza ceva și curajul de a acționa cu îndrăzneală.

Regele spuse:
- Vei primi postul de la curte, pentru că tu nu te bizui doar pe ceea ce vezi sau auzi; tu îți pui propriile puteri în joc și ai riscat o încercare.

Multumesc, Laviniu ! Chiar aveam nevoie de un asemenea talc !

Scotland The Brave 03.09.2011 21:23:19

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 396348)
Intr-o seara , un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane . Si ii spunea asa :
-Exista in fiecare dintre noi doi lupi . Lupul raului este furia , gelozia , invidia , tristetea , regretele , aroganta , cupiditatea , vinovatia , minciuna , orgoliul , superioritatea . . . Si exista Lupul binelui . El este bucuria , pacea , iubirea , speranta , linistea , modestia , bunatatea , bunavointa , generozitatea , adevarul , compasiunea . . .
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreba :
-Bunicule si care lup castiga ?
La care batranul indian ii raspunde simplu :
-Cel pe care il hranesti .

Postul zilei,din punctul meu de vedere.

dumitrucelmare2000 04.09.2011 21:54:15

Un semn
 
Intr-o duminica seara, un preot a lucrat pana tarziu, si s-a decis sa o sune pe sotia lui inainte de a pleca catre casa. Era aproximativ ora 10 seara, dar sotia lui nu i-a raspuns la telefon. Preotul a lasat telefonul sa sune de mai multe ori. I s-a parut ciudat ca nu a dat de sotia lui. S-a decis sa-si impacheteze lucrurile si sa incerce apoi din nou.

Cand a sunat a doua oara, ea a raspuns imediat. A intrebat-o de ce nu a ridicat receptorul mai devreme, dar ea mirata a spus ca telefonul nu a sunat. Totul a fost dat uitarii. Lunea urmatoare insa, preotul a primit un telefon la birou. Barbatul de la celalalt capat al firului vroia sa stie de ce a fost sunat duminica noaptea. Preotul era confuz si nu intelegea despre ce vorbea acesta. Apoi cealalta persoana a adaugat "A tot sunat, dar nu am raspuns."

In acel moment preotul si-a adus aminte de primul telefon dat acasa duminica seara. A realizat ca gresise numarul si si-a cerut scuze pentru deranj. I-a explicat barbatului ca a intentionat sa o sune pe sotia lui.

Acesta i-a raspuns: "Nu-i nicio problema. Permite-mi insa sa iti spun povestea mea. Vezi dumneata, duminica noaptea am vrut sa ma sinucid, dar inainte m-am rugat: Dumnezeule, daca esti acolo si nu vrei sa fac asta da-mi un semn. In acel moment telefonul a inceput sa sune. M-am uitat la apelant si scria Dumnezeu Atotputernicul. Mi-a fost frica sa raspund."

De atunci barbatul care a vrut sa se sinucida frecventeaza cu regularitate slujbele tinute de preot la biserica al carei nume este "Dumnezeu Atotputernicul"

dumitrucelmare2000 04.09.2011 22:14:07

Poestea baiatului si a pomului sau fructifer
 
Cu multă vreme în urmă, în curtea unei gospodării, își ducea veacul un măr, un impunător pom fructifer. Băiatul fermierilor își petrecea zilnic ore întregi prin preajma acestuia, urcându-se în copac, savurând delicioasele fructe și odihnindu-se la umbra binefăcătoare a acestuia. Se simțea atras și atașat de măr, jucându-se cu nesaț și nutrind o puternică afecțiune față de acesta.

Astfel trecură anii…


Într-o bună zi, tânărul sosi in fata mărului, dar de data această afișând o mutrișoară tristă și plictisită. Vâzându-l supărat, mărul i se adresă: „Hai să te joci cu mine, așa cum faci mai mereu.”

„Nu mai sunt un copil, nu se mai cade să mă distrez cu crengile și poamele tale.” – răspunse posomorât adolescentul – „Vreau să am diverse lucruri și pentru asta am nevoie de bani,” conchise junele.

După câteva clipe de tăcere, pomul reacționă sugerându-i următoarele: „Regret, dar eu nu am bani. Însă, am suficiente mere. Așa că, poți culege toate fructele mele, le vinzi și astfel vei dispune de suma necesară achiziționării celor dorite.”

Înseninat și cu o față bucuroasă, tânărul tâșni și recoltă toate merele existente, făcându-se mai apoi nevăzut. Zilele treceau și feciorul nu se mai arătă prin preajma prietenului său fructifer. Datorită absenței acestuia, copacul căzu într-o adâncă melancolie…

Dar, după ani și ani, reapăru băiatul devenit între timp bărbat în toată regula. Fericit, pomul i se adresă: „Ce mă bucur să te revăd! Hai să ne jucăm, așa cum făceam pe vremuri…”

„Nu am timp de distracții.” – reacționă feciorul – „Trebuie să am grijă de familia mea și trebuie să le asigur un acoperiș deasupra capului. Dar, nu avem unde locui. Mă poți ajuta?”

Căzând pe gânduri, după câteva momente de tăcere, copacul îi spuse: „Îmi pare rău, dar eu nu am o casă să v-o dăruiesc. Dar, uite, poți folosi crengile și ramurile mele pentru a-ți ridica o locuință pentru tine și familia ta.” Zis și făcut: omul tăie toate brațele copacului și-l părăsi încântat de rezolvarea problemei lui. Și de această dată mărul se simți împlinit pentru că a reușit, atât cât a putut, să-l ajute pe amicul său.

Anii treceau și pomul suferea din nou de singurătate, de absența celui drag.

Dar, la începutul unei toride zile de vară, reapăru maturizatul său prieten. Mărul radia de fericire și exaltat îl invită: „Hai, hai să ne jucăm ca pe vremuri…”

„Îmbătrânesc,” – spuse omul – „Aș vrea să mă avânt în larg, să mă relaxez un pic. Dar nu am barcă să pot naviga. N-ai cumva tu una?”

Fără să stea pe gânduri, mărul își oferi sprijinul obișnuit: „Uite, ia trunchiul meu și făurește-ți o barcă. Astfel vei putea să ieși la mare și să fii fericit.” Ca de obicei, bărbatul trecu la acțiune și disecă trupul pomului, dispărând, din nou, vreme îndelungată…

Însă, după decenii, își făcu, în sfârșit, apariția băiatul nostru ajuns la bătrânețe.

Copacul, parcă simțindu-se vinovat, îi adresă următoarele cuvinte: „Îmi pare tare rău, băiete, dar nu îți mai pot oferi nimic. Nu mai rodesc fructe…”

„Nici o problemă”, reacționă interlocutorul, „nici eu nu mai dinți ca să le pot mânca.”

„Nu mai am nici trunchiul pe care te cățărai odată…”, continuă pomul.

„Nu contează”, replică cel în vârstă, „sunt mult prea bătrân ca să mai pot urca.”

„În acest caz”, reacționă lâcrimând pomul fructifer, „nu-ți mai pot oferi decât rădăcinele mele seculare.”

„Adevărul este că, în acest moment, nu mai am nevoie nici eu de prea multe… Doresc doar un loc unde să-mi odihnesc oasele îmbătrânite.” – replică moșneagul.

„Foarte bine! În acest caz, rădăcinile mele ostoite îți pot oferi culcușul cel mai comod pentru a-ți obloji obositele oase ale tale.”

Fără să stea pe gânduri, omul se întinse la poalele mărului, gazda bucurându-se printre lacrimi de ultimul posibil ajutor acordat…

Această poveste se adresează nouă tuturor. Mărul este precum părinții noștri.

Copii fiind, ne făcea mare plăcere să petrecem mult timp jucându-ne cu mămica și tăticul nostru. Maturizându-ne, părăsim casa părintească, revenind doar atunci când suntem la ananghie sau avem nevoie de sprijinul părinților.

Indiferent de greutățile sau suferințele lor, părinții vor fi mereu acolo pentru noi, încercând să ne dea totul doar pentru a ne vedea fericiți și împliniți.

Bănuiești că tânărul nostru s-a comportat cu cruzime față de pomul fructifer, nu?

Dar, în realitate, acesta este comportamentul nostru, al tuturora, față de proprii părinți.

Îi considerăm drept o sursă inepuizabilă, indiscutabil doar a noastră, fără să apreciem adevărata lor valoare… decât mult, mult prea târziu…

glykys 04.09.2011 22:47:18

Asta a fost o poveste trista...

Scotland The Brave 04.09.2011 23:34:14

A fost odata ca niciodata un om caruia Dumnezeu ii daduse patru fii.Omul,batrin si intelept,privind in urma,la valurile vietii,si-a dorit ca fii sai sa nu judece niciodata pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare,pe rand,in cate un anotimp,sa priveasca un par.Primul s-a dus iarna,al doilea primavara,cel mai mare vara si mezinul toamna.

Cand au revenit batrinul i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.Primul a zis ca era urat,cu crengi uscate,golase si dezgolite.Al doilea a spus ca era acoperit cu muguri verzi si ca promitea un rod bogat.Al treilea spuse ca era plin de flori ce raspandeau un parfum dulce,cum nu mai vazuse pana atunci.Cel mic spuse ca a vazut pomul incarcat de roade,fructe coapte,implinit si plin de viata.

Batrinul le-a explicat atunci ca fiecare avea dreptate pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada.Asta este esenta firii,a bucuriei si a dragostei pe care ti-o da viata si pe care nu o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.

Theodor_de_Mopsuestia 05.09.2011 09:58:20

Citat:

În prealabil postat de Scotland The Brave (Post 396732)
A fost odata ca niciodata un om caruia Dumnezeu ii daduse patru fii.Omul,batrin si intelept,privind in urma,la valurile vietii,si-a dorit ca fii sai sa nu judece niciodata pripit lucrurile.De aceea i-a trimis pe fiecare,pe rand,in cate un anotimp,sa priveasca un par.Primul s-a dus iarna,al doilea primavara,cel mai mare vara si mezinul toamna.

Cand au revenit batrinul i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.Primul a zis ca era urat,cu crengi uscate,golase si dezgolite.Al doilea a spus ca era acoperit cu muguri verzi si ca promitea un rod bogat.Al treilea spuse ca era plin de flori ce raspandeau un parfum dulce,cum nu mai vazuse pana atunci.Cel mic spuse ca a vazut pomul incarcat de roade,fructe coapte,implinit si plin de viata.

Batrinul le-a explicat atunci ca fiecare avea dreptate pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada.Asta este esenta firii,a bucuriei si a dragostei pe care ti-o da viata si pe care nu o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.

Da, superb. Esenta "de a nu judeca (aproapele)".
Bas agus buiadh!


Ora este GMT +3. Ora este acum 21:10:46.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2022, Jelsoft Enterprises Ltd.