Alungă mânia din inima ta !
 

Într-o zi , un creştin a fost înjurat de şeful său , care îi tot căuta nod în papură. Acesta l-a mâhnit mult. După terminarea lucrului , în loc să vină direct acasă , a vrv să treaä pe la biserică, să se roage puţin. Dar biserica era închisă. Nu voia să intre în casă nervos, aşa că s-a plimbat puţin printre blocuri , ca să se liniştească. Un coleg care l-a văzut l-a întrebat ironic : " Ce faci , Ioane , te-ai plictisit de nevastă ?" . El răspunde : " Nu , dar nu vreau ca mânia din inima mea să iasă afară când intru în casă. Mă voi plimba puţin , până mă liniştesc". ( Danion Vasile - Patericul mirenilor )

Si dupa cateva zile, a murit de un infarct.Corect?Sau a facut ulcer.

Daca prostia ar durea , cred ca ai avea dureri infioratoare !

Asta nu a fost frumos.
Daca nu m-as afla pe un forum crestin ti-as cam raspunde pe masura, nu de alta, dar sa iti simti obrazul data viitoare cand vorbesti cu cineva.

Pilda de astazi de pe site
 

Convorbire cu un cersetor

Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna, ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran, imbracat in zdrente, plin de bube si rani puroinde. Trecand pe alaturi, dascalul il saluta dupa obicei, zicand:
- Buna ziua, batrane!
Batranul ii raspunde:
- Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea!
Invatatorul, auzind un asemenea raspuns s-a oprit si, ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea, a spus:
- Sa-ti dea Domnul fericire!
Batranul a raspuns:
- Eu niciodata nu am fost nefericit!
S-a mirat invatatorul si, gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine, si-a preschimbat salutul si a grait:
- Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare..
Batranul i-a raspuns iar:
- Eu niciodata nu am fost nenorocit.
Incercandu-l pe batran, invatatorul a mai spus:
- Iti doresc ceea ce singur iti doresti.
Batranul a rostit:
- Nu duc lipsa de nimic, fiindca toate, cum le doresc, asa mi se si intampla, iar bunastare vremelnica nu caut.
- Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Dar spune-mi, tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri!
- Domnul meu, asa este precum am raspuns salutarii tale. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea si-I multumesc, iar daca nu-mi doresc bunastare, tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. Nu simt nenorocirea, asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. Daca sufar de foame, pentru aceea multumesc lui Dumnezeu, ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie, sau altceva rabd din vitregiile vazduhului, ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu. Cand toti ma hulesc, il slavesc pe Domnul, stiind ca toate acestea sunt randuite de El, si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu - bune sau rele, dulci sau amare - toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte, si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume, pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita, buna si dreapta. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri, ma socotesc peste masura de fericit.
Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana, a zis:
- Spune-mi, rogu-te, aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad?
- Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul, incat, oriunde m-ar trimite, acolo il voi lua si pe El cu mine, si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor, decat in Ceruri fara El.
S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului, si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu, cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului, a intrebat:
- De unde ai venit aici?
- De la Dumnezeu am venit.
- Unde L-ai gasit pe Dumnezeu?
- Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite, prin ganduri si constiinta curata.
- Cine esti tu?
- Cine vezi, dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.
- Dar unde este imparatia ta?
Cersetorul a raspuns, aratand cu mana la cer:
- Acolo este imparatia mea.
- Cine te-a invatat pe tine, batrane, toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune?
- Domnul meu, iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase, ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa.
Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale, lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac.

Ce să fac împotriva păcatelor ? - Pateric
 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen : "Ce să fac împotriva păcatelor mele?". Bătrânul îi zice : "Cine vrea să se izbăvească de păcate, se izbăveşte prin plâns ; cine vrea să dobândească virtuţi , le dobândeşte prin plâns. Plânsul este calea pe care ne-au lăsat-o moştenire Scriptura şi Părinţii, care au zis : < Plângeţi ! > . Nu există altă cale în afară de aceasta.

Sounea avva Pimen :
 

:21:mi-am imaginat scena

Sincer , daca erai tu in locul batranului , cum reactionai ? Asta e intrebarea !:15:

nu as intra intr-un loc cu de mumii:21: