In Paradis pot sta cu cainele meu?
 

Il voi revedea dupa ce voi muri?

Nimeni nu poate da garantii,insa sufletul meu imi spune ca da,ne vom vedea animalutzele iubite dincolo.:)

Domnul nu creaza ceva, ca mai apoi sa duca in neant, sa dispara pe vesnicie.
Cred ca tot ce a creat Domnul, bun si frumos, va exista si in vesnicie, insa intr'o forma cu mult mai unitara si mai luminoasa.

Nu ne va mai fi dor de nimic de pe lumea aceasta.

Totul va fi "cer nou si pamant nou", iar acest "nou" este inca o mare taina, pentru toti.
Cert este faptul ca nimic nu va mai fi ca acum. Vazand cele nevazute, totul va capata un alt sens.

Ar trebui sa faci ceva pt mantuire, nu sa pui intrebari din astea. crezi ca e asa usor sa ajungi in rai?

Pe un alt topic am lamurit ca sufletele animalelor nu sunt vesnice, doar sufletul omului este nemuritor. Pentru ca te gandesti la vesnicie este lucru bun, dar sa nu traiesti cu impresia ca preocuparea noastra in vesnicei va fi una pamanteasca, cand vom relua o viata pamanteasca fara griji si suferinte. Cei care vor merge in rai vor avea alte preocupari- vor participa la Dumnezeu, ne vom face partasi firii dumnezeiesti.

Nu vad de ce nu ar merge si animalele in rai, mai ales ca ele nu sunt pacatoase ca oamenii. Si ele locuiesc pe pamant de mult timp, ce vreti sa spuneti voi ca nu aveti loc de ele in rai ? Animalele nu sunt auto-distructive ca oamenii, ar trebui sa ne comparam cu ele ca sa vedem ca la comportarea noastra umana suntem mai putin evoluati in general.

Da,superb raspunsul tau,Windorin si denota o mare sensibilitate si deschidere sufleteasca...
De mult timp vroiam sa iti spun ca sunt impresionata de postarile tale si le citesc cu mare placere. :)

Nu au pacate, ce-i drept, dar nici virtuti. Ele nu pot sa aleaga intre bine si rau gandindu-ne, atunci cand spunem ca nu au pacate, ca ar avea niste merite pentru asta. Citisem despre un parinte care se uita la o pisica si spunea ca de ea ii pare cel mai rau. Ea nu va cunoaste nici iadul, nici raiul. Acum daca e adevarat sau nu, nu stiu :106:. Sa ne punem, mai degraba, problema unde vom ajunge noi. Ma intristeaza sa vad cum lumea ajunge sa sufere pentru un animal, punand totul pe seama faptului ca nu sunt la fel de pacatoase ca omul, dar de multe ori la necazul aproapelui ramane indiferenta justificand ca "asa-i trebuie". Scopul unui animal de companie nu e sa ajungi sa-l iubesti ca pe un om (sau mai mult). Cainii ni se par dragalasi ca-si pleaca urechile peste cap si fac ochii aia mari si dau din coada cand se gudura pe langa tine, dar aceste gesturi le veti observa si daca veti avea ocazia sa vedeti o haita de caini salbatici. E doar un comportament prin care arata ca e supus fata de tine, nu prin care isi exprima afectiunea (nu zic ca animalele nu simt).

O intrebare mai buna care ar trebui sa te preocupe: "Voi ajunge in Paradis?"

Sufletul este chipul lui Dumnezeu în om, persoana cu facultăţile raţiunii simţirii şi voinţei. Animalul nu are aşa ceva; după cum spunea Sf. Siluan, animalele sunt pamânt, deci fără suflet.