Bine v-am regăsit.
 

Slăvit să fie Domnul.

Bună ziua la toată lumea, la toţi colegii şi prietenii de forum care nu m-au uitat şi mi-au dus dorul. Sper că între timp iertarea şi împăcarea să se fi aşternut în sufletele tuturor celorlalţi pe care poate că i-am jignit mărturisindu-mi credinţa, convingerile, auto-îndreptăţirile, adevărul şi interesele.

Dacă cineva a rămas supărat îl rog să ierte şi să mă ignore căci nu e musai să ne dăm bună ziua sau să discutăm în contradictoriu dar ne putem tolera reciproc pe acest minunat forum creştin.

Nu ştiu de ce dar am impresia că tare puţini au mai rămas să pună osul la discuţii.

Ciudat, acum un an şi în anii anteriori, aveam pe acest forum duium de prieteni căci până şi duşmanii care mă făceau în fel şi chip le era drag să dialogheze şi erau foarte curioşi de ce mai scriu ca să aibă motiv să ceară să fiu dat afară.

Acum parcă e pustiu.
Fie celor rămaşi le e frică să-mi dea bună ziua, fie au dispărut cu toţii de pe forum.

Doamne chiar nu-şi mai aduce nimeni de aici aminte de vsovi şi ceilalţi vsovivivivi..?.. sau de Trimisul.

Fraţilor m-am întors şi chiar nu mai e nimeni să-mi răspundă la salut?

Repet urarea, poate îndrăzneşte cineva: ''bine v-am găsit fraţilor''... aştept măcar o întrebare de ''ce mai faci'' aşa din complezenţă.

Poate cei cărora le-am greşit dăţile trecute au iertat şi au uitat încât acum să-mi dea un semn de viaţă măcar din politeţe creştină, vorba părintelui Shtainhard.

Deci bine v-am regăsit fraţilor mari amatori de sfinte discuţii şi de păreri competente.
S-a întors oaiarătăcită21 pentru că Hristos a înviat şi m-a adus acasă şi iată după post sperăm că va învia El şi anul acesta.

Nu vă obligă nimeni să-mi daţi bună ziua dacă nu vreţi. Mă bucur şi de reprimirea voastră tacită.

Bine ai revenit.
Tot cu stiliştii, tot?

Dă-mi voie să nu-ţi răspund la întrebare ca să mă pot bucura de răspunsul la salut.

Despre ce înseamnă stilismul şi cine sunt cei greşiţi şi care sunt greşelile reale o să avem timp destul să discutăm altădată.

Eu sunt sper întotdeauna cu cei drepţi... aşa precum copiii de altădată erau pe vremuri cu sfinţii şi cu mucenicii, cu toţi maimicii Domnului.

Ştiu că e greu asta înclusiv pentru mine, să rămân fidel Credinţei şi Cinstei dar problema e că dacă te ia... trufia şi semeţia lumii băgată prin mănăstiri şi prin biserici sau răsturnarea desfrânată care nu se sfieşte ispitind până şi monahii şi monahiile de astăzi ascunse departe de ochii lacomi ai lumii, totuşi te poţi întoarce la Adevărul, poţi să ieşi din viciu şi poţi oricând să te strădui să rămâi fidel Binelui, adică lui Dumnezeu, nu oricăruia ci Dumnezeului Adevărat.

Deci nu-ţi răspund la întrebare ci ori-cu-cine aş fi mă bucur pentru urarea ta de bine uitând de înţepătură şi trecând cu vederea felul în care ai dat deja cu băţul în baltă, ca de-obicei în ceea ce mă priveşte (scurt, rău, pragmatic, fix la ţintă, fix în rană, nepricepând tu aşa ca alţii nici până astăzi unde locuieşte dreptatea).

Da, îmi amintesc cu bucurie de tine şi de discuţiile noastre celebre.

(SPER CĂ NU TE-AM SUPĂRAT DEJA peste măsură, întrecând măsura cu textul meu prea lung şi deşirat. Nu uita că poţi să ierţi.)

Cred că mă confunzi.
Eu nu prea discut. Dau doar cu băţu'.

Posibil... precis te confund... da, ai dreptate, noi nu prea discutam ci îmi amintesc că tu când scri mai mult taci decât să scri şi răspunzi foarte foarte scurt dacă răspunzi totuşi, dai mesaje foarte scurte prin care loveşti peste cap cu par..u, pardon, peste fund cu nuieluşa sfântului Nicolae.

Bine totuşi că nu ai rămas supărat de tot. Morocănoşii ca mine şi supăraţii sunt cam taciturni.

În concluzie mă bucur că a mai rămas cineva pe aici să dea măcar bună ziua celor ce revin. Mulţumesc deci de urare.
Din băţ te sfătuiesc să-ţi faci o sf. cruce ca să mă poţi întâmpina altădată şi mai frumos.

Fie nu vad postarea ta :1:
Buna sa-ti fie inima!

Din mila Domnului o să mi-o îmbunătăţească scoţându-mi afară toate năravfurile.
Mult mai bună fi-va ea în cele din urmă.

Să fie posibil să nu remarce postarea grosul populaţiei?
Păi apare la mesajele zilei sau la ultimele postări.

Cred că marea majoritate şi-a luat vacanţă de pe forum . Păi văd că au mai rămas 50 de membrii activi din zeci de mii de membrii înscrişi. E un fel de tristeţe asta. Lasă lasă lasă...

Mersi de urare, îmi amintesc şi de tine. Aveai nişte postări textualiste foarte interesante, scoţând lucruri din context şi ciopârţind textele în aşa fel încât reuşeai să mă enervezi aproape de fiecare dată. Îmi aduc aminte deci cu plăcere de tine fără nicio ironie... mai ales că de multe ori aveai dreptate.

Bine ai revenit.

Si cu ce ganduri ai revenit? Ca vad ca optimism si entuziasm ai din belsug, s-au intamplat lucruri de bucurie in ultimul timp?

Iar povestea asta cu stilismul, o singura intrebare ti-as pune: cu Hristos ai vorbit despre problema asta? El ce ti-a spus? Pentru ca multi orbi cauta in Scripturi si sa ratacesc, apoi cauta dupa mintea lor, si isi aseaza raspunsuri dupa propria asezare, dar ... uita de Dumnezeu, sa-L intrebe pe El cand sunt nedumeriti.

Hai spune-ne si noua niste lucruri de bine care ti s-au intamplat in ultimul timp, impartaseste-ne din bucuriile tale duhovnicesti.

Ce-i cu feeria asta?Cred ca am sa fac un topic despre martori...ma prea deprima pofta asta de viață

Cu aceleaşi gânduri Bune...
...păcat că unii de aici credeau pe dos că cică aş veni să-i ispitesc sau să-i smintesc... (pe săracii ''sminţişori'')

Eu pur şi simplu mărturisesc liber ce cred şi că cred Bine în Cine şi ce anume cred.

Ştiu că asta pe unii îi deranjează, dar la fel mă deranjează şi pe mine părerile altora dacă pentru mine şi pentru credinţa mea ele sunt greşite, dar eu nu am dat cu parul, n-am cerut evacuarea cuiva, n-am pârât şi am iertat încercând mereu să tolerez... poate de data asta le va ieşi şi lor... iertare, răbdare şi toleranţă cu interlocutorul de discuţie, cu atât mai mult cu cât e un dialog scris şi nu unul verbal direct în care conflictul poate excalada şi să se ajungă la agresivitate.

Deci eu am iertat şi am cerut iertare celor cărora le-am provocat răni sau suferinţă voluntară sau involuntară.

Sigur că s-au întâmplat foarte multe lucruri foarte frumoase şi foarte bune aşa că nu pot să fiu decât optimist, dar sunt taine şi nu le pot împărtăşi aşa uşor. Poate cu timpul... când inima vi se va deschide spre iubire, spre încredere, spre Har.

Iar cu stilismul. Păi pe atunci vă spuneam că voi judecaţi ceva fără să pricepeţi, nici stilismul nu ştiţi ce e şi nici eu nu ştiu ce este şi nici cine a inventat aşa o acuzare autoapărătoare în stil comunist, ştii tu, pe vremea dinainte de '89, după ce PCR făcuse din BOR un loc bun de propagandă ca să susţină ideea naţionalismului comunist cu biserica la butoniera securiştilor a început de a înfierat toate ''sectele'' pentru că nu voiau să cedeze ca să se închine puterii impoastoare de la Bucureşti ce slujea practic antihrismul socialist. Ei aşa a apărut şi noul tip de sectă numit stilism, susţinând unii că cică e vorba de stil, că cică poţi sărbătorii oricând mutând calendarele aşa cum s-a întâmplat cu bisericile ce au adoptat noul calendar şi că nu e nicio problemă... păi te întreb şi eu, dacă ar fi onomastica ta şi ai chema invitaţii fix pe data când te-ai născut căci aşa se cade, să serbezi exact când te-ai născut tu, ca să faci aşa o masă festivă pentru a dărui o bucurie tuturor invitaţilor, dar ei, susţinând că nu e nicio-problemă, ar veni în fiecare an cu o lună mai devreme sau cu o lună mai târziu susţinând că ei aşa au calendarul şi că tu eşti stilistul că cică nu vrei să-ţi muţi onomastica împreună cu lumea ca s-o potriveşti cu alinierea stelelor şi planetelor. Cum ţi-ar conveni aşa ceva în condiţiile în care ai chema mulţi şi dintre cei care au rămas aşa cu zilele şi cu calendarele?

E retorică întrebarea şi explicaţia şi de aia te rog să nu intrăm în polemică din start. Vine şi vremea lămuririlor.

Văd că mă întrebi dacă am discutat cu Domnul Hristos despre asta sau despre altele căci tu bănui că eu răstălmăcesc scripturile. Dar mă întreb când ai stat tu personal ultima oară cu El de vorbă căci din ce vorbeşti mi-e clar că nu prea îţi răspunde şi nici nu ştii cu ce s-a ocupat El în ultima 100 de ani. Iar dacă îmi ceri mie să-ţi vorbesc de la El dar nu eşti dispus să mă crezi ci iată că tu dai impresia că ştii mai bine ca El şi ca mine relaţia mea cu El... atunci ce sens are să dialogăm ca surdomuţii?.. fiecare crezându-şi suspiciunile pe care şi le auto-îndreptăţeşte?

De ce crezi tu că eu am revenit pentru a minţi sau pentru a sminti?

Aşa am fost acuzat mereu de toţi necredincioşii care m-au alungat în cele din urmă făcându-mă satanist şi troll şi nebun şi alte multe acuzaţii pârându-mă mereu la admin... dar acum n-am venit să dezgropăm durerile şi certurile sau ca să ne răzbunăm unii pe alţii redeschizând rănile cicatrizate ci am revenit să discutăm frumos, paşnic spre a ne reînvăţa iubirea, iertarea şi purtarea creştină cerută de Domnul Iisus şi prin scripturi şi în taină discutând mai mult cu plăcuţii Lui căci ceilalţi dacă şi-au astupat urechile şi nu vor să creadă şi să înţeleagă i-a lăsat în libertatea lor răbdându-i aşa deşi ca Domn şi Dumnezeu ar fi putut face multă dreaptă silnicie... dar asta doare... dacă vine tocmai de la Domnezeu.

Vrei să-ţi împărtăşesc o bucurie duhovnicească? Ei bine asta e cea mai mare bucurie, să vă regăsesc deschişi şi sănătoşi, fiind gata de dialog. Deci bucuria duhovnicească sunt cei cu care am iarăşi libertatea de a dialoga şi de a ne împărtăşi prin discuţii credinţele mărturisind Adevărul.

Sigur că sunt şi alte bucurii care mi s-au întâmplat venite din cercetarea de sine cu adâncime pentru a a-mi găsi trufia şi pentru a mă îndrepta Domnul spre Lumină. Căci asta a cerut El, omului, dacă se cercetează, atunci să-şi caute şi să-şi găsească trufia şi făţărnicia mândriei ascunsă în sine care îl trage pe sfori ca pe o marionetă.

Mă bucur deci dragă Grigorie Palama şi ucenicul pentru că pot să am prilejul de a discuta cu fiinţe atât de înţelegătoare ca voi.

Iartă-mă dragă Seraphim7 dacă te-am deprimat eu sau martorii nu ştiu cui sau pofta de viaţă...

Pofta e ceva egoist, ţine de iubirea de sine care-l însărcinează pe om cu tot felul de slujiri păgâne aşa că e normal să te deprime poftele altora frenetice şi feerice.

Eu nu doream să te deranjezi stricându-ţi liniştea. Poţi liniştit să nu te superi, să ierţi şi să eviţi întâlnire şi discuţiile... dar din start să te dai victimă... nu cred că e politicos şi nici creştineşte să te superi devenind la fel de Morocănos ca mine.

Eu te întreb dacă aşa se dă bună ziua cuiva luîndu-l din start la rost de parcă te-ar fi trezit din somn.

Păi nu am pus manele şi nu am dat muzica la maxim ci doar am spus Bună ziua.

Dacă asta te deranjează, atunci iartă-mă şi evită-mă căci nu doresc să supăr nici măcar un ţânţar sau o musculiţă beţivă, nici măcar o drosofila melanogangster.

Deci Pace ţie... şi linişte căci nu am venit să-ţi rănesc sufletul prin lăudăroşenii ce nasc invidii, ci deocamdată am venit să vă salut şi să vă întreb ce mai faceţi... aşa din politeţe creştină.

Poate că în viitor mi-oi remărturisi şi credinţa şi interesele şi slujirea divină dar asta cu timpul şi doar tainic, în discuţii serioase şi liniştite aşa cum obijnuiesc adevăraţii creştini.

Nu-s nici creștin nici politicos si din start nu-s victima ta.Dar dacă mă mai confunzi cu tantari si muște bete îți schimb eu gratuit veterinarul.

Asta-i bună... gluma. :21:

Nu ştiu însă prin ce procedeu mental te-ai regăsit în ţânţari şi drosofile, căci nu eram ironic şi nu băteam apropoul la tine. Mă rog... fiecare are libertate de înţelegere. Dar văd că eşti gata de supărare, gata să-mi schimbi veterinarul, sau pur şi simplu faci o superbă glumă ironică la apartenenţa mea animalică.

Să zicem că eşti un glumeţ foarte simpatic... care pricepi simpatic şi răspunzi celor ce te ''jignesc'' cu aceiaşi monedă (eu nu te-am jignit şi nu m-am referit la tine când vorbeam de ţânţari şi drosofile ci era o formă plastică de a uşura înţelegerea textului), te întreb atunci dacă spui că nu eşti creştin, ce anume eşti în afară de a fi un om bun care cauţi răspunsuri la întrebările vieţii?

Cu cine am deci onoarea să dialoghez?

Care este credinţa ta, dacă nu e o taină de neâmpărtăşit?

Autorul oferă interpretări asupra propriei opere....Nu înțeleg de ce presupui ca as fi fost vreo clipă supărat,jignit sau etc...Ca si tine,doar dialoghez...Autorul nu a bănuit că poate intrebarea din prima postare putea fi retorică iar deprimarea o stare constantă si martorii inexistenti.

Nu e nici o onoare....e un simplu refugiu...un mod de a ne justifica eșecurile,de a ne linge rănile discutând cu necunoscuți.
(Curiozitate si pierdere de timp pentru ăștia mai puțin profunzi:))

N-am luxul de a avea credințe deocamdată.

Mulţumesc pentru că mă descri frumos, ca pe un Autor a ceva şi pentru că nu eşti musai supărat pe cineva, nici măcar pe mine. Mărturiseşti însă că eşti deprimat constant.

Păi e ceva ce nu pricep la starea ta constantă.

Deprimarea survine în general când ţi se scufundă toate corăbiile adică întreaga flotă pe care mizai pentru a ajunge cu ea pe tărâmul făgăduinţei şi în această alegorie, simbolic, te doare de scufundarea fiecărei corăbii purtătoarea a unei înalte credinţe.

Deci dacă nu ai credinţe asociate cu luxul şi confortul pe care-l oferă ele deşi defapt lor, credinţelor adevărate le este asociată sărăcia, sacrificiul, altruismul, cum atunci de tu te simţi deprimat, mâhnit, descurajat în loc să fii doar apatic, relaxat şi plin de pasivitate?

Şi de ce nu este onorant a sta de vorbă cu un alt semen? Nu simţi că te înalţă darul şi faptul că putem schimba mesaje, că putem vorbi, că putem să ne înţelegem şi că putem să ne ''pierdem'' timpul mult mai frumos decât în singurătate?

No stai puțin...N-am zis(mărturisit,dacă preferi termenul) ca sunt deprimat constant,ci că deprimarea este o stare ,destul,de constantă pentru mine,dar asta nu înseamnă că stau prea mult de vorbă cu ea in ultimul timp,că nu prea am timp,prin urmare nici nu urmăresc să o ucid fiindcă as ucide si aproape tot ce stiu despre mine.Fara stimuli oferiți de partea întunecată si tristă si etc a vieții nu as fi cel de acum(știu că sună clișeic,Dar eu stiu câți eu au fost inainte de EU de acum)...

Nu...deprimarea poate surveni când nu ai nicio corabie și tu vrei sa navighezi oriunde numa sa fi dus.

Dacă te afiliezi idealurilor creștine ai cam greșit epoca domnu meu....Azi aceste idealuri sunt mimetizate,formalizate s.a.

Nu stiu ce sa zic...Poate singurătatea e luxul pe care nu e dispus nimeni sa si-l asume.

sa-l salutam pe amicul vsovi, cel cu pamantul plat! Welcome

Dada, chiar el, e plat din fericire deci NOT eppur si muove. Mă bucur că-ţi aminteşti. Poate mai discutăm subiectul dar pe alt thread.

Păi leapădă-te de EU şi nu te mai lăsa sedus de fermecăturile lui. Nu te bate cu el, nu-l chinui, nu-l ucide, nu-l distruge ci simplu, leapădă-te de EUL tău.

Păi dacă vrei să foloseşti idealurile creştine pentru desfătările EULui să ştii că ai cam răsturnat norocool şi idealurile.

Dintre sute de catarge
de Mihai Eminescu

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile, (mai degrabă ceruruile)
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul, (defapt norocool)
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.

Neînţeles rămâne gândul
Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile.

Aşa suntem datori să revenim şi să ne primim între noi. E o datorie filoxenică sfântă. Suntem datori Cuvântului pe care L-am auzit cu urechile noastre şi pe care L-am văzut cu ochii noştrii, crezându-L, gustându-L, iubindu-L, urmându-L.

“Bun venit” de Maria Lovin.

Bun venit Abecedar!
Auzisem Doar de tine,
Cum arati N-aveam habar,
Azi te stiu Si-mi pare bine.
Ne cunoastem Asadar,
Eu, Codrut, Noul scolar,
Nu-s prea mare Nici prea mic,
Nu-s prea slab Nici prea voinic,
Dar voi sti Sa te deschid,
Taina noua Sa-ti cuprind,
Ca pe-un dar Sa te pastrez,
Slova sfanta Sa-ti urmez.

Paşte Fericit!
 

Sărbători Fericite tuturor ortodocşilor, creştinilor şi oamenilor, de Sfintele Paşte.
E o mare bucurie ca după săptămâni de sfinte pătimiri alături de Hristos să participi la Înviere, să te bucuri pentru învierea vieţii tale, căci cel ce crede trece de la moarte la viaţă, de la judecată şi osândă la Rai şi la pace, de la păcătuire şi distrugere la sfinţenie şi iubire adevărată.

Ferice de cel ce moare şi învie în Domnul.
Slăvit să fie Domnul pentru această lucrare sfântă de mântuire a creaţiei şi a făpturii.

Hristos a inviat!