frumos
 

Asa este. Si mai ales ca pentru poporul nostru a tinut loc de Scriptura. Stramosii nostri au invatat credinta din icoane si au invatat-o atat de bine ca au putut lupta si rezista douazeci de veacuri.

Doamne ajuta!

Rugaminte!
 

Daca ma poate (?) ajuta cineva...
Am o icoana pictata ( in ulei pe panza) care de-a lungul anilor s-a cam prafuit. Cum o pot curata (eventual proteja mai bine)?
Mentionez ca NU doresc sa o inramez si sa-i pun sticla. Stie cineva o alta solutie?

Ma puteti contacta pe: jenicagavrila@yahoo.com
Multumesc anticipat!

Nu cunosc metode de curatare a picturii pe panza in ulei. Eu am numai litografii dupa vechi icoane.
Imi plac mult icoanele, mai ales cele vechi, cu un duh minunat de rugaciune.

As vrea insa sa o vad pe aceasta a ta. Se poate sa atasezi o imagine?

Axionita sa "Tanguirea Maicii Domnului"
 

Cu mare drag Dorin!

Este o copie a icoanei Axionita sau "Tanguirea Maicii Domnului" ce se gaseste in paraclisul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana (man. Sihastria). Mi-a fost daruita de parintele duhovnic acum 11 ani.

Atasez doua fotografii (fata/ verso)

Originalul "Axionita"
 

Povestea icoaneii originale o puteti citi aici:


"Ivan Protcenco a adus cu el la Sihăstria icoanele Catapetesmei, care erau deja pictate (se pare, cu destinaţia Muntele Athos) şi celebra icoana Axionita, care se află acum în Paraclis. La scurtă vreme după sosirea la mănăstire, i s-a cerut să picteze o icoană, "de probă". După ce s-a rugat mult la Maica Domnului, el a pictat celebra icoană Tânguirea Maicii Domnului. După cum mărturisea părintele Paisie Olaru, Maica Domnului i s-a arătat în vis şi i-a mulţumit pentru felul în care a pictat-o [2]. Înainte ade a se apuca de pictat, el citea Vieţile sfinţilor şi se ruga.
Ivan Protcenco a pictat la Mănăstirea Sihăstria timp de şase ani (1947-1953), neavând în acest timp nici un ucenic şi preferând să lucreze singur. Era ajutat uneori de arhimandritul Ioanichie Bălan, ucenic pe atunci la mănăstire, care îşi amintea următoarele: Eu îi cumparam vopsele şi îi preparam uleiul. Îi dădeam la mână materialele. Aveam 20 de ani şi îl ajutam, el fiind pe schelă. Interesant, în timp ce el lucra, soţia lui, Pelaghia, se ruga. Citea o psaltire pe zi, iar el stătea pe schela. Nu mânca nimic de dimineaţă până pe la trei după-amiază: "Părinte, dacă mănânc, eu nu mai pot să pictez în ziua aceea. Deci, eu trebuie să postesc ca să pot lucra..." Numai cu post a pictat. Ea se ruga la chilie şi el era pe schelă. Dacă intra cineva în biserică, nu mai putea picta. Se oprea, chiar de nu ştia cine este. Am înţeles, pe urmă, că avea rugăciunea inimii. Rugăciunea de taină, ce lucrează în interior, în inimă, mistic, ca să zic, şi în această atmosferă de rugă şi de însingurare, dar, în acelaşi timp, de unire cu Hristos, el picta" [3].
Pictorul prepara culorile din petale de flori şi din unele plante sau chiar din rugină. Rugina era frecată pe piatră şi pusă în ulei de in, culoarea rezultată fiind folosită mai ales pentru pictarea umbrelor. După ce termina de pictat, mânca şi se ducea să se odihnească în linişte în cimitirul mănăstirii, unde avea banca lui, pe care ceilalţi călugări o numeau "banca pictorului". Vorbea foarte puţin şi se ridica de pe bancă atunci când cineva se apropia de el. Cunoscutul duhovnic Paisie Olaru mărturisea că îl pomenea permanent în rugăciunile sale "
sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Irineu_Protcenco

In alta ordine de ideii, icoana unicat reprezentata de Costel la "Generalitati", "Maicuta Domnului alaptand" se gaseste si la manastirea Cotesti jud Vrancea.
http://www.vrancea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=469

Doamne ajuta!
 

[quote=eduardd;171670]Daca ma poate (?) ajuta cineva...
Am o icoana pictata ( in ulei pe panza) care de-a lungul anilor s-a cam prafuit. Cum o pot curata (eventual proteja mai bine)?
Mentionez ca NU doresc sa o inramez si sa-i pun sticla. Stie cineva o alta solutie?

Draga mea Jenica , si eu am primit o icoana ce reprezinta momentul rastignirii lui Iisus Hristos, icoana pictata in ulei. Era tare prafuita si am apelat la un pictor, ce-i drept, e vecin cu mine, care mi-a curatat-o si chiar a mai dat un strat de ulei pe ea, ca sa o regenereze. Mi-a vopsit si rama, acum arata ca noua. Nu cumva sa dai cu apa pe ea. cauta un pictor si ti-o va reconditiona in cateva clipe! Doamne ajuta-ti! te imbratisez cu mult drag, icamilin

Nu mi'as putea inchipui o camera fara icoane.
Chiar daca nici in fata sfintelor icoane nu ma pot abtine de la manie si de la alte rautati, simt ca prezenta lor imi ajuta mult.

Cand mai merg prin case si imi dau seama ca nu sunt icoane, poate doar una mica si uitata, pe undeva, ma mahnesc si ochii mei parca nu se aseaza pe ceva odihnitor. Este trist ca nu mai simtim binecuvantarea sfintelor icoane, iar atunci cand avem icoane, le punem ca pe tablouri.

Fiecare sfant are icoana lui. Nu spun sa luam icoanele tuturor sfintilor, desi aceasta ar fi frumos, ci macar ale celor ale caror nume le purtam, ale celor pe care ii iubim, ale celor la ale caror Sfinte Moaste putem merge mai des.

Orice icoana cheama la dialog. Icoana nu se vrea admirata, ea cere cuvant din partea noastra. De aceea e minunat, ca Dumnezeu a asezat si prin ea o cale prin care sa-I vorbim. Sa o facem cat mai des si vom avea parte numai de bucurii.

Da, cat de trist este faptul ca multime de icoane minunate zac dupa vitrinele muzeelor.

Lumea se mira, nu se inchina !

Cred ca niciodata n-am inteles mai deplin rolul si totodata bogatia icoanei ortodoxe, decat in absenta ei, anume in catedralele romano-catolice, anglicane sau casele de rugaciune protestante, in care am intrat, de cateva ori, incercand sa ma rog. Cat de aproape ne sunt Mantuitorul, Maica Domnului si sfintii prin icoanele lor. Atat de aproape, incat ii putem cinsti prin inchinare si sarutare.