importanta omului versus cea a animalelor si a mediului inconjurator
 

Parerea mea e ca sufletul unui om (si in consecinta omul, fiind suflet + trup) conteaza mai mult decat toate plantele si animalele din lumea asta.
Dar totusi exista oameni care pun egalitate intre om si animal (nu vorbesc neaparat de atei); ba chiar, in unele cazuri, pun animalul mai presus de om.
Sau pun mediul inconjurator mai presus de oamenii care traiesc in el.
De ce vorbesc de asta: in ultimii zeci/sute de ani am observat o inmultire a cazurilor cand oamenii iau atitudine dura impotriva celor care maltrateaza animale, in timp ce nu protesteaza asa mult cand oameni sunt maltratati de alti oameni sau cand sufera din cauza animalelor.
Sau: un om se apuca sa vaneze sau sa pescuiasca si primeste chiar amenintari cu moartea pentru asta.
Etc.

Tot parerea mea personala e ca aceste cauze - drepturile animalelor, protectia mediului inconjurator - nu vin de la Dumnezeu (cel putin nu 100%).
De ce oare spun un lucru aparent "absurd"?
E adevarat, nu e bine sa chinuim animalele, sa experimentam pe ele etc. si e bine sa protejam mediul inconjurator. Sunt de acord cu asta. Problema e ca sunt multi care le au in mintea lor ca un fel de credinta/religie, dand deoparte credinta in Dumnezeu. Intr-atat de mult ca devin mai importante decat oamenii.
Fanatismul acesta cred ca e de la diavol. Pentru ca e placut pentru el sa vada oamenii pierzand timpul si chiar luptandu-se intre ei pentru cauze partial juste, in loc sa se preocupe sa se mantuiasca.

Poate gresesc. Astept parerile altora...

Cosmin3 recomand sa cercetezi conceptia iudaica si patristica despre suflet, precum si pe cea platonica. Unul este sensul cuvantului nephes folosit de iudei si altul este sensul cuvantului psiche folosit de filozofia greaca.

Din nefericire si in ordoxia contemporana mai presita la unii autori, chiar si clerici, conceptia platonicizata despre suflet (ca persoana omului este sufletul...).

Sfintii Parinti afirma ca omul este trup si suflet (si nu din truo si din suflet ca doua substrante diferite), un intreg psiho-somatic duhovnicesc indisolubil legat, reciproc interdependent.
Sufletul uman nu poate exista vesnic prin sine, ci doar datorita harului lui Dumnezeu, caci harul lui Dumnezeu da atat viata biologica (specifica omului, animalelor si plantelor) cat si viata duhovniceasca (specifica omului si ingerilor buni).

Astfel maretia omului ca si cununa a creatiei este exclusiv intru Hristos Iisus, caci nu ADAM ci HRISTOS IISUS este cununa creatiei, caci pentru EL pentru Domnul IISUS HRISTOS au fost facute toate (cele din cer si cele din univers)... si nu pentru ADAM.

Sfarsitul creatiei omului este Hristos Iisus si nu Adam. Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu s-a facut om pentru ca pe om sa il indumnezeiasca.

Asadar sa cercetam cele trupesti adecvat prin stiinta iar cele duhovnicesti adecvat in Biserica prin Sfintele Taine. Lucrurile duhovnicesti (precum cazua constiintei, desavarsirea, hristificarea, indumenzeirea) nu pot fi exprimate in cuvinte omenesti... ci doar in traire duhovnicesta impartasita cu harul lui Dumnezeu, cu Sfanta Treime, cu Maica Domnului si cu Sfintii lui Hristos si cu ingerii buni.

Omul ca persoana (trup si suflet, nicidecum din trup si din suflet) este important pentru ca doar omul poate fi salas al harului Duhului Sfant (viata duhovniceasca), doar persoanele umane se pot indumnezei prin har, in Biserica intru Hristos Iisus prin Sfintele Taine... nu si animalele sau plantele (care au de la harul Duhului Sfant doar viata biologica, psiho-somatica specifica speciei).

Omul ca stapan al Creatiei vazute (universul) va raspunde in fata Creatorului cum a avut grija de Creatia vazuta (Planeta Pamant), cum s-a purtat cu animalele, cu plantele... a avut grija de ele in conlucrare cu harul Duhului Sfant?

Gasim in vietile sfintilor multe exemple de armonie a omului cu mediul inconjurator (si nu folosirea acestuia in mod egoist, consumist). Multi sfinti aveau prieteni chiar si animale salbatice care se supuneau omului hristificat, purtator al harului Duhului Sfant... caci intreaga creatie il slaveste pe Creator.

Doamne ajuta.

Sa incercam sa vedem,de unde pornesc aceste idei si cine le propaga.

In ce conditii sau situatii,au fost preferate animalele sau mediul in detrimentul oamenilor?

Indienii si vacile!

Mda,pai din acesta perspectiva= a sedea si a judeca alte popoare si natii,unde gresesc ,nici asta nu ajuta mantuirii noastre nu-i asa??

Intr-adevar,avand un nivel de constiinta superior animalelor,omul ar fi normal sa dea dovada de tot atata responsabilitate atunci cand se ingrijeste de sine si de creatia Tatalui si de modul in care lasa Pamantul ca mostenire urmasilor sai.Din pacate,insa,omul a imbratisat aceasta idee de importanta doar prin prisma beneficiilor,exploatand,abuzand si exterminand creatia Lui Dumnezeu,indiferent ca vorbim despre animale,paduri si de tot ceea ce tine de Pamantul pe care Tatal ni l-a lasat spre pastrare si ingrijire.
Prin om a cazut intreaga fire si tot prin om va fi nevoie sa se ridice,iar pana nu vom constientiza ca smerenia in fata tainei vietii si iubirea neconditionata sunt singura cale de a face acest lucru,vom continua sa ne zbatem in suferinta...noi si intreaga fire.

Eugen7, multumesc, o sa incerc sa citesc despre asa ceva.
Dar cand am scris asta m-am gandit in primul rand sa arat diferenta dintre om, animale si mediu inconjurator. Oricum despre asta e topicul...
Acesta e motivul pentru care am scris cu "+", nu pentru ca gandesc ca e musai "+". De acord ca trebuie sa fim atenti cum scriem, si multumesc ca mi-ai atras atentia; problema e ca, daca se intra prea mult in detalii de acest fel, se risca pierderea ideii principale. Cum eu nu sunt un orator foarte bun respectiv nu nunt asa de priceput ca altii in credinta crestina ortodoxa - ca sa impac si capra si varza, am ales doar una din ele.

La toti ceilalti: daca credeti ca am creat acest topic ca sa judec pe altii, o fi adevarat, cine stie, numai Dumnezeu imi cunoaste cu adevarat sufletul. Desi, sincer, n-a fost cu intentie de judecat altii sau de dezbinare. Nu m-am referit la alte popoare/natii ci la noi toti in general.
Ca sa stiti, am scris acest topic si in speranta sa mi se arate ce gresesc daca e cazul, de asta am scris "Poate gresesc" in ultima parte. Dar ma asteptam sa scrie oameni care sa imi vorbeasca de la "suflet la suflet", nu sa ma condamne din prima pentru lucruri la care n-am avut intentia sa ma refer.
Inteleg ca e un subiect "delicat" si de aceea ati reactionat asa...
Daca totusi asta o sa credeti in continuare atunci rog un moderator/administrator sa stearga topicul. Pentru ca mai mult ma dor vorbele voastre decat m-ar durea sa fie sters.
Multumesc (fara sarcasm).

O zi buna tuturor.

Imi cer scuze daca te-am suparat,asa sunt eu ma aprind mai tare la inceput,dar asta si pt ca nu vad omul de dincolo de ecran...ma gandesc ca poate chiar face cineva misto...


Nu sunt de acord cu aceasta premiza pe care ai inaintat-o,deoarece eu am prin preajma oameni care au o mila UNIVERSALA,fie ca este pt oameni,animale sau plante.
Inca nu am intalnit cazuri sau exemple care sa militeze pt animale in detrimentul oamenilor,daca tu ai intalnit cazuri prin media,hai sa le discutam impreuna.

Nu-i nimic, stai linistita, ca nu m-am suparat, doar eram trist. Dar o sa-mi treaca, nu-i problema, sunt obisnuit.

Cu mila universala sunt de acord, desi nu sa nu se faca chiar nicio deosebire intre oameni, animale si plante. Sunt situatii in care trebuie sa alegi intre ei. De exemplu n-o sa spui acu sa nu mancam deloc deoarece pregatirea hranii ar rani plantele si animalele. Sau sa nu aparam un om muscat de animale. Etc.
Te "invidiez" (despre o invidie buna vorbesc, nu de cea obisnuita, rea) ca ai asemenea oameni in preajma. Din pacate, scuze ca judec, nu toti sunt asa.
De ani de zile ma uit pe site-urile de stiri online + mai scriu si eu cateodata un comentariu. Dar in ultima vreme m-am cam lasat de asta (un motiv l-am scris in alt topic).
Cand apare un articol cu un om care chinuie un animal, o multime de comentatori scriu texte despre cum sa fie chinuit omul acela, uneori chiar mai rau decat a facut el animalului.
Iar cand e vorba de un animal care a facut rau unui om, imediat apar comentatori care chiar dau vina pe omul respectiv (diferite motive aparent bune).
Stiu ca nu e bine din partea mea sa-i judec, stiu ca observatiile mele din comentarii sunt o judecata superficiala (deoarece nu cunosc sufletele lor) dar totusi ceva ar trebui sa ni se para in neregula cu aceasta "atitudine". Doar parerea mea...
Incerc, pe cat e omeneste posibil, presupunand ca ei ar gresi (doar dau un exemplu), sa nu ii judec dar totusi sa condamn "motivatia" lor. Adica sa judec pacatul nu pe pacatos.
Daca gresesc imi cer iertare.

Cu placere Cosmin3.
Recomand Sfantul Luca al Crimeii- Puterea inimii, ed Sophia.

De asemnea dorec sa iti reamintesc ca in ortodoxie exista si sfinti tamaduitori ai animalelor, caci asa cum afirmam in postarea precedenta, omul ca preot al creatiei intru Hristos Iisus trebuie sa aiba grija nu doar de fratii sai oameni ci si de animale si plante, si va raspunde in fata Creatorului inclusiv pentru abuzurile (egoiste, consumiste, egocentriste) impotriva animalelor, a plantelor si a naturii.

Sunt sfinti care nici o frunza de iarba nu o rupeau (daca nu era nevoie pentru hrana etc.) din respect pentru viata biologica si pentru creatia lui Dumnezeu.

Doamne ajuta.