credinta omului simplu
 

Il vedem peste tot :la Biserica,in metrou,la tara,la servici chiar.
Nu e el prea citit sau prea curios,dar are un lucru frumos si puternic :o credinta simpla si puternica.
Il vedem si in Pateric,luand cu sine doar Biblia si plecand in pustie.Il vedem in manastiri fratele de la grajduri,sau il vedem la tara,nemuncind in sarbatori ,sau spunand o rugaciune scurta,singura poate care o stie.
Ce ar trebui sa faca un astfel de om simplu,fara multa invatatura,pentru a se mantui?
Cum a-ti explica asta pe limbajul lui?

Sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Acest mare dar ii aduce mantuirea. E minunat sa studiezi, dar e trist sa vorbesti despre cineva cu care nu te-ai unit si doar l-ai intalnit in marturisirile altora.

Nu e cazul sa deplangem omul necitit si unit cu Hristos. Ar trebui plans cel care e necitit si neimpartasit sau cel care a ramas doar la citit.

Nu te mantuieste daca esti mai cult sau daca ai mai multe facultati(asta nu inseamna ca nu trebuie sa studiem daca avem ocazia) important, cred eu este modul de viata, daca il urmezi sau nu pe Hristos. Daca omul este foarte credincios nu-l poate dezlipi nimeni de Hristos.
Predicile care se tin in biserici sunt pe limba tuturor. Daca ne uitam la talcuirile sfintilor din Sfanta Evanghelie vedem ca nu sunt lucriri complexe si complicate ci dimpotriva lucruri simple(pe care totusi ai nevoie de Sfantul Duh pentru a le intelege).
Cred ca aici este cheia intelegerii -Duhul Sfant-.

Eu as zice pe scurt asa:
Sa se impartasasca - sa se roage- sa faca fapte bune.
Cred ca ar fi suficient.Ce ziceti?

Cel care s-a impartasit cu vrednicie nu poate sa ramana lipsit de rugaciune si de fapte bune.

Dar pentru omul citit,invatat,nu exista pericolul de a incerca sa se mantuiasca prin multimea cunostintelor? Nu e mai avantajat omul simplu,care nu citeste atat,dar se tine de faptele bune,si de simtirea reala?
Daca citesti multime de scrieri ale sfintilor,nu e pericolul sa crezi ca desavarsirea ta sta chiar in aceste carti,si nu in aceste acte simple care se cer de la tine:credinta-impartasire-fapte ?
E clar ca ele,cartile, sunt folositoare,dar atunci cand devin un scop in sine,ele pot chiar dauna.Caci daca ai citit un sfant parinte,nu inseamna ca ai si aplicat ce zice el.
Nu ar trebui sa ne indepartam niciodata de acest 'om simplu'.

Foarte adevarat, Iustin.

...
 

Spune Sf Ciprian : "Cine nu are Biserica de mama, nu poate avea pe Dumnezeu de Tata" .

Biserica Mama ne hraneste cu Trupul si Sangele Mantuitorului si ne indruma prin invataturile Sf. Parinti asemenea unei mame devotate - model de urmat al propriilor copii -, care le indruma pasii catre maturitate, prin exemplul propriu si prin sfaturi de urmat.

Cred ca, pe langa impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului, este mare nevoie si de cunoasterea si urmarea invataturilor Sf Parinti. Cunosc batrani care se impartasesc in fiecare post insa nu cred in viata vesnica si tineri, cunoscatori ai Traditiei ortodoxe, opriti de la Impartasanie care se lupta sa devina buni crestini, in vederea mantuirii.. deci..

Eu nu vad o baba(nu ca jignire o zic,dimpotriva) ducandu-se dimineata la slujba,apoi la piata,facand prajituri pt nepoti,si apoi citind din sf Vasile cel Mare .
Un om care are credinta si se duce la Biserica,deja ia contact cu mare parte din invataturile vii ale sfintilor parinti ai ortodoxiei .
Liturghia de la cine vine?De la un sfant parinte.Icoanele pe care ea le saruta?Cata lupta a fost pentru ele.Predica de la cine vine?Fixata tot de Traditie.Lacasul Bisericii la fel.Rugaciunile insusi vin din Traditia unor sfinti care le-au creat.
Iar cand acel om simplu se impartaseste,el face ceea ce descriu zeci de tratate despre sf Euharisitie.
Sfintii nu au fost rupti de noi,ci la fel ca noi oameni simpli si smeriti.Ei au fixat in Traditie ceea ce au primit la randul lor,pentru ca noi sa avem acum o Biserica in care totul e pregatit si ne asteapta.
Cred ca e necesara o cateheza mai degraba,ca oamenii sa stie ce reprezinta de fapt actele lor de credinta.
Iar scrierile sfintilor Parinti sunt necesare celor care vor sa inainteze in viata duhovniceasca,dar si acelea cu masura,si sub indrumarea duhovnicului,caci astfel usor poti cadea in ratacire
Deci continui sa cred ca nu litera ne duce la sporire duhovniceasca,ci aplicarea ei.

I. nici eu, dar vad o baba care, in loc sa se uite dupa "cat de lung am parul", asculta cu atentie slujba si predica preotului. am vrut sa subliniez faptul ca sunt oameni care SE IMPARTASESC FARA SA CREADA in Sf.Impartasanie, probabil ca urmare a necunoasterii si dezinteresului fata de Actul in sine. Stii tu treaba cu spiritul de turma...

II si III - si eu !