Ce ne aduce unirea cu Hristos
 

Cel care nu este unit cu Hristos, stie ca focul arde. Dar cel care este unit cu El, are ceva mai mult, are si credinta ca Cel Care a dat focului calitatea de a arde, poate sa potoleasca vapaia lui. Sa ne aducem aminte de tinerii aruncati in cuptorul Babilonului: stiau ca focul arde, dar au intrat in foc ca si cand acesta nu exista. Nu au fost arsi, pentru ca prin unirea lor cu Hristos au suspendat legea firii.

Unirea cu Hristos ne da puterea Duhului Sau de a avea dragoste catre cat mai multi si catre toate.
Fara Hristos, omul ii va iubi doar pe ai sai... si nici pe aceia asa cum ar trebui.
Fara Hristos omul nu intelege rostul de a'i iubi pe cei cu care nu are de'a face si pe cei care nu il folosesc cu nimic.

Unirea cu Hristos ne da puterea de a iubi pe cel care nu ne iubeste.
Iubirea vrajmasilor si a celor ce ne urasc pe noi este piatra ce sfarma "duhul lumii acesteia".
Fara unirea cu Hristos nici un om nu va putea implini aceasta de unul singur.

Prezenta lui Hristos in trupul si inima noastra ne intareste spre a nimici orice urma de rautate si nedragoste.
Fara Hristos niciodata nu va putea omul sa isi sfinteasca sufletul si trupul, mintea si inima.
Fara Hristos niciodata mintea nu va dobandi odihna gandurilor.

Unirea cu Hristos ne aduce fericirea nepieritoare, vesnica. Hristos e Cel ce ridica, prin Duhul Sau Cel Sfant, in bucuria Tatalui.
Am fost creati pentru unirea cu Iisus Hristos. El e modelul, arhetipul nostru. Fugind de Mantuitorul nostru, ne condamnam la tristete, la o existenta lipsita de noima, monotona.

Viata si moartea.

Moartea alor mele: patimile, toate celelalte nenorociri dinlauntrul meu (lasitatea, in primul rand).
Moartea voii proprii, pana la urma. nadajduiesc, cu voia voastra ma refer la noi toti, asa sa ne ajute Dumnezeu!+

Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14,6)
 

Bine spus. Fara Hristos, nu avem Viata. Daca omul ar fi primit la creatie chipul lumii, aceasta l-ar fi implinit. Insa a primit chipul Chipului Tatalui, Chipul Fiului lui Dumnezeu intrupat.
Lumea nu ne poate asigura Viata, ci doar supravietuirea (amanarea mortii biologice). Putem dobandi Viata doar prin unirea cu Hristos, prin impartasirea de El.
Dar pentru a gusta viata in Hristos, trebuie sa ne nastem iarasi. Si pentru a ne naste la viata cea adevarata, trebuie sa murim fata de pacat.

unirea cu Hristos
 

aduce restaurarea lui adam cel vechi.

Murim, ca sa traim!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Minunat ai rezumat, frate Windorin. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!+

Unirea cu Hristos ne da eliberarea din inchisoarea grijilor lumesti. Dar ne responsabilizeaza intru pastrarea ei.
Stapnul lumii acesteia-dusmanul de moarte al nostru urmareste sa rupa unirea noastra cu Hristos. Sa nu cedam ispitelor. Trezvie, sa avem trezvie! Cursele celui rau sunt mascate cu iscusinta!
Doamne ajuta-ne!

Da, ne luam cu vorbele si uitam (o clipa, precum soferul atipeste la volan)...
E vorba de viata si de moarte. Miza asta e: viata versus moartea.
In vesnicie.
In vecii vecilor.
Da, ne reamintesti in Duhul, Vintage: avem dusman de moarte. nu adversar la meciul de fotbal din parc.
Curse mascate cu iscusinta, da. cel rau nu este amator. Iar noi, cum ne purtam... copii "fericiti", fara griji...
Taman acum in Postul Mare.
E atat de plat ce am scris aici. Cuvinte fara forta, tocite. Atat de banal. Vad asta, imi pare asa si tresar:
Tocmai de aceea pericolul e imens! Ca nu mai avem priza la banal, ca avem mereu nevoie de ceva extraordinar, de predici vibrante, tunatoare, cu multa energie exterioara...
Ce banal era Domnul: un barbat pe o asina, un om de statura mijlocie, o vorba potolita, un discurs linistit... Ici-colo o inflacarare...
Asa, banal, discret, omenesc a patruns pana in miezul iadului, ca un vierme agatat in acul unditei...
Si ce a iesit din banalitatea asta?
VIATA. FRUMUSETEA. PACEA. SANATATEA. LUMINA. ADEVARUL. BINELE. DRAGOSTEA.
TOATA DUMNEZEIREA!+
Pentru noi. Sa avem grija de Ea in viata noastra, sa ne-o asumam responsabili, asa cum spui, binecuvantat sa fii de Domnul, Vintage. Pe ea, pe singura noastra COMOARA.
Viata noastra, a celor care o pierduseram prin dorinta noastra de extraordinar. De putere...
N-au fost de-ajuns minunile...
Zapada se asterne lent, usor, insesizabil. cu blandete, pana la 2 metri. La fel, uitarea...
Ca si tarina, lopata dupa lopata.
Nimic senzational.
Banal, pana la acoperirea deplina a sicriului. Si inca 2 metri.

Oare nu ne bucuram prea devreme?