| Barsaumas |
09.11.2013 16:09:33 |
Citat:
În prealabil postat de catalin2
(Post 539655)
Chiar am raspuns de cateva ori pe forum la aceasta problema. Este similara cu intrebarea de ce unii evrei l-au urmat pe Hristos si altii au vrut sa il rastigneasca. Sau cand se duceau Apostolii intr-o localitate o parte din locuitori se botezau, atlii doreau sa ii omoare. Sau de ce puteam sa ii explicam ani intregi unui ateu toata invatatura si nu devine credincios, in timp ce alt ateu devine credincios fara sa ii explice nimeni.
Raspunsul il da si Hristos in parabola semanatorului (depinde pe ce sol cade cuvantul) si este o invatatura clarificata mai bine in sec. IV, odata cu aparitia pelagianismului.
Asadar, orice om vede adevarul datorita harului, este luminat cu ajutorul acestuia. Iar acestea e primit in functie de faptele acelui om si de ceea ce e in inima lui. Astfel, fariseii, din cauza mandriei si a altor pacate, nu au putut vedea adevarul (doar unii din ei, ca au fost si farisei care au crezut in Iisus).
In al doilea rand, intrebarea "care e adevarul" isi gaseste raspunsul prin rugaciune, e cel mai simplu mod.
Nu in ultimul rand, adevarul era aratat intotdeauna prin minuni. De exemplu iconoclastii nu aveau parte de nicio minune, in timp ce de partea cealalalta erau minuni, la fel ca intotdeauna. Crestinii faceau minuni, in timp ce romanii nu aveau parte de nicio minune.
|
Catalin, gindeste-te mai bine: NU e aceeasi problema. Repet, daca te-ai fi nascut ca iconoclast, intr-o familie iconoclasta, cind iconoclasmul era normativ in biserica, ai fi considerat atunci, repet, atunci, in acel Tn istoric si in acea ipostaza eclesiologica si dogmatica, ca ai fost demn, din pdv-ul tau, de mantuire? Da, sau nu? NU e un exercitiu abstract: au fost, si nu putini, oameni aflati in acea situatie. E un fapt istoric si real, desi trecut. Doar pentru ca iconodulii au invins (la scara istoriei totul e temporar, sper ca esti de acord cu asta), nu inseamna ca iconoclastii, care au facut doar sa isi urmeze ierarhia la acea vreme iconoclasta, sunt acum cu totii in Tartar, ca sa fiu poetic. Incearca sa nu dai un raspuns subiectiv si inregimentat de genul "nopi suntem iconoduli, acum suntem invingatori, deci inseamna ca credinta noastra e de la Dumnezeu", ca nu tine. Repet, orice idee este, la scara isotirca, temporara ca aplicatie, si supusa incercarilor si contrazicerilor. Crede-ma, pe vremea Copronimului (stii cine, imparatul iconoclast caruia i-a mers buhul ca s-a cacat in cristelnita cind l-au botezat) ai fi fost obligat sa fii iconoclast, ca deh, era nomra bisericii. Nu sunt sigur ca nu erau minuni si la iconoclasti. Insa oricum, pentru un ortodox care il citeaza pe Cleopa sau pe Nil Sinaitul, esti surprinzator de neinformat cu privirea la puterea perversa a falsului in miracole. Ia mai citeste ce zic acesti doi autori bisericesti despre cel numit anticrist si miracolele sale... Nu miracolele decid "adevarul" unei credinte. Uite, aderarea la o credinta e o opera a inimii, o cautare si, in caz "fericit", o gasire, profunde. |
