pentru cine are norocul sau capacitatea (sau ambele) de a ajunge acolo (in Rai), aveti idee ca ar trebui sa se intample incat sa nu apara plictiseala? avand in vedere ca viata nu se mai termina...

pai probabil plictiseala apare, daca cele mai interesante persoane nu ajung acolo :P:P

Frumoasa intrebare, Consuela.
In primul rand as vrea sa-ti spun ca raiul nu se obtine nici prin noroc si nici prin aptitudini. Noroc se leaga de intamplare, iar in lumea creeata de Dumnezeu nu exista nimic, care sa fie intamplator. Cat priveste aptitudinile noastre, sunt la fel de eficace, ca si mersul de furnica, pentru a ajunge de aici pana in America in viata ei si cu fortele ei, asta ca sa folosesc o comparatie.

Frumusetea acestei vieti se bazeaza in primul rand pe simturi. O viata lipsita de "hrana" simturilor noastre se considera a fi o viata searbada. Noi ne dorim senzatii, emotii ca viata sa se merite a fi traita si facem totul in acest sens. Cei, care nu mai apreciaza senzationalul sunt totodata oameni plictisitori in acceptiunea noastra.
Viata trece repede si intr-un timp relativ scurt vine culesul viei. Dumnezeu ne cheama la El. Acolo nu mai avem de ales intre o viata zbuciumata si plictis, ci intre rai si iad. Daca stii ceva despre muncile iadului, te inspaimanti si alegi (in viata fiind) raiul. Adam a fost alungat din rai. Cei care au fost rapiti in duh si au ajuns in rai nu au avut cuvintele necesare pentru a descrie frumusetea raiului. Putem deci folosi imaginatia noastra redusa, dar fara speranta de a putea descrie cum e de fapt raiul. Acesta trebuie vazut.

Imparatia Cerurilor este in sufletul nostru. Aceasta inseamna ca ea incepe inca de aici de pe pamant. A privi Raiul ca ceva exterior noua, ca pe un "premiu" pentru ca "am fost cuminti" inseamna a ramane in necredinta, a nu cauta sa patrundem iubirea lui Dumnezeu, ea insasi o Taina. Caci prin iubire ni se deschid si Portile Raiului. Dar ce este aceasta decat primirea in inima omului a Cuvantului si implinirea vietii in credinta, din dragoste pentru aproapele si iubire pentru Hristos. Si primind Cuvantul si lucrand cu Hristos din dorinta vie de a ne schimba in omul cel nou, "nascut din apa si duh", se implineste si Taina mantuitoare, de "coborare" a Imparatiei Cerurilor in sufletul nostru. Sufletele eliberate de trupul cel pamantesc se veselesc duhovniceste, in Lumina iubirii si cunoasterii de la Dumnezeu. De am cunoaste bucuria unei vieti aproape de Hristos, cu totii ne-am dori rasplata vietii vesnice. Dar suntem si trup nu numai duh, si lutul trage la tarana din care a fost luat. In lupta aceasta dintre trup si suflet se desavarseste cel din urma, caci "nimic necurat nu va intra in Imparatia Cerurilor".

Liviu

Frumos si adevarat frate.Dupa cum spunea si parintele Galeriu,Dumnezeu sa-l odihneasca,asa cum Pamantul exercita atractie gravitationala asupra trupului,asa si cerul exercita o atractie a sufletului.

Foarte frumos Liviu :
„…Că iată, împărătia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Lc. 17, 21).
Asa este Imparatia Cerurilor este Inlauntrul Nostru
.Iisus este in inima fiecaruia il primim de la Sfantul Botez, numai ca noi L-am ingropat acolo prin pacatele noastre [Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor}zice Prorocul Isaia, si trebuie sa-l dezgopam incercand sa traim frumos ca in timpul zilei ca vine noaptea si nimeni nu poate lucra.
DE aceea adevarata Rugaciune spun Sfintii Parinti este aceea cand te cobori cu mintea in inima unde stai de vorba cu Hristos.Toti Sfiintii mari care pogorau foc din cer {spune Pr. Cleopa} asa se rugau cu mintea in inima. Caci Hristos este in inima fiecaruia de la Botez.
Pr. Cleopa stand de vorba cu un sectant despre rugaciunea in duh si adevar La intrebat cum intelege el[sectantul] rugaciunea.Iar acesta a explicat ca atunci cand simti legatura cu cerul.
Iar Pr. Cleopa i-a zis :Nu-L cauta pe Iisus la cer mai Cauta-L pe Iisus in inima Ta.
Iar daca vrei sa te rogi in duh si in adevar aici te rogi cu mintea in inima si in partea cealalta lucrezi poruncile Lui Dumnezeu.
CA zice in psaltire: Toate poruncile Tale sunt Adevarul.

Pai raiul e in primul rand o stare....cam monotona. In conceptie crestina raiul inseamna o stare de liniste si supunere perpetua, prin apropierea fata de Dzeu. Nu mi se pare chiar cea mai atragatoare soarta :p

Alexandru, speram ca pina acum ai inteles ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg. Cred ca nu e greu sa ne dam seama inca de aici de pe pamint ca in rai nu vom mai gindi cu "lutul" care-l purtam pe umeri :)

Hristos S-a inaltat! :)Consuela,in Rai nici nu stii cum trece timpul...:)acolo nu exista plictiseala si nici notiunea despre aceasta.:)Du-te in Rai;) si pe urma mai vorbim!:D

Cozia...inteleg situatia mai bine decat crezi. In orice caz nu stiu de unde a aparut ideea de iad ca fiind un fel de crasma colosala :p. Iadul inseamna suferinta prin rupere de Dzeu, desi unii ar spune ca iadul este format pe baza mustrarilor de constiinta, iadul este regret...dar cand cineva nu regreta. In rai ma indoiesc sa ajung(chiar si daca as crede in rai si iad) pentru ca nu concep sa accept o stare de supunere permanenta,de renuntare a vointei proprii in favoarea unei alte vointe.