De ce vizitarea unui pustnic este o aberatie?
 

Nu inteleg de ce unii forumisti sunt indignati de dorinta de a vedea un pusnic in carne si oase?..Ce este absurd in aceasta intrebare?

Un prieten imi spunea ca, pentru intarirea credintei celor tineri, o misiune ortodoxa din Toronto chiar organizeaza din cind in cind vizite la doi calugari sihastri care locuiesc singuri intr-o padure, undeva spre Montreal precum cei din trecut, intr-o casuta din lemn si la fel ca cei din pustie se hranesc din ce le da Dumnezeu, prin donatii si de la localnicii din jurul padurii.
Ei sunt chiar foarte bucurosi de tinerii care-i viziteaza si le pun intrebari.

Nu toti pustnicii fug de oameni, si au ales pustia pentru a se feri de ei.

Daca foarte multi apreciem Dialogurile lui Platon, in care se fundamenteaza relatia dintre ucenic si maestru-extrem de necesara pentru individualizmul mediocru al omului contemporan- de ce sa nu ne imbogatim de raspunsurile practice ale unui pustnic?

Invataturile de la pustnici sunt bune, fara discutie. Dar oare pustnicul nu are voie sa stea insinguratate? Trebuie sa dam noi buzna peste el? Asta era tot.

Nici vorba de asa ceva.
Ei sunt pentru:...
"Lasati copiii sa vina la mine"
Ei stiu ca acestia vin, si ii asteapta cu nerabdare...

De aceea este bine sa cunoastem direct...nu numai din lecturi.

Tineretul mai ales este rebel, ca Toma, si pe buna dreptate,... vrea sa vada, sa intrebe, sa ATINGA, si sa inteleaga mai mult,multidimensional, refuza sa creada orbeste...

Andrei, ne-am obisnuit sa stam de vorba cu oameni care nu prea au multe de spus. Iar cand suntem fata in fata cu un pustnic nu stim ce sa-l intrebam. Si asta nu pentru ca nu am avea cu noi cuvintele, ci pentru ca traim fara sens, iar pustnicul nu raspunde decat in termeni de sens.

Si eu sunt de parere ca un pustinic nu ne va refuza niciodata. Cu cat esti mai aproape de Dumnezeu, cu atat ai mai multa putere de a darui.

Un pustnic e in primul rand un bun crestin. Cum sa refuze? Nici eunu cred ca ar refuza.
Dar dupa ce am citit viata Sf. Serafi de Sarov am inteles ca noi totusi ii deranjam in linistea lor. De multe ori venea duminica la biserica sise ascundea dupa un stalp; apoi isi lua cuminecatura si pleca repede la linistea lui din padure. Credeti ca pustnicii nostri sunt mai dornici de a fi deranjati?
Poate Emanuel, cand va ajunge in varf de munte, sa fie dornic sa schimbe o vorba cu forumistii... dar in rest...

Intreaba-i pe forumisti mai intii daca vor sa schimbe o vorba cu el.

Fereasca Dumnezeu sa ajunga ca un vecin de-al meu care umbla pe strada si se cearta cu "forumisti" imaginari gesticulind si tipind in toate directiile.

Andrei, sa nu anticipam ce nu stim inca... Eu sper din tot sufletul sa ajunga la singuratate atunci cand va fi pregatit pentru ea.

Daca as avea ocazia as vizita un pustnic. De ce nu? Consider ca un adevarat pustnic se intalneste cu vizitatorii numai cu ingaduinta lui Dumnezeu, caci altfel nu mai e pustnic. Adica dupa ce sta cativa ani in pustie si are ce sa-mi spuna, nu imediat ce a parasit lumea si cand el insusi poate ca se mai lupta cu patimile.

In trecut, cand nu erau atatea carti, se punea mare accent pe discutiile cu persoane induhovnicite. As merge impreuna cu o persoana, maximum doua. Grupurile mari deja inseamna turism. Nu te alegi cu mare lucru. Faci o fotografie, esti atent la elemente de decor si uiti de aspectele esentiale. Daca ar zice ca nu poate sa ma primeasca, i-as respecta dorinta.

Frumos spus, Costel. Gura unui pustnic intotdeuna rosteste cele ale inimii. Noi, de cele mai multe ori, nu reusim asta. De aceea numai de la pustnici sau de la parinti imbunatatiti putem deprinde aceasta. Sunt de parere ca un pustnic nu va vedea niciodata viata sihastreasca drept un scop in sine.