Dumnezeu are umor?
 

s-a mai vorbit despre Ras! .... nu mai repetam discutiile de pe acel topic, ...

Stim cu totii care e soarta glumetzilor ( aia de spun cu nonshalantza bancuri cu Dumnezeu, Sf Petru, al rau... etc) , stim cu totii care e soarta scriitorilor ,ziaristilor care scriu articole sau cartzi defaimatoare zeflemitoare la adresa lui Dumnezeu( gen Biblia hazlie etc)
stim cu totii ca nu ramane fara rasplata luarea Numelui Domnului in deshert!(by the way am mare grija cand ascult bancuri de genul asta, desi unele sunt bune aproape ca imi inghit rasu':) anyway...

DAR

Care este soarta scriitorilor SERIOSHI care scriu cu umor , povestiri deloc ortodoxe Eugen Ionescu, Beckett? ...sau pseudo si anti ortodoxe (Gen Umberto Eco,Paolo Cuelho,Llosa, Jules Verne) , sau periculos de erotice (gen Henri Miller,Pascal Bruckner, toata filozofia lumii de 2000 de ani incoace , 99% din dramaturgia lumii de 2000 de ani incoace ,
cartzi de altfel Foarte interesante ,unii spun geniale, multe dintre ele adulate chiar de noi ortodocsii... sau pictorii si sculptorii de geniu ai lumii majoritatea neortodocsi...

INTREBAREA GENERICA ESTE : AU CREAT ACESTI ARTISTI SUB OBLADUIREA DUHULUI SFANT?

caci fratilor e limpede de unde au avut inspiratie baietzii aia care au scris Coranul , Talmudul,biblia hazlie, si toata maculatura hindusa budhista etc...DAR parca mi-e greu sa-i
fac satanisti sau de inspiratie satanica pe toti artistii acestia minunati care ne mobileaza bibliotecile ,muzeele...

Cum vede Dumnezeu Cel in Treime Sfanta Slavit toate operele de arta lumesti care nu sunt intru Adevarul Nostru Ortodox! Are Dumnezeu umor? ...si pana unde poate merge cu gluma ?... si nu ma refer la umorul ABISAL (acel umor anecdotic Duhovnicesc atat de frumos Dar atat de Rar) ci la umorul universal pamantesc...

Doamne Ajuta!

Sunt convinsa ca are!
Si sunt convinsa ca ne judeca altfel decat dupa sabloanele noastre.

Sunt o mare admiratoare a lui Ionesco si cred ca genul asta de literatura foloseste si ca sa sparga convenientele care si ele pot inchista duhul.
De altfel se simte in opera lui un dor mistic..

Duhul Sfant sufla unde vrea. Cred ca sufla mult prin literatura, fie ea si necrestina sau chiar anti. Cred ca sufla altfel, isi gaseste loc pe oriunde duhul omenesc il lasa.
Ba uneori sufla mai mult decat la unii teologisi moralisti.

Eugen Ionescu
 

In noiembrie trecut, la centenarul Ionescu (imi place sa-i scriu numele romaneste, nu frantuzeste pentru ca finalul "cu" are o rezonanata vulgara doar in franceza) am asistat la o conferinta a unui exeget de la Sorbona . Dl. prof. Guérin spunea ca ar trebui reconsiderata interpretarea operei ionesciene dintr-o perspectiva spirituala avand in vedere faptul ca dramaturgul traia in Franta, dar avea peste tot in casa icoane ortodoxe.

Iata, ce imbucurator este ca se pune problema si astfel!

Mie imi place(a) mult Miller si in sinea mea consider ca i se face o nedreptate fiind asociat mai mult cu textele ... stim noi care, iar daca nu stim, mai bine. Mi se pare ca scriitura lui trada o mare pofta de viata, impletita cu disperarea si ca incerca sa umple golul din sufletul lui cu tot ce gasea in cale, ca incerca avid sa gaseasca sensul vietii in cele mai sordide si abjecte locuri, unde mustea pacatul. Nu stiu ce au scris altii despre el, dar eu citindu-l aveam impresia ca pe alocuri a trecut dureros de milimetric pe langa revelatie (pe care poate sa o fi si avut, pana la sfarsit, ar fi culmea sa imi dau cu parerea despre taina unui suflet doar citindu-i cartile publicate). O sa sune absurd insa mie HM mi se pare mai _curat_ decat Umberto Eco si decat Coelho, pentru ca acestia doi din urma (Coelho saracul e mai jale, asa, dar Eco, eheeei) parca au "desfranat" cu un duh de-a dreptul nesfant. Si gandindu-ma la acestia doi, imi vine automat in minte si Dan Brown.

Duhul Sfant, din cate stim, e lin, e cu pace, e smerit, e Adevarat.. nu cred ca se amesteca si inspira teorii, conspiratii, nu cred ca inspira ceva impotriva insusi a Adevarului, nu cred ca indeparteaza lumea de Biserica, nu cred ca pune la indoiala pe Dumnezeu Fiul, nu se neaga pe Sine Insusi prin toate astea. Dumnezeu stie pe unde adie, pe unde vrea, dar cred ca acolo unde adie nu e neliniste (sau daca e, e una care-ti face sufletul sa tremure de maretia lui Dumnezeu si de faptul ca nu esti vrednic de iubirea si mantuirea Lui), nu e indoiala, nu e razvratire, nu e mandrie, nu e ridicarea ta deasurpa semenilor, nu e hula, nu e intuneric, nu e paganitate, nu e magie nici alba nici neagra, nu e initiere in ocultism si altele asemenea lor. Nu vad cum s-ar putea amesteca lucrurile.

Fani71,

Ma bucur sa citesc postul tau de mai devreme.
Mi-as fi dorit atat de mult ca pe forumul asta sa fie cat mai multe interventii ca ale tale.
Am intrat ieri pe forum, pentru a primi niste sfaturi pentru o problema pe care o am, si in schimb am primit coventionalisme ieftine. Gasesc prea multa inchistare, prea putina libertate, prea mult fundamentalism la multi dintre ei.

Imi place citatul tau din Jurnalul Fericirii, o recomandam si eu ieri, o carte de capatai as spune insa presupune si o aumita cultura literara.

Dar sa revenim la umor, bineinteles ca Dumnezeu are umor. Are chiar si ironie. Ba inca autoironie.

Insa Remus, cred ca intrebarea ta "INTREBAREA GENERICA ESTE : AU CREAT ACESTI ARTISTI SUB OBLADUIREA DUHULUI SFANT?" este una falsa si pacatuieste pentru ca presupune ca tu ai fi undeva deasupra si te substitui lui Dumnezeu.

Ideea cu crestinismul este Iubirea si Fapta buna, si nu interogari de genul "este artistul cutare sub obladuirea Duhului Sfant?".

Multumesc,
Mariuca

Si cu toate acestea, noi vedem lucrurile pe dos. Asa s-au uitat oamenii si la Hristos. In loc sa vada in El Mantuitorul, au vazut in El un talhar.

Am convingerea ca sunt mai placut lui Dumnezeu atunci cand zambesc, decat atunci cand sunt lipsit de zambet. De aici trag concluzia, ca Dumnezeu zambeste neincetat.

El sufla, dar sufla si printre suferintele si pacatele si deformarile omului.
Insa El sufla.

Daca ar sufla numai in evaghelie si sfinti, toti cei care nu au acces la ele ar fi complet in afara atingerii Lui. Ceea ce nu cred.

Steinhardt era un mare amator de literatura si el vedea Duhul in aproape orice
autor.

Cred ca orice act ceator care produce un lucru adevarat este intr-un fel sau altul inspirat. Or in multi din autorii pe care i-am putea descrie si asa cum faci tu exista cautarea de adevar. Uneori, adevarul uman este trist, deznadajduit, intunecat - pentru ca suntem intr-o lume cazuta. Sigur, nu este adevarul absolut.. insa este o parte din adevar.

Ok, imi vin in minte Rabindranath Tagore si poeziile lui, cel putin acelea pe care le-am citit :)

Din sufletu-mi se-nalta icoana vie a dorintelor mele, si plina de veselie imi joaca inainte in dans nebun;
Viziunea orbitoare se intuneca.
Incerc s-o prind - imi scapa mainilor si ma lasa ratacit.
Caut ceea ce nu pot sa gasesc si gasesc ceea ce nu caut.

Sau: Dragostea intre tine si mine e tot asa de senina ca si cea mai umila cantare. Sau: La umbra unui copac - in pulberea drumului - vei gasi fiinta lui. Fa-i perna, scumpe prietene - din petalele florilor si din frunzele lor. Ochii-i sunt intunecati de dor si privirea lui ma doare.
Nicicand - nu spune ce gandeste - caci, El vine - si.. pleaca. (cu E, in text).

Sau: De ce in fapt de zi - tanarul calator vine la usa mea? De ce oare a ales poarta mea?
Cantecul sau ia in fiecare clipa culoarea unei vieti noi.
Las lucrul in voia lui - si ochi-mi se umplu de ceata.
De ce oare a ales poarta mea?

Sau: Dragostea trebuie sa-si uite patima ei, ca sa poata bea in acelasi timp si din cupa durerii - renascand in lumea lacrimilor. Frate- pastreaza in adancul sufletului tau aceste cuvinte - si te-nveseleste.

Am scris acum la repezeala din Gradinarul (poeme de dragoste). Imi par... adevarate:79:

Dar are si lucruri care nu sunt chiar asa: Totul e nascut si totul e ispravit in eternitate. Doar iluziile - flori dragi pamantesti - sunt pastrate in toata a lor fragezime - de vesnicia mortii.

Spre surprinderea mea, in cel putin unul scrie si despre biserica, chipuri de pe pereti, candela si altar, dar respectivul poem nu transmite un mesaj crestin, dupa parerea mea insa nici nu mai am timp sa scriu.

Dar na, si daca gresesc asta este, eu cred ca 1) orice act creator este intr-adevar inspirat. si 2) nu doar Duhul Sfant inspira. Nu peste tot unde omul creeaza ceva, o face in Duh. O poate face si sub influenta altor duhuri.

Probabil ca il are, dar nu asa cum ne asteptam noi...

Mai sunt poate si alte duhuri, da.
Insa cum zice si zoridezi, nu ne dam noi seama unde este Duhul, pentru ca 'sufla unde vrea' inseamna si 'sufla cum vrea' (locul este, in limbaj biblic, un simbol - ca atunci cand este vorba de rai si iad)