Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Preotul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5012)
-   -   Spovedania (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4566)

arlechino 18.09.2008 15:14:08


In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

mihai07 19.09.2008 11:43:08

Tu te-ai lovit de un singur preot care nu te-a multumit si acum generalizezi...de ce crezi ca toti procedeaza la fel? La alt preot ai incercat sa te spovedeti? Fiecare are stilul sau. Nu cred ca este nevoie de un curs de spovedanie pentru studentii la teologie. In vremurile de demult preotii nu mai aveau nevoie de asa ceva, si ce duhovnici a avut tara asta. Mi se pare inutila propunerea asta. Ma repet, nu toti oamenii sunt la fel, si tu ca psiholog ar trebui sa stii asta

eea 19.09.2008 11:53:53

Sa stii ca exista cartea : indreptarul duhovnicului, in care este prezentat modul in care se face spovedania si de asemenea mai este o carte scrisa de Parintele Cleopa : Indreptar de spovedanie pentru preotii de mir.Poate ca asta a fost si o ispita de la diavol..ca sa te indeparteze de Taina Spovedaniei sau macar sa te faca sa cartesti...

achimovjan 19.09.2008 17:36:09

Citat:

În prealabil postat de arlechino
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

Ai dreptate,spovedania este un lucru foarte greu,daca vrei sa vorbesti dupa tine,si nu dupa Dumnezeu.De fapt,eu cred ca cel mai bun duhovnic este cel care nu vorbeste neintrebat,adica daca eu nu ii cer ajutorul,el nu are de ce sa si-l ofere.Este simplu.Nici Dumnezeu,daca omul nu cere ceva special,nu se apuca sa tina el prelegeri.Domnul spunea,"credinta ta tea mantuit","indrazneste fiica,credinta ta te-a mantuit","indrazniti eu am biruit lumea","nu va temeti de cei care ucid trupul","feriti=va de oameni...",etc.

Eu nus tiu vreun caz in care Dumnezeu sa fii facut vreo minune cu cineva fortat,adica hai sa te mantuiesc,hai sa te fac mare sfant.Toate se fac incetul cu incetul,iar la spovedanie,apreciez tacerea unui preot sau ierarh,pt ca tacerea niciodata nu va face rau nimanui,pe cand un sfat stupid poate dsistruge o viata de om,un destin si cu asta o lume intreaga.Asa ca mai bine sa taci,iar la fiecare cuvant de sfat sa-l intrebi pe Domnul daca este bine.

georgeval 19.09.2008 18:55:06

Citat:

În prealabil postat de achimovjan
Citat:

În prealabil postat de arlechino
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

Ai dreptate,spovedania este un lucru foarte greu,daca vrei sa vorbesti dupa tine,si nu dupa Dumnezeu.De fapt,eu cred ca cel mai bun duhovnic este cel care nu vorbeste neintrebat,adica daca eu nu ii cer ajutorul,el nu are de ce sa si-l ofere.Este simplu.Nici Dumnezeu,daca omul nu cere ceva special,nu se apuca sa tina el prelegeri.Domnul spunea,"credinta ta tea mantuit","indrazneste fiica,credinta ta te-a mantuit","indrazniti eu am biruit lumea","nu va temeti de cei care ucid trupul","feriti=va de oameni...",etc.

Eu nus tiu vreun caz in care Dumnezeu sa fii facut vreo minune cu cineva fortat,adica hai sa te mantuiesc,hai sa te fac mare sfant.Toate se fac incetul cu incetul,iar la spovedanie,apreciez tacerea unui preot sau ierarh,pt ca tacerea niciodata nu va face rau nimanui,pe cand un sfat stupid poate dsistruge o viata de om,un destin si cu asta o lume intreaga.Asa ca mai bine sa taci,iar la fiecare cuvant de sfat sa-l intrebi pe Domnul daca este bine.

Arlechino, intr-o postare de pe alt topic am subliniat ca preotul trebuie sa fie si un fin psiholog, iar relatia sa nu fie una juridica ci personala avand la baza empatia. Este trist ca uneori punand inainte doar legea lui Dumnezeu sau dreptate nu si iubirea, preotul risca sa-l piarda pe penitent sau acesta sa cada in deznadejde. Nu trebuie sa uitam ca Taina Spovedaniei se deosebeste fundamental de o sedinta de consiliere prin marele "dar" al iertarii. Un consilier incearca restabilirea resorturilor morale dar nu poate oferi certitudinea iertarii lui Dumnezeu.
Draga Jane, este foarte interesant ceea ce ai subliniat. Cu toate ca in pedagogia divina intalnim si minuni in care Hristos nu a cerut credinta - vezi vindecare orbului din nastere, vindecarea demonizatilor, etc.

antoniap 19.09.2008 20:04:05

Arlechino,
Intoarcerea spre Dumnezeu e presarata cu ispite si nu orice fel de ispite. Ispite foarte mari, adesea. Diavolului nu-i convine sa piarda un suflet asa de usor. Stiind acestea, sa nu ne mai miram de aspectele neimportante care insotesc uneori taina Spovedaniei. Cel care vrea sa se spovedeasca si sa se pocaiasca apoi trebuie sa lupte cu el insusi pentru a nu cadea prada ispitelor si sa fie atent mai ales la el insusi.

De greselile altora raspund cei implicati. Mai ales daca am cazut in pacate mari trebuie sa suportam cu stoicism ispitele. Sa ne rugam ca Insusi Dumnezeu sa ne trimita un cuvant de folos prin preotul la care ne vom spovedi. Exista rugaciuni speciale pe care credinciosul ar fi bine sa le rosteasca inainte de Spovedanie. Mantuirea se castiga cu greu. Nu mai putem face pocainta daca ne apucam sa cartim. Sa fim mai smeriti totusi. ,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" este o porunca evanghelica si nu lasa loc de speculatii filozofice mai ales in timpul Spovedaniei!! Un om normal in mod obisnuit se iubeste pe sine. Hai sa fim seriosi si sinceri! Nu-i asa ca voiai sa-i arati duhovnicului ca esti inteligent? Apoi daca te-ai suparat, ia spune-mi a cui voie ai facut-o? Supararea ceasta nu se datoreaza mandriei? Vezi ca si mandria este un pacat. Si cine va suferi daca vei proceda la fel cu toti duhovnicii?

Daca un preot incepator mi-ar tine o prelegere, as fi atenta daca mi-a spus sau nu cuvinte de folos. As verifica in cartile scrise de sfinti. Data urmatoare as avea grija sa-l rog sa ma lase sa-mi spun toate pacatele pe care le-as avea notate pe o foaie, dupa Indreptarul de Spovedanie. Si as suporta sa-mi spuna ce crede de cuviinta. In lipsa acestei preocupari pentru o spovedanie corecta, se creeaza un climat de nesiguranta, evitandu-se practic marturisirea pacatelor. Cum sa facem pocainta, daca nu suntem convinsi ca am gresit?

mihailt 19.09.2008 21:22:50

Dar nu e nimic mai frate uite du-te sa vorbesti cu parintele Arsenie Papacioc ca acela e mare duhovnic.
Nu a fost nimic cu acel preot de te-ai dus sa te spovedesti la dansul si el ti-a oferit un leac prin aceea de te-a intrebat.Se vede dar ca era preot tare sporit...:)
Numai ca nu l-ai inteles mata.
Matale asa crezi ca nu poti sa iubesti pe altcineva daca nu te iubesti pe tine.
Apoi iubirea este o taina si nu poate fi exprimata in cuvinte.
Normal ca poti sa iubesti pe altcineva fara sa te iubesti pe tine.
Este o carte foarte frumoasa aicea pe forum numita "Sfanta Treime sau la inceput a fost iubirea" de parintele profesor Dumitru Staniloae.
http://video.crestinortodox.ro/rM4n1...ta_Treime.html

ancah 20.09.2008 01:49:30

Citat:

În prealabil postat de achimovjan
Eu nus tiu vreun caz in care Dumnezeu sa fii facut vreo minune cu cineva fortat,adica hai sa te mantuiesc,hai sa te fac mare sfant.Toate se fac incetul cu incetul,iar la spovedanie,apreciez tacerea unui preot sau ierarh,pt ca tacerea niciodata nu va face rau nimanui,pe cand un sfat stupid poate dsistruge o viata de om,un destin si cu asta o lume intreaga.Asa ca mai bine sa taci,iar la fiecare cuvant de sfat sa-l intrebi pe Domnul daca este bine.

Poate cu Sf. Pavel...
La ce imi foloseste un preot tacut, care nu ma indruma si nu ma invata de bine?!?
Poate nu sfatul e stupid, ci omul care il primeste nu intelege sfatul.
Mie preotul, care m-a spovedit, mi-a dat sfaturi cat se poate de pertinente si aplicandu-le am avut numai de castigat.
Dar daca altii prefera sa invete din tacerea preotului, nu au decat...
Eu stiu, ca atunci cand vorbeste preotul la spovedanie, de fapt Iisus Hristos vorbeste prein el.

pr.marius 23.09.2008 09:53:53

Draga Arlechino,

Am citit cu atentie ce ai scris si as vrea sa-ti marturisesc cateva lucruri. In primul rand ca sunt preot si ca pe langa facultatea de Teologie sunt si student in ultimul an la Psihologie. Si mie mi s-a parut de multe ori la fel ca ceva nu merge ca nu ajung la sufletul omului. Lucrurile sa stii ca sunt foarte complexe si nu vom reusi sa epuizam subliectul aici. Dar continutul postarii tale trebuie un pic analizat. In primul rand probabil ca tu te-ai dus acolo cu niste asteptari.Poate gresesc si te rog sa ma ierti daca gresesc.Si ai asteptat de la preot sa-ti raspunda dupa criteriile pe care le-ai vrea tu sa le vezi indeplinite de catre un preot. E adevarat, si eu zic ca preotii, cum nu toti suntem sfinti si duhovnici mari, ar trebui macar sa avem un instrumentar psihologic bine pus la punct, mai ales pe partea de comunicare. Poate asta va fi o chestiune care va fi reglementata in timp. Maica Siluana Vlad are deja o practica bogata in imbinarea psihologiei cu invatatura Bisericii. Modelul propus de ea (cursurile de formare si consiliere la care am participat si eu) ar putea fi adoptat de catre Biserica la nivelul facultatilor de Teologie si formati preotii in acest sens. Speram ca vor fi constientizate lacunele noastre pe parte de comunicare, mai ales iata noi nu prea ascultam...repede dam sfaturi si tinem predici si nu ajungem unde trebuie...Revenind, trebuie totusi sa nu fie confundata o eventuala consiliere a celui care vine la preot cu spovedania. Iarta-l pe tanarul preot. Si eu sunt tanar si poate si din lipsa de experienta, uneori mi-e greu si nu sunt sigur ca dau cel mai bun sfat celui care vine prima data la mine. Si il mai chem, eventual sa avem si alte discutii. Asa ca nu te opri cu Taina Spovedaniei doar la acest aspect nefericit.Taina Spovedaniei e mult mai mult decat o consiliere.Acolo ai siguranta certa ca lucreaza Dumnezeu, si daca tu ai facut cu onestitate ce tine de tine, Dumnezeu v-a lucra cu certitudine. Mai cauta duhovnici.Ca sunt si buni. E libertatea si dreptul tau sa-ti gasesti un parinte care sa te "nască" spiritual. Roaga-te si Domnul te va lumina.
Bucurie si Doamne ajuta, sa-ti gasesti Părintele!

cozia 23.09.2008 23:42:27

Citat:

În prealabil postat de ancah
atunci cand vorbeste preotul la spovedanie, de fapt Iisus Hristos vorbeste prein el.

In zilele astea ar trebui sa nu fim chiar asa de creduli. Poate prin unii vorbeste, pe care-i numeri pe degete.
Chiar Hristos ne-a avertizat ca nu va vorbi prin toti si sa fim cu ochi-n patru pentru cei falsi si mincinosi cu multe personalitati si fete....si MAI ALES cei care vor sa ne manipuleze intr-o directie sau alta

Sa raminem TREJI! asta cere in primul rind Hristos de la noi

ancah 24.09.2008 00:32:49

Andrei, sa ma fereasca Dumnezeu de preoti, ca cei de care se vorbeste pe aici. Pana acum am intalnit numai preoti dedicati meseriei lor, fapt pentru care Ii multumesc: Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!
In Romania mai sunt inca multi duhovnici buni.

Arlechino, am impresia ca esti foarte influentat de meseria ta si ai impresia ca preotii nu se descurca fara cunostinte de psihologie. Sa nu uitam ca psihologia e stiinta omeneasca, in vreme ce preotul prin harul primit, e ajutat de Duhul Sfant, pentru a ne sfatui cum e mai bine. Atunci cand ma duc si ma spovedesc, am nevoie de intelepciunea lui Dumnezeu, pentru a iesi din pacat, si nu de explicatiile psihologului, care sa ma ajute sa inteleg de ce fac anumit lucru, pe care acesta nici nu-l considera pacat, sa ajung sa-l accept si sa nu ma indrept niciodata, ci mai degraba sa ma afund in pacate si patimi, considerand ca e normal asa. Prefer severitatea preoteasca sau calugareasca, pentru a ma rusina de ceea ce fac si a alege calea pocaintei.
Sfatul meu: alta data alege un preot mai in varsta si cu experienta si uita, pe timpul spovedaniei, tot ce stii legat de psihologie, caci la spovedanie te duci ca la medic: tu esti bolnavul, iar preotul trebuie sa iti dea medicamentul (canonul) si iertarea pacatelor. Si o va face nu in baza diplomei, ci in baza harului pe care il are de la Dumnezeu.

georgeval 24.09.2008 17:40:49

Citat:

În prealabil postat de cozia
Citat:

În prealabil postat de ancah
atunci cand vorbeste preotul la spovedanie, de fapt Iisus Hristos vorbeste prein el.

In zilele astea ar trebui sa nu fim chiar asa de creduli. Poate prin unii vorbeste, pe care-i numeri pe degete.
Chiar Hristos ne-a avertizat ca nu va vorbi prin toti si sa fim cu ochi-n patru pentru cei falsi si mincinosi cu multe personalitati si fete....si MAI ALES cei care vor sa ne manipuleze intr-o directie sau alta

Sa raminem TREJI! asta cere in primul rind Hristos de la noi

Savarsitorul Tainei este Hristos. Se spune ca Taina este valida si in cazul in care slujitorul-preotul este nevrednic din punct de vedere moral. Nu cred ca va lasa Hristos pe cel care a venit la Doctor sa plece nevindecat din cauza nevredniciei preotului. Preotul este doar un martor asa se accentueaza in rugaciunea de dinainte de spovedanie.

costel 24.09.2008 18:28:48

Nu intr-o descriere reusita sta vindecarea noastra. Nici in simplul fapt ca preotul a rostit diverse sfaturi. Vindecarea sta in dorinta de a lepada omul pacatului din mine si de a sadi sfaturile duhovnicului intr-o inima cuprinsa de dor dupa Dumnezeu.

Suntem nemultumiti de modul in care a decurs intalnirea cu preotul. Spunem cu usurinta: mi-as fi dorit sa ma intrebe asta sau sa-mi raspunda asta ..., Eu spun ca e bine sa mergi la preot si sa-i arati rana, altfel vei risca sa pleci din aceasta intalnire mai subrezit decat erai.

dorinastoica14 24.09.2008 20:00:38

Citat:

În prealabil postat de cozia
Citat:

În prealabil postat de ancah
atunci cand vorbeste preotul la spovedanie, de fapt Iisus Hristos vorbeste prein el.

In zilele astea ar trebui sa nu fim chiar asa de creduli. Poate prin unii vorbeste, pe care-i numeri pe degete.
Chiar Hristos ne-a avertizat ca nu va vorbi prin toti si sa fim cu ochi-n patru pentru cei falsi si mincinosi cu multe personalitati si fete....si MAI ALES cei care vor sa ne manipuleze intr-o directie sau alta

Sa raminem TREJI! asta cere in primul rind Hristos de la noi

Cind am inceput sa ma spovedesc am avut niste experiente terifiante in legatura cu modul cum s-a comportat preotul.Eram complet bulversata si aveam mii de intrebari care ma chinuiau ziua si noaptea si nu stiam unde sa aflu raspuns iar daca am incercat sa merg din nou la spovedanie femeile mai in virsta din biserica se uitau la mine lung si chiar ma apostrofau,nu mai zic de preoteasa care ma luase la ochi.
Dar lucrarea curatitoare odata inceputa prin vointa mea,a dat rezultate si am cunoscut o doamna psiholog imbunatatita duhovniceste care mi-a dat carti din care am aflat multe raspunsuri(am inceput cu parintele Cleopa cele 14 volume).
Daca faci primul pas are grija ingerul cel bun sa te calauzeasca pana vei gasi un duhovnic asa cum iti doresti.Daca te rogi si il cauti, se va intimpla negresit si aceasta.

ancah 25.09.2008 00:53:14

Am fost la spovedanie in postul Pastelui; spovedania a fost scurta, iar sfatul preotului la fel de concis, dar la obiect. Dupa ce m-am ridicat in picioare, am simtit spre surprinderea mea ca mi-a cazut o mare greutate de la inima, greutate pe care nici nu o simtisem inainte.
Noi purtam aceste "greutati" cu noi fara sa le stim. Sa scapam de ele, spre binele nostru.

mirelat 25.09.2008 06:13:11

Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14
femeile mai in virsta din biserica se uitau la mine lung si chiar ma apostrofau,nu mai zic de preoteasa care ma luase la ochi

cred ca de aici ti se trage problema cu darul tau facut bisericii, si care ti-a fost trimis retur acasa. mare grija cu preotesele astea! poate bag si eu la cap, pana sa ma lovesc cu capul de pragul de sus. :)

mirelat 25.09.2008 06:19:52

apropo de subiectul acesta controversat al spovedaniei cam "neprofesioniste" ca sa zic asa, am si eu niste nelamuriri:

1. orice preot este/ poate fi automat si duhovnic?

2. este stipulata undeva varsta minima ptr hirotonia intru preotie?

3. cred ca duhovnicii ar trebui sa fie mai in varsta, trecuti prin viata, cu capacitate si inclinatie deosebita spre lucrul cu oamenii, care se stie, nu sunt doi la fel.

Doamne ajuta! sper sa nu se supere careva de cele spuse :)

dorinastoica14 25.09.2008 07:58:37

Citat:

În prealabil postat de mirelat
Citat:

În prealabil postat de dorinastoica14
femeile mai in virsta din biserica se uitau la mine lung si chiar ma apostrofau,nu mai zic de preoteasa care ma luase la ochi

cred ca de aici ti se trage problema cu darul tau facut bisericii, si care ti-a fost trimis retur acasa. mare grija cu preotesele astea! poate bag si eu la cap, pana sa ma lovesc cu capul de pragul de sus. :)

Intr-adevar Mirela! Ai judecat bine.Cele relatate de mine s-au petrecut de mult.
Sunt din pacate bisericii unde preotul face ce zicie preoteasa!!!
Ar fi bine sa discutam intr-un topic si despre preotese.

ory 25.09.2008 10:09:09

Mirela,nu orice preot este automat si duhovnic,el nu primeste duhovnicia odata cu preotia,ci ulterior.Si da,este o varsta stipulata in canoane,in canoanele amintite deseori dupa bunul plac,dar nu in mod cinstit.Exista o varsta la care Sf.Parinti o au indicat ca adecvata pentru preotie,insa nu se mai tine cont de aceasta.Oricum este o varsta matura,in timp ce in ziua de astazi,mai ales in manastire,se hirotoniseste si la 18 ani.
Mama mea are o vorba,atunci cand este pusa inaintea spovedaniei unui preot tanar;"Doar nu m-oi marturisi la copilul meu!!!"
Deci,intr-adevar,un preot trebuie sa fie ca si un psiholog,este un modelator de suflet si trebuie sa fie cu luare aminte,fiindca poate influienta radical viata unui om,prin indrumare si pregatire spirituala.
Iar la punctul 3 ai mare dreptate,insa cum viata este atat de diversa,chiar si prin imperfectiune,nu ne ramane decat ca NOI sa fim cei care gandim,rationam si selectam ceea ce ne defineste mai cu precadere si ne echilibreaza,iar restul vine oricum,cu bune si cu rele.

costel 25.09.2008 11:09:47

E bine ca atunci cand mergem la preot sa nu asezam in fata ratiunea, ci inima. Asa vom putea ajunge si noi la aceste minunate cuvinte ale poetului grec Nikiphoros Vrettakos:

"Nu stiu cum anume si de ce,
Dar deodata nu mai este intuneric nicaieri:
S-a revarsat inlauntrul meu tot soarele,
Din miile de rani care-mi sfasiau fiinta ieri"

dulcineea 25.09.2008 18:00:43

Citat:

În prealabil postat de arlechino
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

de ce nu ai mers de prima data la un preot mai in varsta, ca poate avea experienta Tainei Spovedaniei si nu te-ar fi intrerupt si ai fi plecat "usoara" si induhovnicita....

georgeval 25.09.2008 20:06:15

Citat:

În prealabil postat de mirelat
apropo de subiectul acesta controversat al spovedaniei cam "neprofesioniste" ca sa zic asa, am si eu niste nelamuriri:

1. orice preot este/ poate fi automat si duhovnic?

2. este stipulata undeva varsta minima ptr hirotonia intru preotie?

3. cred ca duhovnicii ar trebui sa fie mai in varsta, trecuti prin viata, cu capacitate si inclinatie deosebita spre lucrul cu oamenii, care se stie, nu sunt doi la fel.

Doamne ajuta! sper sa nu se supere careva de cele spuse :)

Am sa incerc sa raspund.
1. duhovnicia se ofera prin hirotesie-o rugaciune rostita de catre episcop.
2.in canoanele Sfintilor Parinti de la sinoadele ecumenice gasim aceasta prescriptie: Canonul 14 : Varsta canonica pentru preotie : "preotul sa nu fie hirotonit inainte de 30 de ani, diaconul inainte de 25 ani, diaconita inainte de 40 ani".
3. Duhovnicul trebuie sa fie costient ca Hristos incearca sa ofere sfaturi concrete tuturor care le cer. De aceea trebuie prin viata duhovniceasca sa devina transparent fata de Hristos.

mirelat 27.09.2008 06:38:44

multumesc frumos, ory si george, pentru explicatiile despre duhovnicie.

deci, parintii nostri duhovnicesti nu ar trebui sa fie nici unul sub 30 ani. f. bine, e o varsta cand lucrurile incep sa se aseze.

si, ca sa-mi raspund si singura la prima intrebare, din cele ce am mai citit intr-un articol aici pe site am inteles ca orice preot poate fi si duhovnic, insa numai dupa ce primeste binecuvantarea de la episcop ptr a administra Sfanta Taina a Pocaintei.

mina94 29.09.2008 22:31:17

M-am dus la preot sa ma spovedesc ,la noi in cartier , nu am timp sa caut unul destoinic....nu am stat sa-l judec....asa am inceput sa-i spun ce aveam pe suflet dar nu am putut ptr ca ma intrerupea.....asa ca am renuntat si acasa mi-am facut o hirtiuta in care am insirat pacatele mele.....m-am reintors si de abia atunci preotul ma ascultat pina la capat si mi-a dat sfaturile care trebuiau....
Am povestit asta ptr ca daca vrei sa te faci ascultat de preot eu cred ca reusesti.
mi-am spus parerea atit ....

Negroponte 29.09.2008 23:18:12

:)Sfantul Vasile cel Mare zice ca duhovnicia ar trebui sa se dea la 40 ani.Eu cred ca Dumnezeu ne calauzeste si ne iarta pacatele si prin slujitorii mai tineri si poate neexperimentati,dar sa avem sinceritate.Parintele Arsenie Boca zice:"pe unii nu-i lasa pacatele lor(pentru a se spovedi)si pe altii pacatele preotului"

piedonee 18.10.2008 00:03:33

Citat:

În prealabil postat de arlechino (Post 92762)
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

parerea mea este ca spovedania este curatirea sufletului sal faci ca nou nascut ca si trupul care daca sufera de o boala grava sau mai putin grava cauta un doctor iscusit poate pe cel mai iscusit parcurgand mii de km.pt a se slava deci cam asa e si cu spovedania trebuie cautat un doctor iscusit care sa te poata vindeca ....asa cum doctori de trup nu sunt toti char buni asa e si cu doctori de suflet care poate sunt la inceputul carieerei si nu sunt chear asa de iscusit.............

gildais 18.10.2008 16:18:48

preotul e omul lui Dumnezeu chiar cind greseste
 
Nu cred in blamarea preotilor. Cred ca daca ti se trimite o ispita prin preot, sun prin deformarea subiectiva a celor spuse de preot, asta este pe masura pacatelor si a orgoliului propriu iar cum Dumnezeu nu trimite ispita fara iesirea din ea, raspunsul salvator il gasesti tot prin credinta , Biserica si preot.
Daca pierzi aceste repere fixe care te leaga de Dumnezeu cum poti face fata noianului de minciuni si distorsiuni?

cristiboss56 18.10.2008 22:51:48

Citat:

În prealabil postat de piedonee (Post 96315)
parerea mea este ca spovedania este curatirea sufletului sal faci ca nou nascut ca si trupul care daca sufera de o boala grava sau mai putin grava cauta un doctor iscusit poate pe cel mai iscusit parcurgand mii de km.pt a se slava deci cam asa e si cu spovedania trebuie cautat un doctor iscusit care sa te poata vindeca ....asa cum doctori de trup nu sunt toti char buni asa e si cu doctori de suflet care poate sunt la inceputul carieerei si nu sunt chear asa de iscusit.............

Experienta si iscusinta sunt atribute ce se insusesc in timp. Important este dezintoxicarea sufletelor noastre, o dezintocsicare benefica din toate punctele de vedere, pentru trup. Legaura dintre trup si suflet in asta viata este de neseparat.

costel 18.10.2008 23:15:11

Daca un om ti-a spus o vorba rea, nu inseamna ca toti oamenii graiesc asa. Dimpotriva, daca cineva ti-a zambit, nu inseamna ca toti fac asta. Asta e lumea.

Asa e si in Biserica. Sunt si preoti care sunt mari duhovnici, dar si preoti care sunt prunci in duhovnicie.

Sunt preoti care stiu sa-ti daruiasca cuvintele potrivite pentru a te vindeca. Mai dureros este atunci cand el iti vorbeste si tu nu-l auzi sau nu retii cuvintele sale.

Important e sa nu rupem relatia cu Biserica - riscam sa nu intalnim Parintele care ne poate naste.

Thheo 20.10.2008 21:19:28

parere
 
Eu sint un om simplu,nu-mi permit financiar sa caut o manastire si un preot cu har si totusi imi fac timp si merg la biserica din cartier unde incerc cit pot de bine sa ma spovedesc.Incerc din rasputeri sa nu fac mult rau celor din jur,imi cresc copii asa cum pot....vin acum si va intreb...oamenii ca mine au o mica sansa in a se mantui?

cristiboss56 20.10.2008 22:28:35

Sansele mantuirii sunt egale pentru toti, pentru ca la dreapta judecata suntem egali in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indiferent ce am fost in asta lume. Important pentru toti e in a ne imultii talantii dati, sa ne dorim indreptarea noastra, urmaindu-L cat mai aproape pe Hristos. Moartea sa nu ne gaseasca pe picior gresit, in mari pacate, nespovediti si neampartasiti. Multa rugaciune , intru milostivirea si iertarea noastra si tot timpul sa avem ca mijlocitoare in rugaciunile noastre, pe Prea Sfanta Fecioara Maria. Sa ne sculam dimineata cu gandul, ca poate ziua respectiva poate fi ultima, iar gandul la moarte, sa nu ne demobilizeze,intristeze, ci din potrîva sa ne trezeasca la realitate, o realitate ce multi o uita, o ignora, iar goana dupa cele materiale este singura bucurie a vietii lor, o bucurie ce se va transforma in lacrima, regret intru vesnicie.

AndreiB 20.10.2008 22:48:34

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 96721)
Sansele mantuirii sunt egale pentru toti, pentru ca la dreapta judecata suntem egali in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indiferent ce am fost in asta lume. Important pentru toti e in a ne imultii talantii dati, sa ne dorim indreptarea noastra, urmaindu-L cat mai aproape pe Hristos. Moartea sa nu ne gaseasca pe picior gresit, in mari pacate, nespovediti si neampartasiti. Multa rugaciune , intru milostivirea si iertarea noastra si tot timpul sa avem ca mijlocitoare in rugaciunile noastre, pe Prea Sfanta Fecioara Maria. Sa ne sculam dimineata cu gandul, ca poate ziua respectiva poate fi ultima, iar gandul la moarte, sa nu ne demobilizeze,intristeze, ci din potrîva sa ne trezeasca la realitate, o realitate ce multi o uita, o ignora, iar goana dupa cele materiale este singura bucurie a vietii lor, o bucurie ce se va transforma in lacrima, regret intru vesnicie.

poate sintem egali la nastere in fata Dumnezeirii. in Ziua Judecatii sintem diferentiati de viata pe care am dus-o.

cristiboss56 21.10.2008 07:41:28

Citat:

În prealabil postat de AndreiB (Post 96725)
poate sintem egali la nastere in fata Dumnezeirii. in Ziua Judecatii sintem diferentiati de viata pe care am dus-o.

Andrei, dupa judecata vom fi "diferentiati"in functie de faptele noastre .Eu am vrut sa arat ca inaintea Lui Dumnezeu, nu va conta nici bogatia, nici sefia, nici cel sarac, nici cel cu carte sau fara carte, nici tanarul si nici batranul. Suntem priviti la fel, fara privilegii. La acest aspect m-am referit.

adeodatus 21.10.2008 21:57:58

Citat:

În prealabil postat de arlechino (Post 92762)
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

Iertati!
Fiecarui om i se da dupa inima lui!
De parca am pune conditie lui Dumnezeu. Asculta-ma, intelege-ma, nu ma dojeni, esti Dragoste gingaseste cu mine, asteapta-ma sa-mi depasesc temerile ... De unde stiu eu ca Dumnezeu doreste sa ma asculte, sa ma inteleaga?
Da, Dumnezeu ne asculta si ne intelege! Dar multe sunt caile Lui de mintuire, cai pe care El ajunge la inimile noastre.
Nu te-ai gandit ca poate lucreaza pronia lui Dumnezeu prin acel preot tinar si ...
Un lucru stiu; ca preotul e precum ar fi un telefon. Cand vorbesc la telefon nu vorbesc cu aparatul ce-l tin in mina ci cu cel de pe cealalta parte a firului. Si in cazul SPOVEDANIEI, daca mergem sa vorbim cu omul, Dumnezeu ne lasa sa vorbim cu omul.
Aici Parintele Rafail Noica adaoga multe lucruri convingatoare si ziditoare.
Iertare!

OvidiuO 24.10.2008 11:06:27

Citat:

În prealabil postat de arlechino (Post 92762)
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti, inseamna :
- daca mie imi este foame sa ma gandesc si la altul daca ii este foame si sa-i dau si aceluia sa manance
- daca fratele meu e bolnav, sa incerc sa-l ajut cu ceva, sa-i usurez din boala, asa cum ma pricep eu mai bine
- daca ii e sete, sa-i dau si lui un pahar de apa
- daca nu are cu ce se imbraca, sa-i dau si lui o haina
Intr-un cuvant sa fiu milos. Sa am dragoste pt. cel de langa mine. sa nu confundam ca a te iubi pe tine insuti, ar insemna altceva. Nu e vb de a ma iubi in sensul iubirii lumesti ci e vorba de a intelege ca necesitatile mele sunt si ale fratelui meu. Asa cum eu am nevoie de ele asa are nevoie si fratele meu. Iar iubirea duhovniceasca deja e mai mult chiar, fiindca aici e ca in vasele comunicante.
Pe mine insumi ma urasc in sensul de om pacatos nu ca existenta a fiintei. La celalalt nu iubesc pacatul lui, nu pe el, ca om.
Doamne ajuta !

cristiboss56 12.11.2008 18:56:33

Trebuie sa ai un duhovnic stabil, un parinte duhovnicesc la care sa-ti fi spovedit toate pacatele pe care ti le amintesti de cand erai de 3-4 ani si pana in momentul marturisirii. Pe acela trebuie sa-l asculti ca pe Hristos, caci scris este: "Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine" (Luca 10,16). Marele Vasile spune:"Dupa cum oamenii isi arata suferintele si ranile trupului doctorilor incercati, care stiu sa le vindece, asa si pacatele se cuvin a fi infatisate acelora care pot sa le tamaduiasca ".

ARHANGHELUL 12.11.2008 19:34:12

Citat:

În prealabil postat de arlechino (Post 92762)
In urma cu cativa ani m-am dus sa ma spovedesc la un tanar preot. Foarte repede spovedania mea s-a transformat intr-o prelegere a sa. Printre altele m-a intrebat ce inteleg prin "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Am apucat doar sa spun ca "in primul rand, trebuie sa te iubesti pe tine..." aici m-a intrerupt cu patos si vehementa tanarul preot si ... mi-a tinut o predica. N-am mai apucat sa spun nimic. Eu as fi vrut sa spun ca nu poti oferi dragoste daca pe tine insuti te urasti. Cum ar fi "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" daca pe tine te urasti? Cu alte cuvinte: "ofera-i aproapelui acelasi sentiment care-l ai pentru tine". Si daca acest sentiment este URA? Si astfel de cazuri nu sunt rare.

In afara de cateva intrebari "standard" la care nu puteam raspunde decat prin DA sau NU intreaga "mea" spovedanie a devenit mica lui prelegere teologica. Aceasta experienta mi-a lasat un gust amar.

De atunci am inceput sa ma intreb daca studentii de la teologie sunt formati in vre-un fel pentru a primi TAINA SPOVEDANIEI.

Mai tarziu am intrebat un proaspat absolvent al teologiei daca, la facultate, a facut vre-un curs special pentru a practica TAINA SPOVEDANIEI. Mi-a raspuns ca NU.

Eu sunt psiholog si stiu ca psihoterapia (tratarea sufletului) pe calea spovedaniei/confesiunii a inceput odata cu Biserica Crestina. Dar psihologia ultimului secol a stabilit niste reguli stiintifice ale confesiunii.

In primul rand este vorba de arta de a ASCULTA si de a INTELEGE pe celalalt.

Apoi mai este si arta de a-l face pe celalalt sa-si depaseasca temerile, inhibitiile si sa-și deschida sufletul.

In psihologie acestea sunt tehnici cu reguli bine stabilite.

Oare, la teologie, nu ar fi bine sa existe un curs la care sa se invețe aceste reguli?

Am vazut ca exista un indreptar pentru spovedanie care se adreseaza credinciosilor.

Pe cand si un indreptar pentru tinerii preoti? caci cei cu experienta, cred eu, au descoperit singuri anumite reguli. Dar dupa cate greseli care puteau fi evitate prin parcurgerea unui curs de specialitate.

Pe aceasta cale, propun Inalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul Romaniei, Prea Fericitul Daniel, de a introduce un asfel de curs - personal am meditat mult asupra acestui subiect, am si scris, si pot oferi un suport de curs adaptat la nevoile preotesti in ceea ce priveste TAINA SPOVEDANIEI.

:25:spoveditiva LUI DUMNEZEU si no sa mai aveti probleme .

costel 12.11.2008 19:50:35

Prin marturisire omul face primul pas de ridicare deasupra pacatului. Duhovnicul coboara tainic cu Hristos in om, ca sa-i dea putere sa biruiasca patimile. Omul nu poate sa-si fixeze singur mijloacele de tamaduire, de aceea este nevoie de duhovnic.

ARHANGHELUL 12.11.2008 20:08:58

Citat:

În prealabil postat de costel (Post 100375)
Prin marturisire omul face primul pas de ridicare deasupra pacatului. Duhovnicul coboara tainic cu Hristos in om, ca sa-i dea putere sa biruiasca patimile. Omul nu poate sa-si fixeze singur mijloacele de tamaduire, de aceea este nevoie de duhovnic.

:25:Minciuni spuse de preoti si de cei ce trag foloase de pe urma bisericii. Domnul nostru nu spune ca trebuie sa ne spovedim unui duhovnic ci LUI DUMNEZEU.

cristiboss56 12.11.2008 20:33:40

Citat:

În prealabil postat de ARHANGHELUL (Post 100380)
:25:Minciuni spuse de preoti si de cei ce trag foloase de pe urma bisericii. Domnul nostru nu spune ca trebuie sa ne spovedim unui duhovnic ci LUI DUMNEZEU.

. Vezi, tocmai de aceea este imperios necesar de un duhovnic, pentru a ne feri de astfel de rataciri.

:77:


Ora este GMT +3. Ora este acum 10:49:36.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.