Aur, tamaie si smirna
 

Citim in Sf Evanghelie dupa Matei ca cei trei crai de la Rasarit au adus Pruncului Isus daruri: aur, tamaie si smirna.

Stiam bine ce este aurul si ce este tamaia. Dar, recitind a suta oara pasajul evanghelic, am realizat ca, de fapt, nu stiam ce este aceea smirna. Ei bine, "smirna" sau "mirul" (e acelasi lucru) este o substanta rasinoasa de origine orientala: e extrasa dintr-un arbore, Styrax benzoin, care creste in Tailanda si Indonezia. Era larg folosita in Orientul Apropiat si Mijlociu ca balsam pentru imbalsamarea mortilor, dar si in parfumerie si pentru aplicatiile lui medicale, legate de proprietatile cicatrizante. Fiind adus de departe, pretul smirnei era considerabil. Potrivit unor surse, era folosit in intregul Imperiu Roman in alt context: cu un extras uleios de mir se ungeau gladiatorii inainte de lupta. Vehiculul uleios servea la aceea ca trupul luptatorului era mai greu de prins, iar principiul activ din mir servea, in cazul ranirii, prin puterea lui dezinfectanta si cicatrizanta. In dezinfectia si parfumarea interioarelor, mirul se foloseste pana in ziua de azi in Franta, sub forma si marca inregistrata de "papier d'Arménie": sunt foite de hartie impregnate cu aceasta rasina, care se ard (una pe zi, un carnet de "hartie de Armenia" contine 36 de foite). Totusi, in Palestina, in vremea lui Isus, principala aplicatie a mirului (smirnei) era la imbalsamari.

Daca semnificatia regala a aurului si semnificatia preoteasca a tamaiei e unanim recunoscuta de autorii bisericesti, in ce priveste semnificatia celui de al treilea dar, al smirnei, exista controversa. Unii spun ca e un simbol al profetilor, Isus fiind Rege, Preot si Profet. Altii, precum Sf Abrozie al Milanului, spun ca e vorba de un simbol uman, al omului muritor. "Aurum Regi, Thus Deo, Mirrha Defuncto" sintetizeaza Sf Ambrozie. Astfel vazute lucrurile, tamaia simbolizeaza nu atat preotia lui Isus, cat dumnezeirea Lui.

Un al treilea interpret spune că:
Smirna ne arata ca El va trece prin moarte si ne va aduce la Inviere.
Smirna era folosita la inmormantare pentru a opri descompunerea trupului, impreuna cu alte mirodenii.
Deci este dorinta omului de viata vesnica, de a birui moartea si in Hristos Care trece prin moarte si ajunge la Inviere se biruiesc si pacatul, si moartea, care este consecinta pacatului.
http://www.crestinortodox.ro/craciun...or-127189.html

Astfel vazute lucrurile, tamaia simbolizeaza atat preotia lui Iisus Hristos, cat si Dumnezeirea Lui si, ca sa spunem fericita concluzie, dezvaluie pe Mantuitorul!

Mihnea, eu n-am inteles totusi.
Si tamaia este o rasina ca si smirna. Tot de la copaci se recolteaza amandoua.
Si acum incepe si confuzia cu mirul. Mirul este ulei. Uleiul pentru miruit.
Sau el contine smirna si de aceea este si parfumat?
Si mirul are (si) alta semnificatie.
Acum e drept ca se face ungerea celor bolnavi, sau chiar aflati pe moarte.
Dar se miruiesc si vii, la sfarsitul slujbei.

Confuzia vine de la folosirea aceluiasi cuvant, "mir", pentru mai multe lucruri: tipuri diferite de uleiuri sau extracte uleioase. In limbaj bisericesc "mir" se foloseste pentru cel putin trei:
-sfantul si marele mir este materia vizibila a Sfantului Sacrament al Mirungerii (primirea Sfantului Mir sau Confirmatiunea)
-mir mai este numit si uleiul catehumenilor, cu care se ung cei care se vor boteza;
-mirul de la sfarsitul slujbei este ulei din candela care a ars in timpul slujbei.

In latina, toate aceste uleiuri pentru care in romana folosim "mir" se numesc "chrisma" (termen de origine greaca importat in latina). Astfel, "Christos" nu este numele adevarat al Mantuitorului, ci un supranume (cognomen), insemnand "cel care a primit chrisma", adica a fost uns cu ulei.

Dar avem si termenul de "mirrha", cu inteles de (extract oleo-alcoolic) din rasina numita in romana "smirna".

E locul sa amintesc ca rasinile sunt substante solide, chiar foarte solide in conditii normale (de aceea spunem "stau smirna"). Sunt insolubile in apa, de aceea, ca in cazul multor substante vegetale aromate (parfumuri, medicamente), se face mai intai extractie uleioasa. Pe urma (sau chiar in timpul extractiei uleioase) se adauga alcool, care e foarte solubil (miscibil) atat in apa cat si in ulei. Pe urma se poate tot agauga apa: asa se transforma un parfum, care e un oleo-eter, in apa de colonie pe care o putem da pe haine fara grija ca va lasa pata.