Asupra pisicii doamnei Max
 

De vreo doua saptamani, o pisica s-a aciuat pe langa casa noastra. A venit intr-o Duminica, sarind gardul si mieunand a foame. Dupa ce am ospatat-o, mirandu-ne de cat de mult poate sa manance, a plecat. A revenit seara, apoi in fiecare zi.

Dupa vreo saptamana, aflam prin intermediul copiilor, de la gradinita, ca este "pisica lui Max". Pesemne ca ala mic s-a laudat pe la gradi ca avem pisica. A doua zi primim mesajul "doamnei Max", care ne roaga, cu accente imperative, sa nu mai primim in casa si sa-i hranim pisica, pesemne bagand de seama ca animalul sta mai mult pe la noi. Vreo doua trei zile, nici nu a mai venit. Poate ca stapana a imbuibat-o, ori poate ca a incuiat-o in buda. Am crezut ca povestea s-a terminat, dintr-un motiv ori altul.

Totusi, pisica doamnei Max, dupa aceasta scurta recreatie, continua sa vina. Sa miorlaie in zori, zgariind fereastra si aruncandu-se asupra ivarului, in nadejdea accesului catre frigider, acolo de unde stie ea ca se revarsa paté-ul de ficat. Aceasta prezenta rugator-indrazneata, miorlaitoare la cantatul cocosilor, ma enerveaza si ma misca in acelasi timp.

Intrebare: avand in vedere ca o pisica nu este un bun, desi nici chiar o persoana, ci o existenta vie careia ii este foame si are capabilitatea de a mieuna rascolitor la ora aurorei, pot, in buna constiinta, sa trec peste consemnul doamnei Max si sa-i hranesc bestia ?

Transmiteţi doamnei Max rugămintea să aibă grijă de pisică, astfel încât aceasta să nu mai miaune la D-vs. la uşă.

Dimineaţa, când pisica vă trezeşte, contactaţi-o, imediat, telefonic pe doamna Max, solicitându-i să vină şi să-şi recupereze animalul flămând.

Dacă nu vine, puteţi hrăni pisica.

Eu una, aş renunţa la telefonul sugerat de GMihai; adică, o avertizare a proprietarei e binevenită, dar la următoarele mieunături, aş hrăni pisica flămândă fără mustrări de conştiinţă.

Dacă vecina folosește un ton ridicat, nu riscați s-o enervați mai tare. De ce să riscați o ceartă cu cineva pentru o mîță pofticioasă? Ea și-așa mănîncă mai mult decît are nevoie, nu are nevoie de nimic de la dumneavoastră.

Că veni vorba, de unde procurați acel pateu pe care-l jinduiește?

Si certandu-va copios cu proprietara.
O abordarea foarte crestineasca.

Un lucru e clar, orice invat are si dezvat.
Nu mai hraniti pisica si nu va mai veni sa miorlaie la usa.
Ma rog, o sa o mai faca o saptamana sau doua si atat.

O persoana care nu are taria de caracter sa faca asta probabil nu o are nici cu proprii copii cand vor tot felul de chestii care nu se cuvin.
Daca vor miorlai insistent, parintii "inimosi", cedeaza chiar impotriva propriilor convingeri (nu prea solide).

AlinB, exagerati bietele mieunaturi matinale.

Deloc, e o chestiune de principiu si buna intelegere cu vecinii.

Daca respectiva persoana care e proprietarul pisicii te roga sa nu o mai hranesti, asta faci.

Asta daca nu cumva doresti un razboi deschis cu respectiva ca mai apoi sa te prezinti smerit(a) duhovnicului ca uite, vrajmasii se reped asupra ta cerandu-ti sufletul iar tu esti nevinovat(a) ca un mielusel (sau mielusica) si nu stii de ce trebuie sa suferi atata ura.

:)
 

Dooomnule Dragomir, se vede treaba ca nu va dati in vant dupa pisici, dar nici nu va lasa inima sa ascultati rugamintea doamnei Max, atunci cand mitzi isi face aparitia. Mai mult decat atat, mica bestie cu blanita pufoasa a simtit ca sunteti un om bun si va prefera! Bun e si pateul, nimic de zis, dar ea cu dvs. are ce are... :) Dac-ati fi fost un om uracios, mitzi ar fi fugit indata. Dar ea se simte bine la dvs. si-i place sa revina!

Obisnuiesc sa-mi definesc pisica ca fiind un veritabil detector de oameni buni. Spun asta, deoarece am fost surprinsa sa-i observ comportamentul la aparitia unor persoane straine de casa noastra. Unele dintre acestea, desi s-au declarat din start neiubitoare de pisici, s-au dovedit a fi un magnet pentru ea iar altele, desi au caut s-o ademeneasca in fel si chip, nu au primit decat un varf de codita iesit de sub pat sau, mai rau, aversiune fatisa.

Animalele nu pot fi mintite, ele simt omul; de unii se tem iar in altii au incredere. Asa si cu mitzi despre care ne-ati povestit.

Dati-i cu incredere mancare in continuare si nu va sfiiti sa va aratati afectiunea fata de ea! Se pare ca ea v-a iubit prima! :)

Adevarul e ca savurez sfatul acesta. Maine e sambata si Madam Max crede ca va putea dormi in voie. Dar apelul pe telefonul fix il va auzi ca un traznet cazut peste casa la ora 5 si jumatate dimineata. Va raspunde buimaca, in camasa de noapte si cautandu-si, inutil, papucii si va auzi: "Bonjour! Madame Max ? C'est le docteur Dragomir, votre voisin!"

Sau, mai bine, sa o las pe Duminica. Poate ca, in felul acesta, o ajut sa ajunga si la slujba, unde de obicei se predica iubirea de aproapele: astfel, ea va avea un gand binecuvantat si pentru mine.

Norocul meu e ca, Madam Max nefiind pacienta mea, nu am ce pierde...

Adevarul e ca ma sperii citind uneori ce scriu unii forumisti .Adica se presupune ca e un forum crestin, unde multi oameni vin si iau lucrurile pe care le citesc aici, pe bune.Cand am vazut prima oara topicul, am zambit amuzata si mi s-a parut chiar simpatic.Dar dupa ultima postare...Unde e iertarea dvs. crestineasca?Si la mine, primul impuls ar fi sa pun mana pe telefon la prima ora dimineata.Dar ar fi doar un impuls, pe care nici macar nu l-as verbaliza.Mi-as aminti ca o lume mai buna, in nici un caz nu are cum sa existe cand oamenii
din ea dau frau liber impulsurilor de moment.Daca doar ati glumit, imi cer scuze.