Viata mea in fiecare zi
 

Nu ma bucura nimic,ganduri negre,cum ar fi ca ma asteapta,moartea tatalui stind ca e bolnav si el tot fumeaza tot bea,recidiva cancerului meu,cand ma simt rau ma gandesc ca merg la analize si am iar cancer,certuri cu sotu,e mai retras,nu sta cu cumnati socrii il injura pe tata pe mine,,,lipsa banilor,nu mai are de lucru........mereu aceleasi ganduri.,,,pur si simplu nu pot citi un acatist,o rugaciune...ma gandesc tot timpul,,,,,ce sa citesc?oare ce sfant e mai grabnic ajutator?Sf Nectarie?Sf efrem cel Nou?Maica Domnului?si asa aman si nu mai citesc nimic...si iar ma afund in ganduri negre!as vrea sa pot schimba acest stil de viata!As vrea sa fie altfel.....dar nu stiu cum............................................... .................................................. .................................................. .................................................. .

Draga Florentina,

Nu te mai necaji atat. Sunt lucruri/situatii pe care nu poti sa le schimbi. Gandindu-te intr-una la ele le amplifici. Incearca, pe cat posibil, sa nu te certi cu nimeni si sa nu faci reprosuri nimanui.Citeste Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie.Iar in ceea ce ii priveste pe ceilalti, roaga-te pentru ei.Si, asa cum spunea un parinte de aici din orasul meu, lasa-ti grijile in mainile lui Dumnezeu.

Pentru ce s-ar mai putea certa cineva care se simte in pragul mortii?

Cine sa se certe AlinB ca nu inteleg!

,,Daca tu vei exploda,
Toate se vor rezolva?"
E o intrebare pe care am auzit-o des in astfel de situatii.

Necazurille trebuie privite ca pe nistre incercari ale lui Dumnezeu de a ne curati sufletul in vederea mantuirii. Asadar, in astfel de momente, stiind ca moartea poate fi la doi pasi de noi, trebuie sa avem grija de suflet in primul rand. E normal ca oamenii dragi sa mai si moara, e normal ca si noi sa murim la un moment dat. Pe masura ce acordam atentie modului in care ne prezentam in acel moment in fata lui Dumnezeu, suntem mai atenti la pacatele noastre, nu la moartea in sine. Sa ne gandim la pacea pe care o au cei care se pregatesc in lume sau in manastire pentru trecerea la cele vesnice.

,,Amnteste-ti ca vei muri si nu vei mai pacatui!" - ne invata Sfantul Antonie cel Mare.

Prin deznadejde, facem voia necuratului. Hristos este bucurie, surioara. Spune rugaciuni scurte si dese, caci nu te poti ruga cu rugaciuni lungi cu mintea imprastiata. Ia-ti un metanier de mana si spune cu ajutorul lui de cate ori poti rugaciunile scurte pe care le stii de cate ori iti vin ganduri de deznadejde, Roaga-te mergand pe strada, roaga-te muncind, roga-te cand stai cu capul pe perna si atunci gandurile de deznadejde se atenueaza si dispar.

Lasa-i in grija Mantuitorului pe toti si ocupa-te de sufletul tau. Pe masura ce castigi tu puteri duhovnicesti poti sa te rogi si pentru altii. Spovredeste-te, fa sfestanii in casa, stropeste cu aghiasma, unge-te cu mir sau cu ulei de la Sfantul Maslu. participa la Sfantul Maslu, citeste carti scrise de sfinti care sa te ajute sa lupti cu necazurile si sa te apropii cat mai mult de Dumnezeu.

Măi Flori dragă, ce mai faci?

Te îmbrăţişez cu sărutare sfântă. :) (Romani 16, 16; I Corinteni 16, 20; II Corinteni 13, 12; I Tesaloniceni 5, 26)

De ce ţi-e frică de moarte, fată dragă? Să nu-ţi fie frică de moarte.

Cu toţii murim, mai devreme sau mai târziu.
Şi ce dacă ?
Las-o să vină. Când vine, e binevenită. De ce să ne gândim crispaţi: "vaaaai, vine moartea, o să mor!"
Na şi ce-i cu asta? :)
Plecăm acasă, în Împărăţia Cerurilor. Moartea e motiv de bucurie. De veselie. Mergem la Hristos. Ne-a luat Hristos acasă. Ne-a chemat. De ce să fim supăraţi?
Ba din contră, să fim bucuroşi pentru ce am avut şi ce va veni.
Moartea e trimisă de Dumnezeu, e un înger, nu vine aşa de capu ei, că aşa are chef. Nici pomeneală. E cu rost mântuitor. :)
Deci stai liniştită.

Dar niciodată nu suntem vrednici de moarte. Pentru că ştim că suntem pururea nepregătiţi şi păcătoşi. Şi mergem la Hristos goi de orice lucru bun. Dar totuşi, am plecat de la suferinţă, lacrimi, întristare, pentru păcatele noastre şi ale aproapelui nostru, toţi oamenii.

Nu mai vedem neputinţele, păcatele şi patimile nimănui, cărora nu le pasă de Hristos.
Mergem la odihna şi fericirea veşnică. Cu Împăratul şi Sfinţii. La cele peste mintea omului de-a le gândi.
Avem asta înscris în adn-ul nostru, încă de la Adam şi Eva. Că trebuie să mergem înapoi de unde am plecat, înapoi în Rai.

Şi aşteptăm acel moment, cu sfială şi cu dor.
Nu ne dorim să murim, pentru că fiecare zi, e o nouă şansă pentru pocăinţa noastră. Să mai clădim puţin mântuirea noastră, să o mai finisăm, prin voinţa noastră, dar în neputinţa noastră, cu puterea şi harul Domnului, în mila şi iubirea Lui.

Deci, care-i teama? :)

Trăieşte curat, trăieşte frumos. Atât cât ai de trăit, 30-40-50-80 de ani. Oricât ar fi.
Iar când pleci, pleci şi ata. Ce-i aşa mare filosofie ? E greu puţin, că nu ştim ce ne aşteaptă, dar şi când vom vedea "cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" - I Corinteni 2, 9. atunci să vezi ce bucurie va fi ! :)

Dumnezeu îi pe creştinii trăitori la El, ştii când?

Sfinţii Părinţi, spun că atunci când Dumnezeu, vede inima şi rărunchii persoanei respective, şi vede că nu se mai poate îmbunătăţii mai mult pentru mântuire, decât este în acel moment, atunci îl ia Dumnezeu la El, ca să-l mântuiască.

Deci dacă crezi, că mai ai ceva de dat din tine, pentru îmbunătăţirea ta, spre sfinţenie, atunci vei mai trăi aici, în şansa dată ţie, spre "adunarea comorilor din cer", cum spune Biblia, iar dacă nu, bucură-te, că te ia Domnul, în momentul cel mai bun şi prielnic, mântuirii tale.

Aşa că nu te mai văita atâta. :)

Alţii o duc mult mai rău decât tine. Alţii trăiesc toată viaţa orbi şi surzi şi muţi şi îşi doresc să nu se fi născut, crede-mă.

Sau mor la 5 ani sau la 20 de ani, sau sunt orfani şi cresc în orfelinate, sau sunt bolnavi psihici şi nu s-au putut bucura de toată splendoarea pământului şi Universului, create de Dumnezeu, pentru păduchioşii de noi :)

Alţii, mor de foame prin Africa şi India şi China şi de boli grave, malarie şi ebola şi alte boli, ei mor de mici. Fără să înţeleagă ceva.

Tu?

Tu ai fost binecuvântată cu har peste har, în fiecare zi a vieţii tale, şi încă eşti. Ai un soţ minunat, care alte femei şi-ar dori să-l aibe, dar multe, nu se căsătoresc niciodată, un soţ care aşteaptă gingăşia ta, joaca ta, sclipirea din ochii tăi pentru el, iubirea şi cuvintele tale de mângâiere, şi apoi sigur că şi el se va mai deschide faţă de tine şi faţă de toţi. Ai părinţi, care totuşi aşa cum sunt ei, sunt părinţii tăi, alţii nu şi-au cunoscut părinţii niciodată. Cum aş fi eu, nu mi-am cunoscut tatăl, a murit de cancer, când eu am avut 2 ani jumate. Şi mama m-a crescut singură din salar de femeie de servici, mâncam pâine goală zile în şir şi spuneam cât e de bună :) Sunt şi eu pasibil de cancer, pe genetica tatălui, dar dacă vine... Domnul l-a trimis, spre mântuirea mea.

Iar oamenii care înjură, ei atâta pot sărăcuţii de ei, atâta înţeleg, atâta le pasă lor, aşa se silesc ei, sunt minunaţi în simplitatea lor, nu? Iartă-i, nu-i băga în seamă, dacă poţi ajută-i, iar dacă nu poţi, spune un "Doamne miluieşte" pentru ei şi continuă la mântuirea ta, păi nu?

Noi, creştinii, să nu avem nevoie de nimic, decât de Dumnezeu, Flori dragă. :)

Să nu vrem absolut nimic, decât mântuirea. Restul, "să le folosim ca şi cum nu le-am avea", cum spune Sfântul Apostol Pavel. Prin el, Duhul Sfânt.

Că precum vezi, întreg pământul s-a transfigurat după cădere, a devenit oxidativ, totul se naşte pentru a putea muri, aşteptând Învierea şi viaţa veşnică a trupului cel nou, nemuritor, dat de Hristos, al Judecată, trupul înviat al tuturor oamenilor, din toţi cei 7522 de ani, cât are pământul acum în 2015, din toate erele, şi imperiile, de pretutindeni. Ce imagini vor fi acolo... Incredibil...

Deci, "sus să avem inimile", ne spune Duhul Sfânt, la Sfânta Liturghie.

"Să stăm bine, să luăm aminte, Sfintele Sfinţilor". :)

Hai nu te mai văita atâta şi bucură-te de aşa multă frumuseţe ce te înconjoară, "că viaţa ta din fiecare zi" e una din cele mai minunate vieţi şi crede-mă că ştiu ce-ţi spun, o viaţă minunată ai, care-i doar o oglindire a celor ce vor fi în Împărăţia Cerurilor, cum spune Scriptura. Să ne pregătim pentru ele.

Te iubesc mult, mult, mult, Flori dragă. Şi îţi sunt alături în suferinţa ta. Nu te teme. Că serios că n-ai de ce :)
Să ne vedem în Împărăţia Cerurilor, fiecare când vom fi chemaţi, acolo vorbim mai pe îndelete ;)

Hristos a înviat ! :)

Mi-a placut articolul de azi de pe acest site:

http://www.crestinortodox.ro/religie...vi-147445.html

Mai mult de atat nici ca nu puteam primi raspuns!Am ramas fara cuvinte!Sunt intru tot de acord!O sa meditez si voi face asa ca este foarte bine!Multumesc frumos pentru tot ce mi.ati scris!

Domnului, Flori dragă, mulţumim Domnului. :)

Pomeneşte-mă.

(corectare: Dumnezeu îi -ia- pe creştinii trăitori la El, ştii când?)

Cu cancerul se mai poate si lupta cat ingaduie Dumnezeu. Exista multe remedii naturiste, exista regimuri alimentare care pot fi respectate.

Se pot face cataplasme cu varza, cu argila etc.
Se pot face sucuri combinate de morcovi, de varza, de telina, sfecla rosie si mar.
Se pot prepara ceaiuri combinate din urmatorul amestec : un pachet coada soricelului , trei pachete galbenele, un pachet urzica. Din acest amestec se ia cat este necesar pentru prepararea a trei cani de ceai in care se adauga o jumatate de lingurita de planta uscata de rostopasca pe zi.

Se pot consuma trei frunze de aloe pe zi.
Se poate renunta la zahar, carne fripta, mezeluri si prajeli.

Dumnezeu a fost bun si milostiv cu mine ma tinut sanatoasa pana acum caci am 8 ani de cand am avut cancer,dar gandurile nu imi dau pace cu referire ca poate recidiva!Nefericita de mine am tinut o perioada un stil de viata sanatos dar de mult timp nu mai tin,ba din contra consum ce e mai rau,Cola,Pepsi,capucino 3 in 1,cartofi prajiti..carne nu prea si multe fructe!Cand zic ca nu mai consum.o iau de la capat....... :(

Pân' la urmă tu ştii cine eşti? Patricia2006, Florentina2014 sau cine? :39:

Sunt Florentina!De ce nu mai imi pot expune temerile,problemele,gamdurile?

O, ba da!
Cin' te poate oare împiedica?
Singura chestie e că nu aici cred că-ţi vei găsi ajutorul calificat.

Ajutorul calificat necesita bani. Asta e prima diferenta. Iar, daca putem, e bine sa ne ajutam unii pe altii cu sfaturi preluate din surse sigure.

Sfaturi de la Zana Maseluta.

Sau sfaturi de la Dumnezeu:

"De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele." - Ioan 14, 15.

"12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul." - Ioan 15, 12, 17.

"Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi." - I Corinteni 4, 14.

"fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul." - I Corinteni 15, 58.

"12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare,
13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi.
14. Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii." - Coloseni 3, 12-14.

"Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul." - I Tesaloniceni 4, 9.

"Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el; pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl" - [b]I Ioan 2, 15-16[b].

Încă se mai poate şi fără (prea) mulţi.
Pe PatriFloricia n-o ajută.

:(
 

>-) Florentina va rog frumos!Daca incepeti cu jigniri eu ma retrag!

Nu începem nimic, dăcât lucrăm materialul clientului.