Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Pocainta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5019)
-   -   Istorii cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5749)

Theodor_de_Mopsuestia 12.11.2011 17:34:31

Citat:

În prealabil postat de Yasmina (Post 409684)
...deoarece,rasa umana a fost dotata cu constiinta!

Stimata doamna, in anumite culturi si religii, mai ales in cele antice, ceea ce noi numim "desfrau" pentru ei este"trairea vietii". Educatia si cresterea intr-o cultura anume conteaza foarte mult.

OmuBun 12.11.2011 20:04:43

Acesta era unul dintre putinele thread-uri ramase neafectate de umbra disputelor si contrazicerilor. Oameni buni, haideti sa incercam sa intelegem ceva din ceea ce vrea Dumnezeu de la noi!

lore86 12.11.2011 21:19:17

Citat:

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia (Post 410180)
Stimata doamna, in anumite culturi si religii, mai ales in cele antice, ceea ce noi numim "desfrau" pentru ei este"trairea vietii". Educatia si cresterea intr-o cultura anume conteaza foarte mult.

Eu stiu ca Dumnezeu a sadit in firea umana predispozitia spre El. De asmemenea, ptr a-i usura drumul spre El, i-a dat un ajutor nepretuit: constiinta, in care e sadita legea morala.
De aceea se spune despre pagani ca vor fi judecati tocmai in virtutea acestei legi morale.
Dar nu e locul, nici momentul sa polemizam.
Haideti sa ne bucuram in continuare de aceste istorioare cu talc.
Vorba cuiva drag mie "cine are minte, sa ia aminte!"

cristiboss56 14.11.2011 19:57:13

Citat:

În prealabil postat de lore86 (Post 410198)
Eu stiu ca Dumnezeu a sadit in firea umana predispozitia spre El. De asmemenea, ptr a-i usura drumul spre El, i-a dat un ajutor nepretuit: constiinta, in care e sadita legea morala.
De aceea se spune despre pagani ca vor fi judecati tocmai in virtutea acestei legi morale.
Dar nu e locul, nici momentul sa polemizam.
Haideti sa ne bucuram in continuare de aceste istorioare cu talc.
Vorba cuiva drag mie "cine are minte, sa ia aminte!"

Asa este , Loredana , si despre acest lucru putem citi in multe scrieri ale Sfintilor Parinti ! Constiinta este glasul lui Dumnezeu in sufletul credinciosului, glas care-l indeamna la implinirea legii morale. Glasul acesta il poate cunoaste fiecare, caci dupa credinta noastra constiinta s-a nascut deodata cu omul. Ea este de obarsie dumnezeiasca. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Cand Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei".
Post binecuvantat !

cristiboss56 15.11.2011 20:39:21

Un tânăr, care deseori batjocorea Biserica și credința, a venit la un preot și l-a întrebat în ras:
-Ați putea să-mi spuneți cât de greu este un păcat? Are…10-15-20 kg? Eu fac mereu păcate, dar nu simt nicio greutate… Preotul zambind cu amaraciune i-a răspuns tot printr-o întrebare:
- Dacă pui o greutate de 100 kg peste un mort, spune-mi, va simți el ceva?
- Nimic, bineînțeles, pentru că e mort, a răspuns batjocoritorul.
- Tot așa nici tu nu simți nimic pentru că sufletește ești mort. Tânărul nu s-a așteptat la o asemene replică înțeleaptă, care l-a pus pe gânduri!

cristiboss56 19.11.2011 01:21:32

Intr-o seara deiarna, o tanara familie statea in jurul mesei. Tatal era trist si apasat de griji, iar mama plangea, tinandu-si fata in palme. Fetita lor cea mica, mirata de aceasta situatie, se apropie incet si intreba:
- Mama, de ce plangi ?
- Fata mea, sunt zile grele, nu mai avem bani si pentru a putea trai am vandut si casa aceasta frumoasa. Maine va trebui sa ne mutam intr-o casa mult mai mica. De aceea plang, fiindca ne este greu sa plecam din aceast loc minunat, unde am trait in liniste atatia ani, si sa ne mutam intr-o casa saracacioasa si ca vai de ea ...
- Dar, mama, nu locuieste Dumnezeu si in casa aceea saraca in care ne vom muta ?
Mirati de credintacopilei si de adevarul spus de aceasta, parintii au inteles ca, in viata, greutatile si necazurile de orice fel incoltesc sufletul omului, dar credinta si speranta nu trebuie niciodata uitate, fiindca doar cu ele in suflet drumul spinos al vietii e stabatut mai usor.


"Precum mesterul arunca aurul in topitorie si-l lasa a se cerne si a se curati prin foc pana ce vede ca straluceste, tot asa si Dumnezeu lasa sufletele omenesti sa fie cercetate de necazuri, pana ce se curata si se lamuresc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet." Sf. Ioan Gura de Aur


NU UITA :
Sa ai mereu in viata / Rabdare si speranta !!!

glykys 19.11.2011 12:12:09

De la par.Cleopa
 
Alta istorioara despre Rai
O mie de ani inaintea ochilor Tai, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut ( Psalmul 89, 4 ).

Era un calugar de mult intr-o manastire si se intreba: " Cum poate sa treaca o mie de ani ca o zi ?" atat este de frumos in Rai si atat de mare fericire, ca, o mie de ani pare o zi. Calugarul era paracliser la biserica si avea viata inalta. El s-a rugat Maicii Domnului cativa ani de zile si zicea : " Maica Domnului, roaga-te la Mantuitorul Hristos sa-mi arate cum trec o mie de ani ca o zi ? Caci stiu ca aceste cuvinte ale Duhului Sfant sunt adevarate ". S-a rugat trei ani si i-a aratat Dumnezeu.

Fiind paracliser, dupa slujba de la miezul noptii a ramas singur in biserica citind acatistul Maicii Domnului. Cheile le avea in mana si fesul il pusese pe o strana. Deodata a intrat in biserica un vultur si s-a asezat pe iconostas. dar atat era de frumos vulturul, cum nu mai vazuse in viata aceasta nimeni. Era cu mii de culori, avea coc, ochii negri si se uita prin biserica.

Fiecare pana era ca o piatra scumpa. Calugarul cand a vazut vulturul ca s-a asezat pe iconostas, a uitat sa se mai roage si s-a gandit : " Mai, eu ma reped ca sa-l prind ! Ca daca l-oi prinde pe acesta, nu-mi mai trebuie alta avere pe fata pamantului. Macar o pana sa iau de la el !"

S-a repezit spre vultur, dar vulturul a zburat in mijlocul bisericii. Se facea ca nu poate zbura. Calugarul, dupa el. Cand sa-l prinda, vulturul a zburat din pridvor. " Vai de mine ! Doamne, ajuta-ma sa-l prind !" Dar cand sa puna mana pe el, vulturul iar a zburat, dar mai mult pe jos; iesind din biserica s-a asezat pe gard. Cand s- a repezit calugarul spre gard, vulturul a zburat in padure.

Calugarul a sarit peste gard, zicand : " Doamne, ajuta-ma sa-l prind !" Cand sa puna mana pe el, vulturul a zburat intr-o poiana mare. " Doamne, nu ma lasa. Macar o pana sa iau de la el !" Cand s-a repezit in mijlocul poienii la vultur, acesta a zburat intr-un brad. Atunci a inceput a plange calugarul : " Doamne, n-am fost vrednic macar o pana din el sa iau ".Si se uita la vultur." Doamne,Doamne, ce pasare frumoasa !"

Dar deodata vulturul a inceput sa cante, o cantare cum nu a mai auzit el pe fata pamantului. Era ingerul in chip de vultur, dar el nu stia; si a stat si s-a uitat la vultur, care i-a cantat 355 de ani. Parandu-i-se ca a trecut doar un ceas, calugarul, in timpul acesta, nici nu a imbatranit, nici nu a obosit, nici nu a flamanzit, nici nu a insetat si nimeni nu a dat peste el.

Zburand vulturul, monahul fiind cu cheia bisericii in mana si-a adus aminte : " Vai de mine, nu mi-am luat nici fesul si biserica a ramas descuiata; ma duc sa incui biserica ".

A venit la manastire, avand cheia bisericii in mana, dar manastirea nu o mai cunostea. Biserica era acoperita alfel, chiliile erau altele. Se gandi intru sine : " Doamne, ori eu mi-am iesit din minti, ori manastirea asta nu-i a noastra ". Stiind ca statuse doar un ceas si ceva, s-a dus la portar cu cheia in mana.

Portarul vede un batran cu barba alba, foarte stralucit la fata si-i zice :

- Binecuvinteaza, parinte ! Cu ce drum pe la noi ?

- Fiule, ma duc sa incui biserica.

- Dar de unde esti ?

- De aici, de la manastire.

- Dar unde ai fost dus ?

- Pana aici, mai aproape.

- Parinte, nu esti de la noi.

- Nu ma cunosti, fiule, dar eu sunt calugarul cutare, sunt paracliserul si ma duc sa incui biserica !

- Stai, parinte, ma duc sa-i spun staretului.

Dar staretul a visat in noaptea aceea o descoperire si a auzit de trei ori : " Deschideti portile manastirii, ca sa intre porumbelul Domnului !"

- Parinte, a venit un calugar batran, luminat la fata, zicand ca el vrea sa incuie biserica, ca el este paraclisier.

- deschide-i, fiule, ca o taina mare este aceasta ! Vino cu el la mine.

Cand a venit la staret, acesta l-a intrebat :

- Parinte, ma cunosti pe mine ?

- Nu.

- Dar manastirea o cunosti ?

- Nu o mai cunosc. Biserica o cunosc, dar parca nu mai este asa cum era. Avea alt acoperis.

- Dar unde ai fost plecat, parinte ?

- Am fost pana aici, in padure.

Sttaretul a pus sa se traga clopotele manastirii si a adunat in biserica tot soborul, care avea 300 de calugari. Apoi l-a adus pe acest calugar in mijlocul bisericii si l-a pus in fata catapetezmei sa-l vada toti calugarii si l-a intrebat :

- Parinte, dintre toti acesti calugari, cunosti pe vreunul ?

- Viu este Hristos, nu cunosc pe niciunul ! A raspuns el.

- Dar voi, il cunoasteti pe acest calugar ?

- Nu-l cunoastem, au raspuns ei.

- Parinte, daca spui ca ai plecat de un ceas de aici, cine era staret cand ai plecat ? A intrebat atunci staretul.

- Avva Ilarion.

- Cine era ecleziarhul mare ?

- Avva Ambrozie.

- Cine era econom ?

- Avva Chiriac.

- Cine era vestmantar ?

- Avva Gherontie.

Atunci a spus staretul :

- Mare taina s-a descoperit intre noi. Sa vina arhivarul manastirii. Si i-a spus : Du-te si ada arhivele manastirii aici pe cateva sute de ani in urma si cauta cand a fost randul acesta de calugari.

A cautat cu 50 de ani, cu 100 de ani; a cautat cu 200 de ani, cu 300 de ani si nu se gaseau. Si a cautat cu 355 de ani si a gasit niste registre mancate de carii, vechi, ratacite prin podul manastirii. Cand a inceput a citi cutare, cutare, i-a gasit.

- Parinte, dar cand ai plecat ?

- Trebuie sa fie un ceas si ceva.

- Parinte, dar care a fost lucrul pentru care te-ai rugat lui Dumnezeu ?

- Eu ma rog de mult avreme si citesc rugaciuni la Maica Domnului ca sa-mi arate Mantuitorul ceea ce spune in Psaltire : O mie de ani inaintea ochilor Tai, Doamne, sunt ca ziua de ieri care a trecut !

- Parinte, iata ca Preasfantul si Preabunul Dumnezeu ti-a implinit cererea sfintiei tale. N-ai vrut sa crezi, sau ai crezut, dar ai vrut sa te convingi. Iata, de cand ai plecat, au trecut 355 de ani !

Batranul a inceput a plange. Staretul ii vorbi :

- Vezi, parinte, ca ti-a aratat Dumnezeu minunea pentru ca te-ai rugat cu credinta. Daca 355 de ani ti-au parut ca un ceas, acum crezi ca o mie de ani este ca o zi inaintea lui Dumnezeu ?

- Cred, parinte !

Atunci staretul a poruncit ca un preot sa se imbrace repede in vestminte, a adus Sfintele taine si l-a impartasit pe batran in fata tuturor.

Batranul a primit Sfintele Taine si a zis :

- Parintilor, iertati-ma, ca mare uimire mi s-a facut.

Fata lui lumina ca soarele. Apoi a cerut iertare de la toti si a murit in biserica.

Raoul 19.11.2011 15:50:34

Foarte frumoasa povestirea,e usor de crezut ca intr-adevar la Dumnezeu o zi e ca 1000 de ani.

Dar totusi,cine inventeaza aceste "pilde"? :10:

glykys 20.11.2011 14:27:12

Citat:

În prealabil postat de Raoul (Post 410881)
Foarte frumoasa povestirea,e usor de crezut ca intr-adevar la Dumnezeu o zi e ca 1000 de ani.

Dar totusi,cine inventeaza aceste "pilde"? :10:

Hihi, asta e de la par.Cleopa, care avea un dar minunat de a povesti. Dar nu inventa el povestioarele, ci intr-o vreme a fost bibliotecar la manastirea Neamt, unde erau multe carti. Bineinteles ca nu a stat degeaba, ci le-a citit pe toate. Avea o memorie deosebita si le reproducea cand era cazul.

Eu cred ca asta e o poveste adevarata, mai ales pentru ca ceva asemanator se intalneste si in viata unor sfinti care au adormit intr-o pestera timp de 200 de ani: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...200-96886.html.

glykys 20.11.2011 23:23:55

Moara lui Califar - http://www.cartidownload.ro/Diverse/...ra_lui_Califar


Ora este GMT +3. Ora este acum 12:40:34.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.