Cele trei virtuti "pline de putere"
 

Cand omul gusta putin din Dumnezeu, inima lui incepe sa se dezlipeasca de la sine de cele lumesti.

Cele ce pareau odinioara dulci, devin rele si amare.

Aceasta stare de cunoastere mai profunda si lasarea celor lumesti, natural prin cunoasterea Lui Dumnezeu se numeste 'dezlipire' sau 'iesire din lume' ...fara insa ca omul sa paraseasca activitatile lumesti obisnuite.

El este insa transfigurat pe dinlauntru, fara ca cineva insa sa poata observa aceasta.

Toate actiunile lui devin puternice, pentru ca inima lui este unita si libera in Dumnezeu.

Virtutile morale pana la producerea aceastei 'dezlipiri' sunt virtuti omenesti, instabile si usor perisabile.

Practicarea virtutilor (faptelor bune) unite cu aceasta dezlipire si libertate a inimii in Dumnezeu se numesc "virtuti pline de putere."

Concentrarea mintii pe un inteles dumnezeiesc nu mai este o concentrare obisnuita ci este o "concentrare plina de putere."

Adancirea mintii in Dumnezeu, fara imaginatie, nu mai este doar o negatie senzorial-conceptuala amestecata cu o afectivitate neclara - ci devine ceea ce se numeste "intelepciune plina de putere".


Pana la cunoasterea iubirii desavarsite omul trebuie sa se nevoiasca mai intai in cele trei virtuti mai sus amintite - "pline de putere".

Succesul lumesc si placerile lui sunt periculoase.
Ne consuma rapid, ca focul, virtutile inimii.
Acolo unde pare sa fie stralucire se cuibareste repede intunericul.
Daca ne infruptam cu sete din fructele lumii, dincolo ne asteapta dezolarea.