Urechile care s-au mantuit
 

ÎN TĂRILE RĂSĂRITULUI umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi creştinii.
Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, printre altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.
– Ce înseamnă această grămadă de urechi? - a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.
– Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile care au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! - a răspuns păzitorul Raiului.
Numai auzirea Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuieşte. Cele auzite trebuie să străpungă inima noastră (Fapt. Ap. 2, 37) şi să le primim şi păstrăm în inima noastră(Luca 1, 66 ), căci altcum le fură satan (Matei 6, 20) şi nu aduc roade. Cel ce laudă cuvintele Domnului şi le împlineşte, acesta este omul credincios care şi-a zidit casa pe piatră (Matei 7, 24). Mama mea şi fraţii mei – zicea Iisus – sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el (Luca 8, 21). Nu auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui (Romani 2, 13).
Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale? Fă-ţi tu singur socoteala!

Comica povestioara.
La cate am auzit si ascultat, urechile mele sunt sigur mantuite. :)

Spunea parintele Arsenie Boca ca "cea mai lunga cale este cea de la minte la inima". Am putea spune ca aproape tot atat de lunga este si calea de la urechi la minte.

Din cate cuvinte de folos auzim, macar de le-am salaslui pentru inceput in mintea noastra. Apoi ne-am putea gandi la ele, ne-am framanta, si, cine stie, poate vor strabate anevoioasa cale catre inima.

Dar, de cele mai multe ori, cum spune romanul, ceea ce auzim "ne intra pe o ureche si iese pe cealalta".