asta este foarte bine.
pentru cel sarac sau bolnav ar fi o lovitura puternica sa i se spuna ca din cauza ca nu are credinta este in situatia in care este!

daca urmarim acest thread, se observa de la o posta ca discutiile s-au centrat pe miscarea carismatica in general (opinia publica este ca miscarea carismatica inglobeaza pe catolicii carismatici, pe neoprotestantii carismatici si chiar si pe penticostali).

majoritatea carismaticilor sunt neoprotestanti si accepta ba chiar este motorul de baza aceasta invatatura a prosperitatii...prin urmare cum considerati, ca acestia au darurile Duhului Sfant? daca da, cum se face ca invatatura e stricata?

Pot sa raspund si eu?

Personal cred ca se incadreaza in categoria "celor de la stanga" (sau a caprelor) din profetia Domnului din Ev.dupa Matei, cap.25.

Lucrarile Duhului Sfant sunt in adevar o taina, ascunsa noua, dar pentru noi nu este o taina invatatura lor eronata.

Ce putem demasca, demascam.

Dar nu vorbim acum despre discuţii în general, ci întrebarea dumneavoastră se referea punctual la opinia fratelui Theodor, exprimată în prima postare, iar această opinie era în legătură cu MRC din Biserica Catolică ! Ce-i aşa greu de înţeles ?!

sigur ca da si iti multumesc pentru contributia ta.

deci nu au Duhul Sfant, ok.

Eu nu pot să-mi dau cu părerea cine are şi cine nu are darurile Duhului Sfânt. Absurdul absurdului, să vină Mihai de la Timişoara, un păcătos oarecare, şi să stabilească unde şi cum lucrează Dumnezeu. Mă rog şi eu să lucreze în inima şi viaţa mea, şi cam atât.

În primul rând, refuz categoric să discut plecând de la generalizări forţate bazate pe limitele exterioare trasate de organizarea confesională (despre toţi carismaticii, despre toţi penticostalii, despre toţi catolicii etc.)

Prefer să vorbesc despre creştini, adică aceia care aparţin Bisericii.

În al doilea rând, conform cu învăţăturile în care cred, erorile doctrinare nu anulează automat lucrarea lui Dumnezeu.

Motivul pentru care cred eu ca aceasta miscare nu are origini bune este ca ideologia ei face o numita presiune pe cei care nu sunt adepti inducandu-le impresia ca in afara acestor manifestari NU AU DUHUL SFANT, AU RAMAS PE DIN-AFARA.

Si invers, cei care au aderat la aceasta manifestare cred despre ei ca sunt cu un cap mai inalti decat ceilalti: si asta nu cred ca este de la Duhul Sfant.

Ori mie unuia nu-mi place defel sa fiu constrans.. E un tip de presiune psihologica eliminatorie.

"22.Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!,
23.cărora le veţi ierta păcatele, li se vor ierta; cărora le veţi ţine, ţinute vor fi“. Ioan 20.

Le-a dat Mantuitorul atunci pe Duhul Sfant? Daca da, cum de nu au vorbit in limbi atunci?

Si eu impartasesc aceasta incredintare.

Frate ortodox, oare nu ai descris aici exact ce facem noi ortodocsii, adeseori, in relatiile cu fratii din alte confesiuni? Chiar aici pe Forum avem o larga demonstratie practica. Oare zic bine?
Dar de bancurile, glumele si glumitele sarcastice adresate B.C., ce spui? Ca zice "lumea buna" din ograda noastra, cum ca nu ar mai fi poposit Duhul prin Apus de vreo mie de ani...

Ce facem cu toate astea (ironii, sarcasm, dispret si injuraturi)? Le ingaduim, nu-i asa? Ca deh, sa ne vedem de barna noastra, fiecare in parte!
Atunci, ca fii credinciosi ai Cuvantului Sfant, sa procedam pana la capat cu critica, nu doar pe unde ne convine intru linistirea confortului nostru mediocru si steril: hai sa incepem prin a ingadui ca fac si altii exact ce facem, vai, noi insine, in infumurarea noastra neostoita.

Vezi si metehne asemanatoare comentate pe topicul despre Biserica Catolica ca cladire (trecind peste jocul cacofoniilor din nume).

Radicalism inevitabil, propriu Bisericii, vor spune unii, aducind (in mod gresit dar frecvent) ca argument apelul Apostolului de a scoate pe cei rai afara dintre noi. Nevoind acesti frati superbetonortodocsi sa citeasca textul si contextul (in care Sfantul face precizarea de rigoare, indicind limpede la cine anume se refera), nici sa exerseze un strop de atentie, luciditate si bunavointa.