În mod clar, aia cu postul negru nu e pentru toată lumea. Nu vezi că oamenii abia dacă se abţin să mănînce alimente de origine animală pentru perioade scurte de timp?

E rău să ţii post negru doar dacă nu ştii cum să o faci corect. A fost un caz al unuia care după o perioadă de nemîncare a băut un iaurt şi a murit. Deci, mare grijă cu tranziţiile înainte şi după postul cu apă, în special în cazul omnivorilor iubitori de cărniţă şi alte cele.

Exista unii batrani care sunt de parere ca daca ti post negru, mai ales in Vinerea Patimilor vei stii, vei simtii cand vei muri. Nu stiu daca este asa sau nu, dar cert este ca unii oameni (si nu neaparat aproape de sfintenie) au presimtit in ziua respectiva ca vor muri. Ca sa explic putin ca la asta se refera nu se refera la a stii luna, anul, ziua. Acum nu trebuie nimeni sa o ia asta de buna, pentru ca daca este pana acolo o putem lua doar ca pe o simpla superstitie.

A început postul luminii.
 

Întâi de toate trebuie renunţat la toate grijile... iar cea mai mare grijă a omului plin de dor de el însuşi este de a se arăta competent în hoţiile minciunii măririi de sine dându-se mare şef ce-şi pune el răspunderea şi-şi dă el cu părerea şi cu judecata aia a lui, un fel de analiză artistică foarte realistă pe bază de voirea plăcerii poftei sale smintite, căci pentru aia se crede sminţişor insinuând că pe drept şi-a făcut rost de avere visându-se şi lăfăindu-se în închipuirile lui cele pline de bunătăţi şi plăceri şi crede nebunul că cică pentru sfinţenia lui toţi ceilalţi au datoria de a-l asculta musai pe el aşa ca pe Dumnezeu sau mai sus, mai ceva, vizitându-i şi răsfoindu-i toate pozele şi toate textele pe care le emană şi le postează erijat la văruiala faimei sale pe toate înălţimile 'credinţei'.

Nu vede săracul că e minciună cugetarea lui cea 'smerită' şi e mincinoasă starea lui cea revoltată sau mulţumită şi nu vede că acum posteşte pentru mândrie ca să se laude tot aşa cum s-a lăudat când a mâncat pentru lăcomie şi ca să se desfrâneze cu idolii: ochii, mâinile, fetele babylonului şi ale sodomei şi gomorei preschimbate din fice ale sionului, de aia posteşte el, mi-am dat seama, pentru ca prin toţi aceşti draci ai autoîndreptăţirii să poată să stea semeţ şi mulţumit de sine în toate privilegiile şi delăsările lui plictisite şi aparent preocupate căci ca o lepădătură nepăsătoare s-a ascuns în tot felul de pasiuni arătându-se lucrător şi acum iată-l că n-are curajul sincerităţii înaintea Domnului şi a oamenilor pentru a se umili iubind şi iertând tot afară de păcat.

Puneţi deci început bun postului şi vieţii şi postiţi tainic după Învăţătură şi nu ca prostul ci avându-L pe Hristos drept stăpân şi învăţător şi doctor şi părinte şi nu gLumea care se strecoară în cuviinţa dintre oameni ca să vă preschimbe mintea în muţenie sau logoree de faţadă... şi să nu vă fiţi stăpâni nici voi înşivă care vă lăudaţi că voi aţi făcut faptele dobândind averile prin competenţa voastră căci s-ar putea să existe fraieri care să vă creadă când le promiteţi lumină sau hrană sau că să vor putea baza la greu pe voi.

A început postul şi omul nu ştie vorbi frumos, curat, senin şi sincer, din preaplinul inimii, ci el şi acuma se schimonoseşte şi se sileşte ca să răspândească viclenia altora care se cred mântuitori sau foarte apostoli sau mari duhovnici sau renumiţi teologi când defapt toţi slujesc mintereselor mamonice viclene, repetând cu toţii ca nebunii minciuna popii, egoismul viclean şi pătimaş, ca un fel de altruism, neştiind ei cum de ortodoxia instituţională s-a dovedit a fi cea mai mare sectă a tuturor timpurilor pe care doar catolicismul o întrece că de păgânismele 'divine' ce să mai vorbim..

Rugaţi-vă deci ca să vă oprească puterea Domnului de la toată fapta smintită.

Iubiţi binele şi urâţi tot răul, urâţi cu toată ura şi răutatea tot păcatul ucigând năravul şi nu păcătosul ci iertând păcătosul de toate păcatele lui din toată inima şi ţinând minte că l-aţi ietat dacă vreţi să primiţi şi voi iertare şi binecuvântare de la mai mare, de la Dumnezeu. Dar cine vă greşeşte vouă? Sau voi credeţi că vouă vă greşeşte cineva şi nu Domnului? Deci dacă nu vouă vă greşeşte pentru ce vă mâniaţi pe păcătos mai ndegrabă decât pe năravul egoismului propriu şi personal?

Postiti spre slava lui Dumnezeu căci dacă postiţi spre slava voastră cu nimic nu vă veţi alege decât cu o frumoasă mândrie de toată minunea şi ruşinea.

Buna dimineata!
Ieri am citit si eu postarile dvs referitoare la postul negru si culmea aseara am vazut la Nat GEo un reportaj despre o comuitate religioasa hindusa considerata foarte radicala, unde cineva, o batrana de 82 de ani incepuse de 12 ani, de cind observase ca i-au slabit puterile, un ritual "suprem"de trecere, de iesire a sufletului din trup, care consta in a consuma din ce in ce mai putine alimente, pana a ajuns doar la lichide, desigur combinat cu rugaciuni, meditatie si ce-or mai face ei. In final cand a simtit probabil ca e pregatita, ca a venit timpul, a renuntat si la apa, iar in 6 zile a reusit ce si-a propus, in admiratia intregii comunitati care a sustinut-o tot acest timp.
Pana la un punct povestea se aseamana cu asceza sfintilor nostri postitori care au renuntat la cele materiale si au trait doar cu putere de la Dumenzeu, dar totusi ... ritualul lor e oarecum controversat , unii considera sinucidere asistata, pe cind ei sustin ca e tocmai opusul sinuciderii, avind drept scop tocmai salvarea sufletului. Adevarul e acum ca multi dintre noi ajungem in ultimile zile sa nu mai putem consuma nici hrana nici apa si sa ne uscam pe zi ce trece, cu tot ajutorul si toate interventiile medicale, dar noi insa consideram ca decizia de a muri si momentul mortii nu ne apartine noua. Poate si ei insa considera ca in urma rugaciunii si a meditatiei li s-a spus, li s-a aratat ca a venit momentul. Ce nu mi-a placut insa deloc a fost mediatizarea acestui eveniment, fapt care i-a dat o nota sinistra, de fanatism. Poate era mai bine daca se ducea sa moara singura, intr-un varf de munte sau un alt loc retras, eventual asistata doar de cativa discipoli sau mai degraba initiati.

Sper ca nu v-am tulburat, sa aveti un Post binecuvantat si ...aviz amatorilor de "doar lichide" sau daca se poate si "fara lichide", poate nu sunteti inca pregatiti de ce urmeaza in mod firesc....

Păi degeaba posteşti până mori dacă nu te curăţeşte şi nu te sfinţeşte Dumnezeu prin pocăinţa ta proprie şi personală care presupune şi îndreptarea vieţii şi lepădare de satana, căci vei lua cu tine mocirla păcatelor în sufletul tău şi în mintea ta rămânând potrivnic cu Dumnezeu.

Acolo, mi se pare că era vorba de o sinucidere la vremea bătrâneţii ca un fel de eutanasie asistată având iluzia păgânească a trecerii la altă stare, printr-o metodă bine sugestionată şi autosugestionată spiritual ca să ai curajul să te supui acelei nebunii, căci eutanasia fără voia Domnului este practic o nebunie, tu crezi că te sinucizi ca mucenicii dar te înşeli căci viaţa cât o ai îţi este spre mântuire şi ei pentru mântuire au murit iar tu dacă mori mai repede îţi rişti mântuirea căci nu suferă Dumnezeu jertfe prihănite sau sângeroase (antichriste) sau pentru cauze deşarte, nu le suferă dar le rabdă că doar ce să facă cu atâţia oameni revoltaţi absurd care nu vor să asculte şi nici să înţeleagă şi nici să priceapă şi nici să se milostivească spre a căuta ei binele iubind cu Dumnezeu aproapele şi spre a căuta răul urând cu Dumnezeu păcatul dar iubind pe păcătos.

Acuma nici nu vreau să se simtă cineva obligat şi terorizat şi închis în viaţă pe veşnicie pentru ca să fie sclavul cuiva sau al propriei vieţi adică nu vreau să închid libertatea nimănui de a muri şi a se sinucide din moment ce Domnul în mijlocul Raiului a dat această libertate omului de a lepăda pe Dumnezeu sau de a-şi pune capăt vieţii căci omul fiind liber să mânce din pomul cunoştinţei şi a răului putea să se sinucidă şi să lepede fericirea. E liber deci omul şi această libertate a dat-o Dumnezeu dar asta nu înseamnă că e ceva bun sau sfânt să-ţi pui capăt zilelor chiar şi prin post, ci sfânt este să ajungi să trăieşti în Domnul conform cu voia Lui, iar dacă El vrea să treci sau să nu treci prin moarte pentru credinţă, de câte ori vrea El, cum de exemplu au murit de câteva ori unii sfinţi mucenici, căci îngerii îl înviau iară şi iară atingându-se de ei după ce ei erau omorâţi de ighemoni, atunci tu ca şi creştin trebuie să spui mereu: Facă-se Voia Ta Doamne şi nu a mea fără voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ... căci bun şi milostiv este Domnul Dumnezeu cu toată făptura... oricât ar fi ea de decăzută sau de păgânizată sau de revoltată şi fariseizată.

Deci ce rost are să moară un mort?.. căci în ziua când ai săvârşit păcatul hrănind năravul ai şi murit faţă de Dumnezeu oricât te mişti ca u n vierme şi creşti gras şi frumos ca o buruiană grasă şi frumoasă.

Singurul rost al morţii bineplăcute de Dumnezeu este Învierea adică din dragoste curată pentru dragoste curată întru Credinţă... şi asta mereu mereu... aşa ca Hristos Dumnezeu.

E vorba de numele sub care lucrezi.
 

În post nu e bine să-ţi mânci timpul cu grija că eşti ci e bine să-ţi fie frică de persoana ta din viitor căci s-ar putea să nu te mai pocăieşti până când vi... într-o clipă fără har... la-ntâlnire.

E mai usor decat crezi.
Poti exersa pana atunci chestia asta, macar in fiecare vineri. :)

[quote=icamilin;194034]Asta cu scuipatul e o fudulie mare.
De facut mancare fara sa o gusti este chiar... hilar.

Asta sa nu o mai zici la nimeni, ar putea iesi un caz Tanacu 2.

Pe asta n-am vazut-o! Seamana cu aia "ce pacat ca a murit tocmai cand se obisnuise fara mancare..."