Incognoscibilitatea esentei lui Dumnezeu si Sf Impartasanie
 

Dacă esenţa lui Dumnezeu este incognoscibilă şi intangibilă (George Remete, Dogmatica Ortodoxă ,1997, p.130), cum trebuie să înţelegem mărturisirea că "acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău "?

Cristos a înviat!Dacă esența lui Dumnezeu este incognoscibilă și intengibilă, ce nu poți să înțelegi din mărturisirea că ”acesta este însuşi preacurat Trupul Tău şi însăşi scump Sângele Tău"?

Simplu. Trupul şi Sângele sunt una, esenţa este alta. Esenţa este, într-un fel, cuprinsă în Trupul şi Sângele Euharistic, dar nu ştim cum.

De aia vorbim despre Taine.

Acesta este unul dintre aspectele cele mai fascinante ale creştinismului.

Avem o bucată de pâine, şi, după aceea, bucata de pâine, care arată tot aşa şi are şi gust de pâine, încetează să mai fie pâine, şi devine TOTUL. Devine Dumnezeu. Nu un talisman atotputernic, nu o vrajă, nu o licoare magică, nu apa vieţii, nu piatra filozofală, nu reţeta secretă pentru CocaCola.

Devine Dumnezeu. Nu metaforic, nu simbolic, nu spiritual, karmic sau vedic. Ci, real. În mâinile preotului este Dumnezeu, Creatorul Universului, iar noi îl putem mânca, dacă ne-am dat minima osteneală să recunoaştem că nu suntem perfecţi şi să ceem iertare, în confesional. Pe lângă asta, cele mai tari vrăji din Harry Potter şi cel mai mare maestru Jedi sunt apă de ploaie. Zero barat.

E atât de aberant, atât de incredibil, atât de imposibil de înţeles, încât nu poate fi decât adevărat.

Dacă esenţa Lui Dumnezeu este Fiinţa Lui, atunci este incognoscibilă într-adevăr. Creaturile nu pot accede la cunoaşterea sau la înţelegerea Fiinţei Divine.

Dumnezeu unul în Fiinţă şi Treime în Ipostasuri este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Persoana a doua a Preasfintei Treimi, adică Fiul, S-a întrupat după cum credem. După Înviere şi Înălţare, la Rusalii, Duhul Sfînt înfiinţează Biserica. Din acel moment încoace, Hristos devine Capul Bisericii şi noi devenim Trupul Bisericii.

Ce înseamnă deci faptul-de-a-ne-împărtăşi? Însuşi cuvîntul o spune: îm-părtăşirea este co-părtăşie sau adunarea Bisericii împreună, a tuturor membrilor unii cu alţii. Cum este posibil aşa ceva? Prin intermediul Lui Hristos Care este Cap al Bisericii şi prin participarea noastră a tuturor ca Trup al Bisericii. Prin cuminecare eu mă împărtăşesc cu tine şi tu, cel care citeşti, cu mine - întru Hristos. El este Cel Care ne face posibilă această coparticipare a multora într-un singur Tot care este Biserica. Fără împărtăşire noi nu putem ajunge la capacitatea de a vieţui împreună în dragoste deplină, în perfectă armonie Dumnezeu şi cu ceilalţi. Sfintele Taine sînt ca un fel de ADN fără de care noi, ca celule ale acestui Organism, nu am putea să devenim un singur Trup viu şi funcţional.

Sîngele Lui Hristos ne curăţeşte de păcate tocmai pentru a intra curaţi în Biserică, împreună cu Sfinţii şi cu Îngerii.

Eu aşa am înţeles în parte această Taină esenţială fără de care viaţa veşnică în Biserica Dumnezeului Celui viu şi adevărat nu este posibilă.

Ioan 6, 53

"Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi."

Fara o distinctie clara in sens palamit, intre fiinta, persoana si lucrare riscam sa interpretam totul intr-o maniera panteista, desi acestea sunt distincte ele sunt nedespartite. Exista trei moduri de unire:
1. fiintial in cazul persoanelor Sfintei Treimi care sunt de aceeasi fiinta
2. ipostatic- valabil doar in cazul firilor Mantuitorului.
3. haric sau dupa lucrare in cazul unire noastre cu Dumnezeu. Asa trebuie sa intelegem unirea noastra cu Dumnezeu si afirmatia Sfantului apostol Petru ca devenim "partasi firii dumnezeiesti" nu in sens panteist, sau ca ne unim cu Trupul si Sangele Domnului. Soarele ne patrunde cu razele sale sau caldura sa dar nu cu esenta sa(iertata sa-mi fie analogia asta, fara pretentia de a rationaliza taina unirii noastre cu Dumnezeu in Taina Impartasaniei)

Adevărat a înviat ! Nu îmi era foarte clar ce să înţeleg prin "însuşi preacurat trupul tău..." , având în vedere că Hristos este de o fiinţă cu Tatăl . Mai sus Ioanna scrie că Hristos " ne dă prin Euharistie firea sa umană".Ar
fi destul de inteligibil, dar nu ştiu dacă această afirmaţie poate fi şi argumentată ( adică poate fi sprijinită pe un text patristic sau măcar al unui teolog sigur ). Personal mă gândeam la o explicaţie din perspectiva teologiei palamite a energiilor necreate, cam în sensul în care scrie mai sus georgeval dar m-am gândit că mă voi limpezi mai uşor dacă aflu şi cum înţeleg alţi credincioşi interesaţi să îşi cunoască credinţa .

!
 

Cu teoria, hm, sadem bine, insa practica ne 'omoara'...:104:

S'acu sa ma'n cuget si io: credinta trebe 'simtita' bre, nu 'inteleasa' ori 'gandita'.

N-ai nevoie de argumente și explicații ca să crezi.
Isus îi zice lui Toma în (In20,27): ”nu fi necredincios ci credincios.”

Nu ai nevoie de ele ca să crezi, dar ai nevoie dacă vrei să înţelegi ce crezi.