Psihologie - întrebări
 

La sugestia lui Cristiboss, care iniţiase pe un alt topic o tematică referitoare la psihologie, deschid aici un posibil dialog pe tema psihologiei.
Aştept întrebări, cărora le voi răspunde în limitele cunoştinţelor mele teoretice şi practice, despre psihologie.
Dorinţa mea e să ne lămurim cât de cât ce e cu psihologia asta, dincolo de exagerările frecvente care fie supralicitează psihologia, fie o minimalizează şi chiar o demonizează.
Acolo unde nu voi şti ce răspuns să dau, voi preciza aceasta.
Unde voi scrie propria mea opinie, iarăşi voi preciza.
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, vreau doar să răspund, în calitatea mea de psiholog, celor care au cu adevărat dorinţa să afle unele lucruri despre psihologi şi psihologie.
Sunt conştient că voi avea de furcă, mai mereu, cu tot felul de percepţii străine de ceea ce este, de fapt, psihologia. Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi aduce, poate, o oarecare corectură acestor lentile strâmbe sau, măcar, voi lansa o alternativă posibilă.
Rog pe toţi cei care au o experienţă concretă cu psihologii şi psihologia, să aducă mărturie, fie că e "de bine" sau "de rău", ca să ne lămurim împreună.
P.S. Oricine are cunoştinţe autentice de psihologie (nu habarnism, nici chestii de popularizare) poate prelua, desigur, iniţiativa. Nu doresc să conduc topicul. Doar m-am oferit să răspund unor întrebări şi, dacă sunt şi alţii în măsură să o facă, atunci cu atât mai bine!

Ioan, iti multumesc ca ai deschis acest topic.
Voi reveni cu marturia mea. Acum am simtit nevoia doar sa iti multumesc!

Am o intrebare:

Care este limita dintre fenomene psihologice si fenomene spirituale? Cu alte cuvinte, care este punctul in care ceva nu mai poate fi descris prin prisma psihologiei, ci numai prin prisma religiei/spiritualitatii? Sau invers?

Mamă dragă, ai ridicat ştacheta prea sus, din prima.
Întrebarea mi se pare excelentă. Dar cred că a picat puţin cam devreme..:)
Poţi să accepţi, deocamdată, că pur şi simplu... nu ştiu ce să zic?
Iertare!....:)

În ce fel şi în ce măsură Psihologia poate fi o slujitoare a Bisericii?

E ok, nu e nici o graba :)

Psihologia nu poate sluji Bisericii, un pshiholog da. Modul cum omul mânuişte ştiinţa poate fi sau nu slujitor Bisericii. Ştiinţa în sine nu este rea, în cazul de faţă psihologia. Majoritatea preoţilor, fără să ştie sau fără să vrea, ajung prin experineţă să fie şi psihologi.

Ioane, clona1 a luat cuvântul. Dacă am spus prostii dă-mi un reset. :))

Toate cunoştinţele despre om şi despre întreaga Creaţie pot fi de folos Bisericii.
Aşa cum albina culege nectarul florilor indiferent de lucrurile nefolositoare care sunt în jurul florii, aşa şi Biserica poate alege ceea ce îi este de folos din cunoştinţele oamenilor.
Sunt de folos şi tâmplarii şi şoferii şi doctorii şi comercianţii şi cântăreţii şi bucătarii, pentru Biserică. Fiecare poate avea un lucru folositor de făcut, pentru oameni şi pentru viaţă, iar prin asta slujeşte Bisericii.
În mod specific, psihologia oferă unele cunoştinţe despre psihicul omenesc, despre comportament, despre tulburările sufleteşti, despre dezvoltarea şi regresul unui om etc.
Aceste cunoştinţe pot fi folosite, însă, spre folosul omului sau împotriva lui. Ca orice altă cunoaştere, dealtfel.

Nu sunt puțini preoți care urmează si psihologia , o fi bine , o fi rău, nu pot sa ma pronunț categoric momentan :)

Si încă cum , mai ales in timpurile noastre . . .