![]() |
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Evanghelia Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți a inspirat în mod deosebit lucrarea filantropică a Bisericii prin care s-a dezvoltat o civilizație creștină a carității. ‘Cei care au fost milostivi față de oameni în istorie vor fi binecuvântați de Dumnezeu în eternitate’, a subliniat duminică Preafericirea Sa și a atras atenția asupra faptului că ‘nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu ocolind pe aproapele său’.
„Evanghelia de astăzi a motivat atât milostenia credincioșilor ca persoane individuale, cât și apariția instituțiilor de caritate ale Bisericii din primele veacuri, începând mai întâi în Răsărit și apoi în Apus, când Biserica a organizat case pentru străini, cămine pentru copii orfani și cămine pentru bătrâni, spitale pentru bolnavi și cantine pentru săraci”, a adăugat Părintele Patriarh. Biserica Ortodoxă Română este un actor principal în sprijinirea celor aflați în suferință. Peste 700 instituții sociale funcționează în Eparhiile Patriarhiei Române. Tot în cadrul Bisericii există 45 instituții de tip medical și farmaceutic care oferă servicii gratuite sau compensate, în funcție de caz. Numai în Arhiepiscopia Bucureștilor valoarea totală a ajutoarelor materiale și financiare acordate în anul 2017 a fost de aproximativ șapte milioane lei. Despre această operă caritabilă desfășurată în Biserică, Patriarhul Daniel a spus că „dacă nu este alimentată de rugăciune, ca relație a omului cu Dumnezeu Cel milostiv, riscă să fie redusă la o etică socială secularizată, lipsită de perspectiva iubirii și a bucuriei eterne din Împărăția Preasfintei Treimi și a tuturor sfinților”. „Chiar și statele europene moderne, unele fiind azi foarte secularizate, deși au uitat în mare parte că Evanghelia iubirii milostive a fost sursa solidarității sociale, au preluat, de fapt, din lumina Evangheliei mesajul responsabilității pentru oamenii care se află în suferință, în nevoi, în boală și în singurătate”, a precizat Patriarhul. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale. Referitor la Judecata Universală, prezentată în evanghelia Duminicii lăsatului sec de carne (Mt. 25:31-46), Părintele Patriarh a spus că este „completă, definitivă și înfricoșătoare”. Ea este înfricoșătoare prin contextul, forma și conținutul ei: „Mai întâi, este înfricoșătoare prin tulburările din univers care o preced: «Soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui»” (Matei 24, 29). „În al doilea rând, este înfricoșătoare prin forma ei, adică prin solemnitatea și universalitatea ei, deoarece Mântuitorul Iisus Hristos vine în slavă și cu putere multă, împreună cu sfinții îngeri ca să judece toate neamurile, adică toate generațiile și toate popoarele”. „În al treilea rând, această judecată este înfricoșătoare și prin conținutul ei neprevăzut pe care-l descoperă. Nimeni, nici cei milostivi, nici cei nemilostivi, nu se aștepta să afle că în oamenii flămânzi și însetați, în oamenii străini și săraci, în oamenii bolnavi și în oamenii întemnițați era tainic prezent Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul”. Deși va fi înfricoșătoare pentru toți, „iubirea va reprezenta criteriul ultim al Judecății Universale”, de aceea, „câtă iubire milostivă a arătat un om în viața sa pe pământ, atâta binecuvântare va primi el în bucuria iubirii veșnice a Preasfintei Treimi din Împărăția cerurilor”. Mântuirea ține de felul cum folosim libertatea: „Evanghelia de astăzi ne pune în față problema libertății noastre. Și anume, cum folosim libertatea noastră în timpul vieții pământești? Am folosit libertatea noastră ca să cultivăm iubirea milostivă ori am confundat libertatea cu indiferența și nepăsarea, cu autosuficiența și egoismul? Deci, numai când săvârșim binele suntem cu adevărat liberi și trăim viața ca fiind binecuvântare de la Dumnezeu”. În același context, al pregătirii pentru a doua venire a Mântuitorului prin iubire, milostenie și fapte bune, Preafericirea Sa a avertizat că „Nu e suficient să nu faci rău nimănui, ci trebuie să faci bine multora”, deoarece „Hristos este tainic prezent în fiecare om care suferă”. „Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că Mântuitorul nu a spus: «Am fost bolnav și nu m-ați vindecat sau am fost în temniță și nu m-ați eliberat, ci am fost bolnav și în temniță și nu m-ați cercetat». Adică, Dumnezeu nu ne cere să facem ceea ce întrece puterile noastre, nu ne cere să îl vindecăm pe cel bolnav, ci să îl cercetăm, să fim alături de el în singurătatea și suferința lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situația în care se află”, a explicat Patriarhul. Patriarhul României a spus că în multe feluri și în multe ocazii putem arăta iubire milostivă semenilor care au nevoie de ajutorul nostru, iar „când arătăm iubire milostivă și smerită în jurul nostru, devenim mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni, spre slava Lui, bucuria celor ajutați și mântuirea noastră”. |
Potrivit rânduielii bisericești, înainte de începerea Postului Mare, parcurgem o săptămână pregătitoare, de trecere, numită în popor Săptămâna brânzei. Începând de astăzi, în această săptămână nu se mai consumă carne și se face dezlegare la ouă, lapte, brânză și pește, inclusiv în zilele de miercuri și vineri.
Rânduiala liturgică a acestei perioade primește unele conotații specifice Postului Mare. La Utrenie apare cântarea „Aliluia”, cu metanii, în loc de „Dumnezeu este Domnul”, precum și binecunoscuta rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, „Doamne și stăpânul vieții mele”, la Pavecerniță și alte slujbe. De asemenea, zilele de miercuri și vineri ale acestei săptămâni sunt aliturgice, sintagmă care arată că nu se săvârșește nici una din cele trei Sfinte Liturghii ale cultului ortodox. În aceste zile nici nu se împărtășește nimeni cu Sfintele Taine, cu excepția celor aflați în primejdie de moarte. Spre finalul săptămânii, sâmbătă, Biserica a rânduit proslăvirea tuturor bărbaților și femeilor care s-au nevoit prin viață ascetică, post și rugă*ciune. Această sâmbătă este numită a Sfinților Cuvioși. |
În fiecare an în data de 12 februarie, Centrul de servicii acordate în comunitate Sfântul Meletie din Alba Iulia își cinstește protectorul spiritual. La Sfânta Liturghie oficiată luni cu acest prilej au participat aproximativ 70 de persoane.
Cu câteva zile înainte de acest eveniment, IPS Irineu al Alba Iuliei, a efectuat o vizită beneficiarilor din cadrul Centrului de servicii și le-a oferit iconițe. De asemenea, ierarhul le-a adresat cuvinte de mângâiere. În ziua prăznuirii ierarhului antiohian, programul a început cu oficierea Sfintei Liturghii, în Paraclisul comunității persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire, situat în incinta centrului de zi. Slujba a fost oficiată de un sobor de 5 preoți, nu doar în forma ei clasică, ci și în limbaj mimico-gestual. Au participat aproximativ 70 de persoane, beneficiari ai centrului Sfântul Meletie, persoane cu handicap, persoane cu deficiențe de auz și vorbire, dar și colaboratori și invitați. După slujbă, cei prezenți au participat la o agapă frățească. Această formă de organizare religioasă a comunității persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire funcționează din anul 2005, fiind coordonată de părintele Petru Hașegan, care răspunde nevoilor spirituale ale acestor persoane. Centrul de servicii acordate în comunitate Sfântul Meletie din Alba Iulia a fost înființat în anul 2008 și funcționează în cadrul Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia, în parteneriat cu Serviciul Public de Asistență Socială din municipiu. |
Numeroși credincioși deficienți de auz și vorbire s-au rugat ocrotitorului lor spiritual în Biserica Sfântul Elefterie din București, în ziua sărbătorii Sfântului Ierarh Meletie.
Credincioși hipoacuzici din București și din țară au participat luni, 12 februarie 2018, la Sfânta Liturghie oficiată în limbaj mimico-gestual de preoții slujitori ai comunității surzilor din Capitală. Hram în comunitatea surdo-muților din București. Sfânta Liturghie în limbaj mimico-gestual la "Biserica Scaune" cu prilejul pomenirii Sfântului Meletie, ocrotitorul persoanelor cu deficiențe de auz și de vorbire. Pr. Mirel Ilie, parohul comunității ortodoxe a surzilor din Capitală, a spus că Sfântul Ierarh Meletie, Arhiepiscopul Antiohiei este nu doar ocrotitorul comunității pe care o păstorește ci și „patronul și ocrotitorul întregii lumi a surzilor”. „Astăzi ne-am bucurat, împreună cu credincioșii deficienți de auz și vorbire din apropierea Bucureștilor și nu numai, de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, de comuniunea și părtășia frățească și dragostea cu care Dumnezeu ne-a încununat dăruindu-ne încă o zi la anii noștri”, a declarat pentru Radio Trinitas Pr. Mirel Ilie. Comunitatea surzilor din București a fost înființată în anul 1999, slujbele în limbaj mimico gestual fiind oficiate într-o sală din cadrul Mănăstirii Radu Vodă. Din anul 2007 comunitatea hipoacuzică din Capitală participă la cultul divin public în Biserica „Sfântul Elefterie“-Vechi. Arhiepiscopia Bucureștilor a început demersurile pentru construirea unui așezământ social destinat persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire din Municipiul București și împrejurimi. În prezent comunitatea hipoacuzicilor din Capitală numără peste 3000 de persoane. |
În predica rostită duminică în localitatea suceveană Ilișești, IPS Pimen a vorbit despre cea mai mare virtute, dragostea, care trebuie concretizată în fapte. „Dragostea față de Dumnezeu înseamnă ajutarea fraților mai mici ai Lui, cei aflați în diferite necazuri sau lipsuri”, a explicat Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
„Credința se sfârșește după moartea noastră pentru că vedem pe Cel în care am crezut, nădejdea la fel, pentru că vedem împlinirea nădejdilor noastre. Dar dragostea rămâne”, a adăugat ierarhul. Înaltpreasfinția Sa a oficiat duminică Sfânta Liturghie în Parohia Ilișești din județul Suceava. Chiriarhul a fost invitat de Comitetul parohial să binecuvinteze începutul lucrărilor de restaurare la biserica monument-istoric a comunității. Reflectând la textul evanghelic al Duminicii Înfricoșătoraei judecăți, IPS Pimen a spus că „Dumnezeu este iubire, dar și Drept Judecător”. În același context, ierarhul a vorbit despre importanța conștiinței și despre faptul că „tot ce se face din îndoială este păcat”, așa cum spune Sf. Ap. Pavel. „Conștiința îți șoptește ce să faci, dar tu, împovărat de păcate, cu conștiința și simțurile întunecate, nu știi să alegi. De aceea, trebuie să ne spovedim cât mai des pentru ca puterea de judecată să nu fie întunecată de păcatele săvârșite și nespovedite”, a îndemnat Părintele Arhiepiscop. Un grup de copii din Moldovița au încheiat programul liturgic cu un recital de cantări bisericești. Comunitatea din Ilișești are două biserici ortodoxe, având același hram, „Adormirea Maicii Domnului”: biserica monument –istoric la care vor începe lucrările de restaurare și biserica parohială în care se desfășoară programul liturgic, primita în dar de comunitate, în anul 1941. |
În mesajul pastoral transmis cu prilejul Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți și începutul Postului Mare, IPS Serafim îndeamnă credincioșii să postească pentru că numai astfel ‘crește în noi foamea după Dumnezeu, iar rugăciunea ne intră mai ușor în inimă’.
Pornind de la textul biblic citit duminică, Părintele Mitropolit subliniază că acesta tratează iertarea greșelilor semenilor, modul în care trebuie să postim și libertatea inimii față de bunurile materiale. Pentru a primi iertarea de la Dumnezeu trebuie ca mai întâi să-i iertăm pe cei ce ne-au greșit, avertizează Mitropolitul Germaniei care precizează mai departe că ‘neiertarea poate duce ușor la certuri și conflicte și chiar la războaie’. ‘Toate certurile dintre oameni se nasc din lipsa de iubire și de iertare. Nu iubim cu adevărat dacă nu suntem capabili să iertăm. Numai cine iartă, dovedește că iubește. Ținerea de minte a răului are de asemenea consecințe negative asupra sănătății sufletești și trupești’, explică Înaltpreasfinția Sa. Abordând tema postului, Mitropolitul menționează că deși postul este o practică generală în toate religiile, ‘numai creștinismul dă postului sensul lui adevărat’. Prin urmare, ‘numai postind crește în noi foamea după Dumnezeu, iar rugăciunea ne intră mai ușor în inimă’. Dobândim astfel ‘o inimă compătimitoare, sensibilă la nevoile semenilor’ pentru că ‘postul este rânduit de Dumnezeu nu pentru omorârea trupului, ci pentru biruirea patimilor care ne ucid trupul’. În continuarea mesajului pastoral, IPS Serafim vorbește despre bunurile materiale și starea de fericire. ‘Mulți oameni cred că fericirea stă în a avea bani mulți, case și mașini frumoase. Și de aceea sunt într-o permanentă goană ca să adune cât mai mult, încât n-au timp să se bucure de osteneala lor. Se întâmplă că mulți au de toate, dar n-au înțelegere în familie sau nu se pot bucura de copii’. Fericirea, continuă ierarhul, constă în ‘detașarea sufletească’ față de bani și bunurile materiale. ‘Cu cât suntem mai liberi sufletește față de bunurile materiale și-L căutăm pe Dumnezeu, cu atât mai mult ne putem bucura de viață, de familie, de copii și de semenii noștri. Secretul fericirii constă tocmai în a da și altora din ceea ce avem’, explică Mitropolitul. Prin post și rugăciune ni se deschide inima ‘spre semenii noștri aflați în lipsuri’. IPS Serafim adresează membrilor comunităților din Mitropolia Germaniei, Europei Centrale și de Nord îndemnul de a sprijini pe semenii din România, aflați în situații de dificultate, deoarece este o datorie de ‘credință și conștiință’. La finalul pastoralei, Mitropolitul aduce în atenție tradiția citirii zilnice a Psaltirii în Postul Mare și al Crăciunului și o recomandă ca fiind folositoare ‘în orice vreme a anului’. |
Pr. Ciprian Florin Apetrei :
Duminica lăsatului sec de brânză este numită și a Izgonirii lui Adam din Rai. Această denumire totalizează întreaga pregătire pentru post. Acum știm că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe acesta de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Adam a pierdut Raiul pentru că nu a ținut porunca postului, iar noi îl câștigăm postind. Încă din zilele lui Adam și ale Evei, am uitat cine suntem cu adevărat. Vorbim, de obicei, despre ceea ce primii noștri părinți au pierdut atunci când nu s-au supus poruncii lui Dumnezeu de a nu mânca din rodul pomului cunoștinței binelui și răului; spunem că neascultarea lor a dus la căderea omenirii și a afectat în mod negativ întreaga creație. Urmarea păcatului lor a fost că au devenit muritori și astfel au cunoscut stricăciunea și moartea trupească, dar Dumnezeu, în mila Lui, i-a acoperit cu „îmbrăcăminte de piele” pentru a-i ajuta să su*praviețuiască. Cu alte cuvinte, au trecut de la viața veșnică la viața de supraviețuire din cauza păcatului neascultării. În Rai, Adam se bucura de mare cinste, viețuia asemenea îngerilor, era într-o nemijlocită legă*tură cu Dumnezeu și trăia în prezența Lui de-viață-dătătoare. Vorbea cu Dumnezeu față către față, îl slăvea împreună cu cetele îngerești și hrană îi era tot cuvântul ce ieșea din gura lui Dumnezeu. Însă după cum bine știm, în pofida cinstei de care se bucura, Adam s-a lăsat înșelat de șarpe și a urmat pornirii diavolești de a se ridica împotriva lui Dumnezeu pentru a-I lua locul. Și la fel cum vrăjmașul a căzut din cer ca un fulger, din cauza dorinței lui pline de îndrăzneală de a-și așeza tronul mai presus de tronul lui Dumnezeu, tot așa și Adam a căzut fără zăbavă. Izgonirea lui Adam din Rai a avut urmări dezastruoase, căci a deschis o prăpastie între lumea văzută și cea nevăzută. În Rai, Adam a trăit la măsura poruncilor dumnezeiești, dar numai atâta vreme cât a făcut ascultare și nu a mâncat din pomul cunoașterii binelui și răului. A fost dăruit de Dumnezeu cu însăși suflarea Sa și s-a bucurat de multă ocrotire, pentru că era adânc înrădăcinat în tot binele. Dar prin neascultare a pierdut toată această binecuvântare. |
Preoții și credincioșii de la Biserica „Sfânta Treime” din orașul Cisnădie, județul Sibiu, au adus un omagiu ctitorului locașului de cult, regretatul preot Gheorghe Gașpar și familiei sale. Manifestările au avut loc la biserica amintită, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți.
La evenimentul de la Cisnădie au participat mulți credincioși din cele două parohii arondate locașului de cult, precum și familia preotului Gheorghe Gașpar, preoteasa Maria Gașpar cu fiul lor, Liviu. Au fost invitați: personalități din oraș care au fost contemporane ridicării lăcașului de cult și persoane care au trăit emoțiile acelor vremuri. După un cuvânt de deschidere al parohului Cătălin Crișan, inițiatorul acestui eveniment, a urmat prelegerea „Privilegiul și onoarea de a fi ctitor”, prezentată de prof. doc. Maria Popa. Materialul expus face referire la istoricul Bisericii „Sfânta Treime”, de la începutul lucrărilor construirii până la sfințire. „Ctitorii acestui lăcaș, preotul Gheorghe Gașpar cu soția Maria au fost susținuți de: epitropul Petru Prie și soția Maria, cantorul prim Pavel Popa și soția Silvia, familiile cantorilor Ciurbea, Ionașcu, Mihăilă și familiile Dumitru Ghiuruțan, Petru Iancu, Nicolae Pantea, Ioan Cândea, Gheorghe Oaida, Ioan Ionel, Ioan Rațiu, Dumitru Barbu, Gheorghe Buta, Ioan Cenușă, Irimie Brudar, Achim Lunca, Vasile Popa, Ioan Rugea, Ioan Gligor, Teodor Blaga și efortul dublu al văduvelor Mărioara Bălău, Maria Ene, Ana Munteanu, mama Păușan ș.a.”, după cum a menționat prof. Maria Popa. După enumerarea credincioșilor evlavioși care l-au sprijinit pe părintele Gheorghe Gașpar, un moment de reculegere a fost dedicat celor plecați în ceruri. Imagini și amintiri A urmat, apoi, un film cu imagini reprezentative pentru diverse stadii de ridicare a lăcașului de cult, pe un fundal sonor selectat de părintele Cătălin Crișan („Pre Tine, Doamne, te slăvesc”, Acatistul de mulțumire – „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”). Corul bisericii, condus de Magdalena Schneider, a interpretat câteva piese cunoscute din repertoriul lor și o poezie de Vasile Voiculescu. La final, părintele Fănel Scarlat și părintele Cătălin Crișan au mulțumit participanților și au oferit câte un buchet de flori, din partea bisericii, preotesei Maria Gașpar și realizatoarei acestui film, Maria Popa. Cu emoție, preoteasa Maria Gașpar a îndreptat aplauzele și mulțumirile primite spre cei ce l-au sprijinit pe părintele Gheorghe Gașpar în construirea bisericii, precum și de-a lungul anilor. „Cu siguranță evenimentul a adus în sufletele participanților o bucurie de nedescris în cuvinte. În drumul lor spre casă, fiecare a înțeles că, atunci când Dumnezeu te alege să ai un sprijin la zidirea unui lăcaș, acest privilegiu nu i se acordă oricui, ci este o onoare, a cărei răsplată în cer este veșnică”, ne-a spus părintele Cătălin Crișan. „Bucuria și onoarea de a fi ctitor” Biserica „Sfânta Treime”, cunoscută și sub vechea denumire „Biserica Ortodoxă Română II” din Cisnădie, se află pe strada Măgurii nr. 100, la drumul județean 106 D. Activitatea liturgică din această comunitate a început în 1964 într-un local impropriu: o casă de locuit a unei familii de șvabi. La plecarea lor în Banat aceștia au decis să doneze imobilul, care a fost amenajat ulterior, în acest sens, cu un turn, cu cruce și obiecte de cult. Până atunci, credincioșii ortodocși din partea de sus a orașului Cisnădie nu aveau preot și au beneficiat de serviciile religioase ale preoților din Sadu. În urma apelului făcut la Arhiepiscopia Sibiului, s-a oferit să vină sporadic, din Sadu, preotul Oros. În 1970 este numit paroh Gheorghe Gașpar, cel ce a fost ales și chemat de Dumnezeu să zidească această biserică sfântă. De numele său se leagă episodul eroic al ridicării „Bisericii Ortodoxe Cisnădie II”, într-o epocă în care bisericile se dărâmau în țara întreagă. Născut la 1 iunie 1937, în comuna Cîrjiț, județul Hunedoara, părintele Gheorghe Gașpar a absolvit cursurile Institutului Teologic din Sibiu în anul 1962. În 1963 s-a căsătorit cu Maria Cimpoca, originară din Sadu. A fost numit preot în Retiș, județul Sibiu, în anul 1963, unde a păstorit până în 1970. Acolo a reușit, cu resurse reduse, să repare casa parohială. În urma elaborării unei lucrări, considerată cea mai bună din întregul curs, sub conducerea științifică a lui Dumitru Stăniloaie (1969), a îndeplinit condițiile pentru a fi numit preot în Cisnădie. După numirea sa la Cisnădie, preotul Gheorghe Gașpar a început de îndată demersuri la forurile în drept pentru a ridica o biserică după toate canoanele și rânduielile ortodoxe. Dar s-a izbit sistematic de refuzul autorităților. În lipsa oricărei aprobări, cu un consiliu parohial nou constituit, părintele Gheorghe Gașpar a decis să treacă la fapte în anul 1984, ridicând acest lăcaș de cult. Biserica a fost închinată Preasfintei Treimi și a fost ridicată prin darurile credincioșilor harnici și evlavioși care, cu dragoste și osteneală, strânși în jurul părintelui, au contribuit fiecare după puterea lor. Planurile construcției au fost semnate de arhitectul Diaconu, cel ce a întocmit și planul Mănăstirii „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov, iar șef de șantier a fost Iosif Sinu. Prin ajutorul financiar exclusiv al enoriașilor, s-au contractat cantitățile de var, cărămidă, lemn și țiglă. Vechea clădire a fost dărâmată, iar pe durata mai multor ani, cât au ținut lucrările, slujbele religioase s-au desfășurat fie sub cerul liber, fie în cortul amenajat pe fundație, fie în incinta căsuței amenajate sumar, conform părintelui Cătălin Crișan și prof. Maria Popa. Un exemplu în Europa Anii în care s-au desfășurat lucrările erau foarte complicați din punct de vedere politic. În Romania începuse dărâmarea bisericilor, iar Europa reacționa vehement la acest gest. La sate, ca excepție, autoritățile ridicau biserici noi, la orașe însă, nu. Cisnădia, fiind oraș, nu primea acest accept. Astfel, prin ridicarea unei biserici, prin curajul preotului Gheorghe Gașpar, care nu deținea nici măcar autorizație de construcție, Cisnădia era un caz rar și aproape unic întâlnit în țară. În contextul discuțiilor provocate în plan european de dărâmarea bisericilor, în mod paradoxal, cazul bisericii din Cisnădie a început să fie folosit propagandistic de către autorități. Pentru a demonstra situația bună a cultelor, aici au fost aduse delegații străine din Canada, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Germania ș.a. Astfel, șantierul a fost vizitat chiar și de secretarul general al Uniunii Mondiale a Bisericilor cu sediul la Geneva, Emilio Castro, însoțit de Mitropolitul Antonie Plămădeală, după cum a menționat prof. Maria Popa. Părintele Gheorghe a construit însă și în sufletul oamenilor o biserică. Astfel, la propunerea sa, parohia a sprijinit inițiativa „Sozialstation”, orga*nizație de femei de confesiune evanghelică, cu 14 membri, a cărei președintă era dr. Ursula Cioflec. Dânsa căuta sponsori germani și identifica copii nevoiași, săracii și bolnavii din oraș. În acest sens, doamna Ditmar, are o contribuție semnificativă, atrăgând numeroși sponsori străini, care să participe la acest proiect, recunoscut ca fiind cel mai longeviv. Dr. Dan Bârzu, pe atunci primar, a făcut demersuri la Ministerul Învățământului, rezolvând problema spațiului prin căminul de zi, pentru copii cu nevoi sociale, numit „Arca lui Noe”. Așa s-a creat posibilitatea gătirii unei mese, servirea ei copiilor săraci și deplasarea hranei la domiciliul bolnavilor. În 2003, din fondul bisericii a fost destinată suma de 7.000.000 lei, în acest scop, instituindu-se „Masa pe roate”, zilnic pentru 3-4 persoane bolnave fizic. Acest gest continuă și astăzi, „Arca lui Noe”, cu 35 de copii, beneficiind de sprijinul atât al parohiei, al doamnei Ditmar cât și al Asociației „Inițiativa Cristiana”. Moștenirea spirituală a ctitorului Teama unei construcții neautorizate în regimul autoritar înfrâna bucuria ridicării bisericii, cu fiecare cărămidă, își amintesc credincioșii. Amestecul de sentimente a marcat întreaga perioadă de construcție. Cuvintele sunt mult prea sărace în a explica curajul, efortul și sacrificiul depus de ctitori. Numele ctitorilor rămân permanent o mărturie a credinței, a iubirii și jertfelniciei lor. De asemenea ctitorii sunt pomeniți în rugăciunile bisericii, primind astfel daruri cerești netrecătoare și se bucură de pomenire veșnică. Dumnezeu în ceruri își aduce mereu aminte de cei care și-au adus aminte de El și L-au iubit în timpul vieții lor pământești, conform părintelui Cătălin Crișan și prof. Maria Popa. La numele ctitorilor, amintite mai sus, se adaugă și altele, ale epitropilor, consilierilor și credincioșilor de azi, care fiecare se jertfesc în înfrumusețarea și întreținerea locașului de cult și a unei vieți religioase aparte, care fac din Biserica „Sfânta Treime” din Cisnădie o adevărată „Catedrală Mireasă a Preasfintei Treimi”, aici, la poalele Măgurii. |
《continuare 》
În perioada 2010-2014 biserica a fost pictată în tehnica fresco de către pictorul Gheorghe Albu și ucenicii acestuia. Pictura este realizată în stil neobizantin și respectă registrul iconografic tradițional, având ca particularitate pictarea frontispiciului cafasului exclusiv cu sfinți români, având în centru pe Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Biserica are și câteva picturi exterioare. În ocnițele aflate la baza acoperișului sunt pictați diferiți sfinți, iar pridvorul deschis este pictat în întregime.
Biserica „Sfânta Treime” din orașul Cisnădie a fost sfințită pe 3 aprilie 2016 de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. Cele două parohii de la Biserica „Sfânta Treime”, păstorite de preoții Ștefan Scarlat și Cătălin Crișan organizează periodic activități misionar-educaționale cu copiii și tinerii din grupul de cateheză la Centrul parohial „Moștenitorii Ortodoxiei”. Anul trecut, copiii cu rezultate bune la activitățile organizate aici au primit premiile „Preot Gheorghe Gașpar”, care au fost înmânate copiilor de către preoteasa Maria Gașpar. |
Astăzi, în sâmbăta săptămânii lăsatului sec de brânză, Biserica a rânduit pomenirea tuturor sfinților, bărbați și femei, care s-au nevoit prin viață ascetică, post și rugăciune. Această sâmbătă este numită „a Sfinților Cuvioși”. Sinaxarul acestei zile ne explică: „Iată că au pus înaintea noastră și pe toți bărbații și femeile care, prin multe nevoințe și osteneli, au trăit în cuvioșie. Aceasta pentru ca, prin pomenirea lor și a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Având ca pildă și călăuză viața lor și dobândind sprijinul și ajutorul lor, vom putea fi gata pentru luptele cele duhovnicești, mai cu seamă când ne gândim că ei au avut aceeași fire ca și noi”.
De asemenea, suntem îndemnați să urmărim și un program duhovnicesc de curățire a sufletelor noastre, care are mai mulți pași după feluritele virtuți: „mai întâi dragostea și depărtarea minții de la lucrările și faptele necuviincioase; apoi însuși postul, dar să nu postim numai de mâncăruri, ci să postim și cu limba, și cu ochii, și să ne oprim și să ne depărtăm de la orice faptă rea“. Această zi, punându-ne înainte chipurile sfinților cuvioși nevoitori, este o încurajare în lupta care urmează și o încredințare că ajutorul lui Dumnezeu este mereu cu cei care-L iubesc pe El și doresc aceleași răsplătiri duhovnicești care au încununat pe sfinți. De asemenea, Sinaxarul zilei ne arată că această săptămână care se încheie mâine, în care se face o semipostire, fiind dezlegare la ouă, brânză, lapte și pește, a fost rânduită de împăratul Heraclie pentru ajutorul primit de la Dumnezeu într-o luptă împotriva perșilor. Dar s-a rânduit și dintr-un considerent practic, după cum suntem învățați în același Sinaxar: „ca nu cumva, trecând deodată de la carne și lăcomie la o mare înfrânare de la mâncare, să ne simțim rău și să ne vătămăm astfel buna stare trupească; ci cu încetul, deci treptat, îndepărtându-ne de măncâri grase și plăcute, să primim ca niște cai nărăviți, și frâul postului printr-o mâncare mai ușoară”. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 01:19:52. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.