Despre polemica dintre crestini
 

Ne aflăm într-un spaţiu public şi deseori avem discuţii în contradictoriu fie cu ortodocşii, fie cu eterodocşii. Aici vreau să spun ceva important despre primul caz.

Văzînd de-a lungul timpului că în mod inevitabil apar conflicte între noi, creştinii (ca să generalizez), n-am putut să nu observ pericolul care apare în urma unui lung şir de discuţii în contradictoriu, şi anume descurajarea. Oamenii mai sufletişti, care au venit aici cu mari speranţe în găsirea unui loc aparte, unde se află ortodocşi practicanţi şi oarecum cunoscători în ale teologiei, au constatat cu dezamăgire că nu au ajuns tocmai într-un locaş al sfinţeniei şi au hotărît după scurt timp să plece. Şi cîţi oameni de calitate şi-au făcut cont aici şi după puţină vreme s-au retras! Cît de mult ne-am fi folosit de cunoştinţele şi de experienţa lor! Dar nu despre ei am vrut să vorbesc de fapt...

... ci despre cei care suferă la modul cronic de boala mîndriei sau a unei forme derivate din mîndrie. Este foarte periculos să te contrazici cu ei fiindcă nu ştiu să dialogheze creştineşte în contradictoriu. Sînt extraordinar de viciaţi - vorbim de patimă, nu de simplul păcat al mîndriei în care mai toţi cădem uneori - şi se află exact înaintea penultimului pas din cele 12 trepte ale păcatului, anume deznădejdea. E foarte grav dacă din vina mea arunc pe fratele în deznădejde! Evident că el este cel corupt, dar dacă renunţarea lui la practica şi la credinţa creştină se întîmplă şi din vina mea, e vai şi amar de mine! Eu, în loc să-l menajez şi să mă gîndesc cum să fac tot posibilul să-l luminez cu ajutorul Lui Dumnezeu, să-l ajut să-şi revină, eu o ţin pe-a mea aducîndu-i chiar acuze de slab creştin, de slabă calitate şamd. Dacă el va pica, mîinile mele vor fi pătate cu sîngele lui.

Ţin minte cum Sfîntul Paisie de la Sihla ne sfătuia că dacă ne aflăm într-o lungă discuţie cu fratele nostru şi vedem că acesta peristă în greşeală, indiferent dacă noi avem dreptate, să-i spunem: "frate, tu ştii cum zici" şi să încheiem dialogul cu el.

Auzi la tine, "locas al sfinteniei", pe Internet.

Trezirea omule, virtualizezi prea mult.

Este un loc pentru discutii, oamenii nu sunt facuti toti dupa un sablon, au personalitati distincte, temperamente diferite, idei diferite.

Obisnuieste-te cu asta aici si vei reusi sa ai si in societate relatii mult mai amiabile.

Acolo este oarecum mai usor - oamenii ascund anumite lucruri, sunt mai alunecosi, se judeca mai mult pe la spate decat se contrazic in fata, etc.

Dar..descurca-te aici si vei reusi si dincolo.
Nu merge dincolo, nu-ti cauta refugiul aici.

In ceea ce priveste responsabilitatea, fiecare sa-si masoare cuvintele, e drept desi cazuri ca ele enuntate de tine sunt mai mult teoretice.

La inceputuri -atita vreme cit nu desfiintai credinta in Iisus , nu inventai alt IIsus si nu scriai alta evanghelie (potrivnica) aduncind-o intre cele prezente - tot ce trebuia era sa pui accentul pe lucrurile (concluziiile) la care ai ajuns in comun cu ceilalti fara sa tii cont de diferentele inevitabile de intelegere.

insa apoi nu a mai fost suficient
-a aparut dogma si canonul care vin sa uniformizeze atit inaltimile cit si prapastiile, ridicind una si plafonind alta. Restul sint declarati nebuni si eretici.

-daca biserica era la inceput minoritara si nu era religie de stat si-a zis ca nu e de-ajuns iesirea din ilegalitate ci e nevoie sa devina ea de stat ca sa poata prigoni ea macar si teologic pe oricine nu e cu ea.

-apoi nu a fost deajuns autoritatea in a propovadui scriptura , a dorit sa fie deasupra scripturii si sa faca ce vrea cu textul ei- sa il tainuiasca , sa il interpreteze si sa il modifice dupa cum sint interesele ei pamitesti in lupta cu alte dogme si a promovarii adevarului "in parte'.

s-a declarat unica in a reprezenta pe Dumnezeu intre oameni -ca si cind ar avea exclusivitate contractuala din partea lui Dumnezeu , ca si cind Dumnezeu e legat de maini in afara bisericii si nu are voie sa mintuiasca pe nimeni fara aprobarea bisericii.- lucru contrazis cel putin de primul Legamint (cel cu Levi).

in esenta e vb -intotdeauna a fost- aboslutizarea unor expresii , interpretarea fara o viziune de ansablu asupra intregi scripturi , interpretare dupa ureche si nu dupa revelatii

aceste lucruri am spune ca nu sint de dorit insa ele pot juca rolul de incercare a iubirii si a credintei.
un fel de ciur de care nu trec decit cei cu orgoliul mic si inima mare.

mirenii urmeaza duhovnicii neprooroci si fara daruri de cunaostere dar si duhovnicii urmeaza mirenii (prin "informarile" pe care mirenii le aduc la cunostinta lor pe care ei le asimileaza ca find certe.
si toata lumea e atotcunoscatoare (si eu evident)

dogma find facuta mult prea mult pe structura NT nu poate explica si nici lua in considerare -ca fiind credibile- toate lucrurile din VT .

Loc a sfinţeniei? Este un loc public de discuţie...nu confunda lucrurile. "...au hotărît după scurt timp să plece" - de aici reiese şi sfinţenia acestui loc.

A nu te crede lucru mare şi a cugeta că alţii sunt mai de seamă decât tine, e o mare înţelepciune şi o mare desăvârşire.

Şi clădirea bisericii este un loc public în care intră atei, eterodocşi şi ortodocşi, dar se vrea sfinţit în primul rînd prin creştinii ortodocşi care o vizitează. Acest spaţiu virtual se intitulează creştin şi ortodox şi este populat majoritar de noi, cei din Biserică. Oricine vine din afara Bisericii şi citeşte aici, vede dacă postările aparţin unui ortodox sau nu. Implicit, în subconştient va face o corelaţie între statusul pe care-l vede scris sub pseudonimul cuiva şi ceea ce postează respectivul. De aceea orice scriem noi trebuie măsurat de două ori înainte de a da clic pe răspunde...

Interacţiunile dintre noi ar trebui să fie cu mare luare aminte deoarece reflectă oarecum starea bisericii ortodoxe, statusul ei de fapt, care devine transparent pentru cine deschide saitul ăsta. Cînd am ales cuvintele "locaş al sfinţeniei" nu m-am referit la oricine îşi face cont sau intră aici, ci la membrii bisericii ortodoxe care sînt activi pe forum. Da, este o dezamăgire a unui neoprotestant sau a unui catolic sau a unui ortodox cu numele care ne vizitează şi găseşte păcate grave şi vicii aruncate pe ecran în loc de dialoguri sau chiar polemici creştine, calme, cumpătate, interesante. Acela va pleca, iar noi ne adunăm osîndă în loc să aducem roade.

Deasupra oricărei virtuţi ştii care este? Ei bine, este dreapta socoteală sau discernămîntul. Este darul deosebirii corecte a binelui de rău. Cînd vezi că fratele tău recidivează constant, trebuie să-l avertizezi, să-l mustri cu blîndeţe, că altfel se întîmplă ceea ce Dumnezeu îi spune lui Iezechiel:

Iezechiel 33

8. Când Eu voi zice păcătosului: "Păcătosule, vei muri", şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.

Iar smerenia nu ştiu exact ce este, dar sigur nu înseamnă autodefăimare. Mai degrabă cînd rabzi cu răbdare defăimările altora.

Felicitări, Florin Ionuţ, pentru iniţierea acestui topic deosebit de util! Sunt întru totul de acord cu opinia dvs.

Bucurie!

Hristos în mijlocul nostru!

Adevarat, dar este o parere subiectiva si nu poate fi generalizata ca si cum aceste personaje reprezinta sablonul fidel al ortodoxului. Cine trage o astfel de concluzie, nu reprezinta o "voce".

E greu de spus. Depinde de ceea ce cauta fiecare. Dumnezeu oranduieste intotdeauna ceea ce-i trebuie celui care-L cauta.


Nu. Ba cred ca asta este ultimul lucru ca si gest ortodox. Priveste in urma; nu cred ca dintre cei mandri au inteles vreodata ceva, indiferent de modul cum au fost abordati. Finalul a fost acelasi, mereu previzibil.
Spui ca, datorita acestor dispunte, au plecat useri de valoare care poate aveau ceva de spus; eu gandesc altfel, iar de curand cineva mi-a confirmat parerea: cei care s-au retras, multumesc lui Dumnezeu ca abia dupa ce au plecat au inteles cat de adanciti erau in pacatul mandriei si al slavei desarte. Aici, in iuresul subiectelor, nici nu ne dam seama ca uitam ce e mai important si ne tinem mintea ocupata cu ceea ce ne dauneaza noua si catorva din jur, iar asta va cantari greu la judecata de pe urma. Pentru ca ceea ce facem noi sa ne spalam aceste pacate e prea putin in ciuda a ceea ce credem noi ca facem. Din pacate cei din jur vad mai lesne, dar daca isi spun parerea, cad in mare dizgratie.


Smerenia? Iertare tuturor de pe acest forum, dar eu n-am vazut-o decat la vreo doi-trei pe acest forum, iar unul e plecat de multisor. Cine vrea sa se smereasca, trebuie neaparat sa se rupa de buna-voie de orice forma de socializare, unde provocarile curg ca pe banda. Smerenia este o calitate pe care o dorim intotdeauna la ceilalti, pentru ca si noi la randul nostru sa ne-o putem insusi mai cu convingere.

Cred ca esti foarte idealist.
Nu cred ca acesta este locul in care se convertesc necredinciosi
(de smintit, da este posibil)

Oricum, aici se pierd doar lucrurile pe care NU le-am avut niciodata!
("pierzi" credinta pe care nu o ai, rabdarea care iti lipseste.. Si smerenia... daca nu ai avut-o)

Cat despre deznadejde.. Blestemat este omul care se increde in om..
Deznadejdea este o boala a sufletului, iar cine cauta vindecare in alt loc decat la Dumnezeu, greseste din start.
(Asa vad eu lucrurile, poate ma insel).

Cine chiar vrea sa cunoasca invatatura si trairea ortodoxa, stie ca nu o poate face intr-un mediu virtual. Pentru asta chiar trebuie sa te desprinzi de vorbarie.
Aici gasim informatii, punem intrebari, vorbim, cautam credinciosi (ca s-au rarit cei din lume).

Subscriu cele de mai sus. Mulţumesc pentru aceste cuvinte...orecum e ceea ce aş fi vrut să spun de prima dată, însă am ezitat...iată că gândul meu s-a împlinit.

Intradevar ideal asa ar fi sa ne iubim intre noi (indiferent de credinta sau poate cu atit mai mult) sa ne respectam ca niste sfinti chiar daca avem la un moment dat viziuni diferite, experiente si perceptii diferite.
-unii dintre noi pot fi mai atenti si sa incerce a corecta conduita prooprie

dar altii nu se pot corecta intr-un mod perceptibil noua - cel putin deocamdata, fiindca este vb de caracter ,reflexe de conduita, conceptii , perceptii interioare etc , caracterul se schimba greu si in timp.
doar o mare binecuvintare il poate schimba peste noapte.

probabil ca noi judecind astfel nici nu am aflat ca ei deja s-au si corectat .
poate ca deja intre timp au si fost binecuvintati .

pina la urma a nu judeca pe altul este si o cultura .

"Uraste pacatul iubeste pe pacatos." o astfel de lozinca nu isi are rostul acolo unde nu exista acuze si judecati .

am vazut spatii de comunicare pe internet care de comun acord in dorinta de a crea un spatiu civilizat nu permit judecata -atacul la persoana - se poate combate ideea strict la subiect dar fara sa te iei de viata lui, ca esti asa sau asa, ai facut si ai dres.

evident ca au venit si persoane care cred ca a nu acuza pe altul este un fel de lozinca care da bine si in momentul in care li s-a atras atentia au reactionat -"cum sa nu vb liber ? sa ma prefac ca voi care faceti pe sfintii ? fatarnicilor! "
si apoi imediat a fost exclus din grup .

pina la urma omul sfinteste locul .