Am urmarit emisiunea si am sesizat unele amanunte care nu le vezi
decit dupa studiu aprofundat

http://oamenisiperspective.com/video/?p=110#comments

Important m-i s-a parut ca pina si pocainta este un dar de la Dumnezeu, si nu depinde de o stare emotionala

Este si una si alta.....este un dar care se poate manifesta si simti DOAR printr-o stare emotionala

toate sunt "daruri" shi noi nu trebuie sa facem nimic, ca pica para malaiatza din cer...

nu domnule, ci pocaintza este atunci cand te-ai statornicit in desavarshire, cand ai primit salash in Sion, cand Ierusalimul Ceresc te-a primit cand Hristos a gasit in tine Harul Lui Dumnezeu, adica viatza traita in Adevar, nascut fiind de sus.

eu de exemplu ma tot caznesc de multishor sa scap de credintza caineasco-stradala, aia care adulmeca toate puftele, apoi de a creshte ca un puishor de hipopotam adica de purcel de apa care toate le baga in guritza, shi de a nu intra in turma de gorile la care le-au ieshit tuleele sau gorile telectuale care se bat mereu in piept sau in cap cu pumnii racanind dar nu ca animalele ci elevat, in sevrajele mandriei fericite... ca nishte case, salashuri, facute din timp pentru draci, in trup sau in suflet...

deci iata ce inseamna pocaintza la mine... rabdarea acestei nenorociri care ma tarashte zilnic spre prapastie shi eu zic mereu, ca nu-i pacat, shi ma infurii chiar demonstrand ca n-am pacatuit de cateva ori pe minut, ci ma stradui sa-mi ranjesc, sa ma vad fericit shi sa ma bucur ca idiotul ca am scapat de batrani ca sa pot pacatui in voie, ca a mai murit cineva ca sa fiu eu cel mai mare, ca din starile astea de laudaroshenie care in toate se vede pe el ca unul caruia i se datoreaza "atatea" nu cred ca am sa scap in graba, ca oridecate ori se vorbeshte despre vre-un bine, tresalt shi eu de parca s-ar datora mie, shi ma arat in sinea mea ca un merituao, cu o putere uriasha de a creduliza o nalucire a vredniciei apartului shtiintzific teoretic, o mashinarie puternica shi sigura, lipsita de orice sens al inimii shi duhului milostiv, deci o gandire matematico-shtiintzifica, rece, dar care se crede capabila de atatea shi atatea merite... dar n-are nici un pic de caldura, de dragoste, ci doar o nesfarshita laudaroshenie nalucita... vezi cit de tare ma doare o shtiintza a ochiului mintzii pe care o folosesc prost? ca daca ash shti-o folosi, nu ash confunda teoria cu oamenii, cu durerea shi simtzirea shi sentimentele... dar in mintea mea am doar deductzii reci, razionalitatzi shi filozofii mecaniciste, o practica a aparatelor mortzii... reducandu-i shi pe oameni la nishte simple sisteme functzionale ce se pot aproxima sau a le putea stabili nishte coordonate de functionare,...

dar sa revin la ce ma doare, caci doar pocaintza este o taina pe care cu dar de sus o putem primi dar tzine de noi sa o facem nefatzarnic, din dragoste nefatzarnica pentru Hristos shi aproape... deci sa ma intorc la durerea mea:

cum se poate ieshi din credintza sexy-caineasca-stradala, din placerea puiului de hipopotam, shi din sevrajul tanarului gorilozaur ce se bate cu pumnii in piept sau in cap laudaroshindu-se mereu ca lui i se datoreaza sau i se va datora tot ce se intampla bun celor din jur? Cum voi putea ieshi din cursa asta a sevrajelor ca vad ca in mine se construiesc "castele" trupeshti shi sufleteshti pentru viitoare cete de draci... locuri unde voi putea fi chinuit cu aceiashi cruzime cu care ma bucur de raul alruia, ca imi zic mereu, :

-are o vina ascunsa, deci merita razbunarea lui Dumnezeu ca eu se ma inaltz shi sa ma eliberez de obligatzii shi de batrani... ca ma incurca shi nu pot sa fac ce vreau shi sa ma bucur de ... akedia desfranarii...

cum scap? 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10x???:(:(

tipul ala din filmuletz nu este un sectant? vai de ei ca ingerii lui antichrist vor fi numitzi... dar sa iau aminte la mine 6x???:(:(

Asa am crezut si eu ,ca se datoreaza si unei stari emotionale.
Dar gindindu-ma mai bine ,se datoreaza deschiderii noastre la lucrarea Duhului Sfint.
Cel care ne face sa intelegem si sa ne coparam cu caracterul lui Hristos. Apoi survine acea constatare a pacatului din noi,a parerii de rau ,apoi pasul demontarii egoului personal,nevoia expresa de a fie iertat pt starea in care esti si apoi simtamintul unui avint care sa te scoata de acolo,din valea umbrei mortii.Ai simtit acea mina care te scoate din ghearele mortii?

Pocianta nu este bazata pe un fond psihic, ci este o simtire constienta si vie a prezentei lui Dumnezeu, a dragostei acestuia fata de noi. De aceea, multi parinti nu sunt de acord cu pricesnele, considerandu-le pe acestea mai mult lovitoare in emotivitatea omului decat in radacina pacatelor proprii.

Pocainta este urmarea fireasca a vederii pacatelor proprii. Simtind dragostea lui Dumnezeu si raceala cu care am respins-o, de nenumarate ori, sufletul ajunge sa fie curprins de durere. Caci durerea ce cuprinde sufletul celui ce a gresit fata de dragostea primita in mod absolut este de nedescris.

Pocainta este starea in care sufletul ajunge sa urasca pacatele.
Daca ajungi sa urasti un pacat inseamna ca urasti si faptul ca l-ai facut.