Dacă un preot a comis adulter o singură dată, mai poate fi preot?
 

Dacă un preot a căzut în păcat, comiţând adulter o singură dată, după care a regretat profund, ce trebuie să facă? Se poate spovedi la alt preot şi i se dă canon? Mai poate rămâne preot? Preotul la care se spovedeşte poate să-l raporteze la patriarhie sau e obligat de taina spovedaniei să n-o facă?

Îți faci prea multe probleme din niște situații care nu te vizează .

După canoane n-ar mai putea rămâne, dar episcopul decide în astfel de cazuri, am auzit de o situație în care Sfântul Ioan Maximovici a iertat un preot care a căzut o singură dată și a făcut pocăință publică, i-a mai dat o șansă pentru că i-ar fi spovedit, cununat, botezat pe oamenii din acea comunitate și acel preot se căise sincer, dorind chiar să renunțe la slujire.

Preoții trebuie să țină secretul spovedaniei, pot fi caterisiți și pentru că încalcă secretul spovedaniei, dacă un preot ar avea duhovnic pe care-l frecventează acela nu l-ar raporta în primul rând din omenie.

Pentru un preot e mai importantă mântuirea lui decât să țină de o slujire pe care o face cu mustrare de conștiință și să se osândească când va da răspuns în fața lui Dumnezeu.
Preoții care slujesc cu impedimente canonice vor avea greutăți în misiunea lor până când nu se pocăiesc și regele David a avut probleme după adulter.

Chiar dacă pe oameni i-ar păcăli și slujirea ar face-o într-un fel de dispreț față de canoane, pe Dumnezeu nu-L vor putea păcăli.

În varianta ideală un preot aflat în situația aceasta s-ar opri din proprie inițiativă de la slujire până când ar primi răspuns de la episcop, s-ar spovedi și sfătui la duhovnic și ar face și pocăință în fața episcopului.

Dacă totuși n-ar face asta și ar continua să slujească, își asumă felul în care se va prezenta în fața Lui Dumnezeu, nu e treaba altor preoți și nici măcar a mirenilor.

Nici mirenii care trăiesc în desfrâu, au câte 3 soții și 4 concubine până la cununie nu au căderea morală să dea cu piatra într-un preot care o fi căzut și el o singură dată din zavistia potrivnicului.

Dar această stare nu e de încurajat în Biserică în rândul clerului, de aceea a existat o ordine morală instituită prin canoane.