Intrebari despre pomeni/parastas
 

Va rog sa imi raspundeti la doua intrebari daca se poate.
Ma vor ajuta mult pentru ca se apropie pomana de un an pentru mama mea.
In primul rand , daca este normal sa se faca vesnica pomenire in casa dupa data stabilita acelei pomeni, si sa se citeasca coliva tot in casa, fara sa se mearga la biserica sau cimitir sau fara sa fie anuntata biserica.
Credeti-ma ca sa intamplat acest lucru....si sunt tare tulburat.....
Iar in al doilea rand sa imi spuneti dupa cunoasterea dvs ce trebuie facut la pomana de un an, m-am informat pe net, si o sa mai intreb si preotii dar cu cat stiu mai multe cu atat sunt mai linistit ca o sa fac ce trebuie.
Va multumesc celor care o aibe rabdare sa imi raspunda.

La Pomana de 1 an se împart (după posibilităţi):

• o colivă
• o sticlă de vin
• 24 vase cu mâncare (şi căni)
• trei căpeţele (sau măcar colaci obişnuiţi)
• lumânări
• tămâie
• prosoape pentru preoţi
• 24 de batiste
• haine noi (pentru îmbrăcat o persoană).

Multumesc pentru raspuns
 

Referitor la prima mea intrebare, poate cineva sa imi raspunda ? Stiu ca suna cam ciudat si eu am ramas socat cand sa intamplat , daca este nevoie pot oferi chiar mai multe detalii..

Imi cer iertare inca de la inceput si intreb: daca nu poti sa iei sau sa pregatesti 24 de ... ce faci? Oare se supara Dumnezeu? Oare devenim mai putin crestini?

Nu, in nici un caz nu se poate conditiona slujirea in gradina Iubirii de cele materiale! La pomenirea de 1 an, ca si la orice alta pomenire, nu este necesara decat constituirea in Duh si Adevar a Bisericii lui Hristos. Aceasta se face prin credinta, iubire si rugaciune. Randuiala Bisericii prevede slujbe specifice pentru fiecare moment din viata membrilor ei. Scopul urmarit insa nu este nicidecum incarcarea materiala a credinciosului, ci doar sprijinirea spirituala a acestuia pe drumul mantuirii. De aceea spun cu tarie ca nici o regula ce impune vreo obligatie materiala asupra crestinului nu poate fi benefica scopului definit mai inainte.

Din traditie (atentie, nu Sfanta Traditie!!!) sunt obisnuite o serie de lucruri ce se solicita, dar va rog sa nu considerati ca exista ceva obligatoriu pentru corectitudinea trairii noastre crestine in acel eveniment, decat prezenta crestinului cu solicitarea sa pentru slujba respectiva (solicitare ce trebuie sa vina din credinta curata) si prezenta preotului valid (adica purtator al binecuvantarii ierarhului locului). Cele ce vin din traditie, daca sunt folositoare (adica cele ce sprijina lucrarea lumeasca a Bisericii) este bine sa se faca, dar numai dupa posibilitati. Mergand pe aceasta idee, pot spune ca sunt necesare (la noi, in Dobrogea), din cele traditionale, doar coliva, paharul (sticla) cu vin, lumanarea si tamaia. Altele (care au ca numitor comun milostenia), prefer sa nu le leg strict de slujba de pomenire, ci zic ca mai bine ar fi sa fie privite ca necesitate permanenta a crestinului, stare de lucru obisnuita, cu scopul de a castiga raiul prin folosirea inteleapta a celor materiale. Momentul pomenirii celor ce au trecut la cele vesnice este foarte potrivit spre a face milostenie; practic, milostenia imbraca pomenirea in haina iubirii, dar nu trebuie conditionata slujirea (a preotului sau a credinciosului) de ceva material.

Atat am avut de spus! Iertati-ma si sper sa revin cat mai curand pe forum ca membru activ, cu ajutorul Bunului Dumnezeu pe care-l rog sa va dea, tuturor forumistilor, sanatate si un an nou cu folos spre mantuire si de vrea Acesta, sa-mi dea si mie ce-mi este de folos pentru Rai.

La multi ani!

Doamne Ajuta !
 

Va multumesc din inima pentru cuvintele dumneavoastra parinte, care au avut darul de a ma linisti.
Oricum eu voi face ori de cate ori voi avea ocazia, pomeni(stabilite in comun cu biserica) in numele mamei mele sau donatii catre biserica in bani sau materiale religioase.
Dupa pomana de un an tot in ianuarie voi merge la biserica impreuna cu tatal meu pentru a participa la sfintirea Icoanei Intrarea Maicii Domnului in Biserica, icoana pe care am donat-o bisericii.Urmand pe viitor sa mai donez si alte icoane impreuna cu tatal si fratele meu.
Pe mine ma intreseaza mai putin pretul lor si mai mult ma intereseaza sa stiu ca fac tot ce este posibil pentru ca mama mea sa primeasca iertare si mantuire de la Domnul.
Astept in continuare raspuns si la prima mea intrebare, am vorbit si cu preotul si cu dascalul si la manastire cu Maica Stareta, si toti sau minunat de cum au putut face asa ceva acesti oameni.
Totusi vreau sa mai aflu si ce considera alti oameni cu frica si credinta in Dumnezeu despre aceste fapte pentru linistea mea si a familiei mele.
Inca odata va multumesc pentru timpul acordat intrebarilor mele.

Drept sa iti spun, si eu am auzit ca unii credinciosi prefera ca parastasul sa se faca acasa si nu in biserica... adica sa vina preotul acasa si sa slujeasca bucatele, sa dea masa in casa, in familie... dupa parerea mea, aia nu mai e milostenie, ci masa in familie. Iar unii preoti accepta asta cu nonsalanta. Ideea este ca slujba parastasului este legata indisolubil de slujba Sfintei Liturghii, adica mortul respectiv trebuie pomenit la Sfantul Jertfelnic. Asta e lucurul care il poate ajuta pe el cel mai mult. Si cum sa il pomenesti la altar, daca tu esti acasa? Acum, daca s-a intamplat asa, ce poti sa faci... da si tu sarindare la manastiri la care se face zilnic Sfanta Liturghie si roaga sa fie pomenita si la parastas (sunt manastiri care fac si parastase in fiecare zi, mai putin duminica), fa-i si tu pomenile randuite si roaga-te pentru ea.

Ma gandesc ca e, totusi, mai bine ca s-a intamplat asa la pomenirea de 1 an decat, Doamne fereste, la cea de 40 de zile. Dumnezeu sa o ierte!

Nu este gresit sa se puna masa acasa, dar asta dupa ce ne intoarcem de la biserica. Mai intai mergem la biserica, dam un pomelnic cu numele celui in memoria caruia se face parastasul (am auzit ca este bine sa trecem si alti apropiati care au trecut la Domnul). Participam la Liturghie, apoi la parastas (unde se canta Vesnica pomenire si ne rugam pentru iertarea pacatelor celui ce a plecat de langa noi). Putem sa impartim si la biserica coliva si cateva pachete pregatite.

Apoi mergem acasa unde se pune masa. De noi depinde pe cine chemam sa se bucure de bucate, nu trebuie sa fie rudele apropiate, ci cunoscuti ai persoanei ce a trecut la Domnul. Preotul participa si el la masa, rosteste o rugaciune scurta, binecuvinteaza bucatele, mananca alaturi de ceilalti oameni, apoi rosteste o rugaciune pentru hainele ce se vor imparti.