Jignirea si defaimarea vin de la diavol; adica miscarea realitatii intr-o zona a incorectitudinii.

Mustrarea dreapta nu vine de diavol chiar daca este taioasa.

Stii cum e, unele probleme de caracter nu se corecteaza cu blandetea, se corecteaza cu varga. Nu prea stii ce inseamna sa fii parinte.

Nu exista o singura cale in viata de educatie.

P.S. Vezi ca ai pierdut update-ul din post.

Șezi blând, autoarea nu ne spune dacă omul a mai avut serviciu sau vreun lucru și și-au bătut joc de el nefiind plătit, sunt câteva joburi nici nu le poți spune meserii în care nu-ți scoți nici banii de sandvișuri și de deplasare.
Până nu i s-au oferit niște locuri de muncă concrete, nu poate fi acuzat cu vehemență că le-ar fi refuzat.

Trebuie atenție la astfel de subiecte pentru că oricine poate avea o cădere nervoasă sau o boală din care să nu-și mai revină nici măcar cât să poată țină pe linia de plutire o casă și un serviciu.


Dacă s-a vrut o glumă nu e deloc inspirată, bățul nu va scoate niciodată sechelele și traumele din capul unui om, s-ar putea să nască violență și mai mare.

I s-ar putea sabota laptopul, o apă scăpată pe taste când nu e acasă, o virusare puternică de la un stick, ceva invaziv care nu lasă urme, dar până la urmă e paguba prea mare și s-ar putea să aibă cândva nevoie de calculator cei din casă.

I-am zis sa-i caute un serviciu nu sa-l bata cu ranga.
Sa avem si noi putin discernamant.
Datul cu lopata nu aduce nici o trauma din ce stiu eu, poate doar pentru lenesi, insa educa foarte bine sufletul.
Copiii la tara munceau de mici iar acum si nu aveau nimic, iar noi acum la 26 de ani fugim de aspirator...

Problema noastra este ca nu am invatat sa muncim, pentru ca daca munceam de mici, pretuiam in viata munca si toate valorile corecte.

Munca iti da sens vietii si te invata care sunt valorile corecte.

Ba da pe termen lung datul la lopată și la târnăcop te umple de hernii, statul cu capul în soare și în ploaie te poate îmbolnăvi de diferite lucruri.

Sunt meserii care nu aduc vechime numai te distrug lent până când îți trece floarea vârstei și nu mai poți face nici treburile alea, de aceea mulți necalificați se apucă și de băut și de altele pentru ca să-și revină după o zi mizerabilă, să nu mai simtă arșița după o zi de stat în soare.

Munceau pentru că nu aveau de ales și unii nu aveau copilărie, erau ca niște clăcași aserviți unui fond funciar, cam cum au ghinion cei ce se nasc în Coreea de Nord acum; ei nu dau la sapă de bucurie patriotică ci pentru că le stă statul cu bâta în coastă și s-ar putea să dea la piatră cu bila legată de picior dacă nu stau liniștiți.


Sau eram sătui deja de muncă, mai ales dacă era neplătită și abrutizantă.


Da, asta dacă ai o meserie care îți aduce o stimă de sine pentru că ajuți oamenii și care îți conferă un statut onorant în societate, și dacă ai un câștig financiar care să te stimuleze să te dezvolți și pe plan social și uman.

Dacă ai o meserie rutinantă, care nu-ți oferă nicio posibilitate de creștere, care te mai și îmbolnvăște și după care nici măcar nu știi dacă vei culege pensie, normal că nu ai nicio motivație decât cele extreme să nu ajungi mai rău pe străzi sau într-un spațiu concentraționar.

ce vorbesti, domne!!! nu e nicio deosebire intre satenii de astazi care se uita la soldatii care incearca sa le faca un dig si taranul mioritic, ancestral, ala cosmogonicu, care daca urina in stuful care-i acoperea bordeiul si vedea fo doua stele zicea ca e cel mai tare din univers... putoare a fost acu 300 de ani, putoare e si acum. si te asigur ca toti au fost "educati" cu varga, ca rangi n-aveau. lasa sofismele, lasa proverbele, realitatea-i crunta!

in ceea ce priveste topicul, oare o mama ar insista gratuit catre fiica ei cerandu-i sa-si sacrifice viata pentru fratele ei? nici pomeneala! e clar ca tanarul are probleme medicale... dar, asa cum am scris si mai sus, asta nu-i da dreptul sa-i ceara fiicei sa se sacrifice.

si, evident, Iorest are dreptate. as adauga ca la romanica o viata plina de o astfel de munca grea si-n saracie iti aduce o pensie de muritor de foame, chiar daca procentual a participat la buget in mod egal.

Un tata autoritar inzestrat cu dreapta judecata mereu a format caractere puternice si oameni care au reusit in viața,desigur cu anumite urmări secundare nu neaparat benefice pe termen scurt,dar cu siguranță beneficiile sunt enorme in viitor.Dar in cazul de față numai unul din părinții ar avea dreptul sa pună mâna pe bici,fiindcă doar corectia paternă este benefică,urmată uneori de consolarea maternă.Dar sa iei un ins in starea descrisă mai sus,să il arunci in strada si sa ii zici să se descurce,după ce initial l-ai si altoit bine....probabil va plânge in hohote si va ceda psihic,iar după acest soc nu va fi in stare de nimic,nici măcar de ce era in stare pana atunci.Oamenii de acest tip pot fi ademeniti doar de iubire,si de un mediu călduros....Sunt foarte puțini oamenii care fiind supusi metodei aruncarea in stradă ,de fapt tipul acela nici nu așteaptă asta,ci pleaca ei singuri,isi iau lumea in cap si isi fac singuri un rost.Uneori e greu sa te dezvolti in mediul in care ai crescut cu părinții,bunicii etc.Chiar fiind pe,banii tai tot ei te comandă:)

Soțul mamei nu e tatăl biologic, sau cel puțin așa rezultă că fratele e dintr-un alt mariaj și doar mama e părintele comun, exclus să pui bățul pe un om care nici nu e copilul tău și în floarea vârstei, poate avea efecte devastatoare o prostie dintr-asta.

Tot ne speriem de psihic sensibil, dar de trandavie nu ne speriem.
Daca doarme o noapte la usa nu e nici o problema, nu a murit nimeni vara afara, insa este foarte educativ.

Una din marile probleme ale parintilor este lipsa de autoritate, moment in care copiii ti se urca in cap.

Sub nici o forma nu se da autoritatea pe mana copiiilor iar tatal indiferent daca e vitreg sau nu trebuie sa stie si sa poata stapani o situatie.

Dacă stă lipit de calculator numai în casă îl scoate cu tot cu scaun afară, să fie priveliște la vecini.

Nu poți să te impui cu pumnul în fața unui copil vitreg, mai ales dacă nu ai contribuit la creșterea lui și mulți ani nu ai fost în viața lui, iar un copil vitreg nu e obligat în niciun fel să te considere tată dacă el nu vrea și cu atât mai mult nu va suporta o corecție fizică din partea unui străin.

Certurile și tragediile domestice apar de la brutalități de tot felul, dacă de preot și de Biserică nu vrea să audă, singura soluție ar fi să-l vadă alți specialiști care să lucreze la motivația lui și să-i pună în față o oglindă, în caz că e sănătos la cap și poate să priceapă.

Iar cu angajarea când vrei să te asiguri că-ți lucrează copilul, te preocupi și îl ajuți și concret să intre într-un domeniu, nu doar cu vorbe de amenințare sau de batjocură.