Iesirea din trup
 

Am o intrebare legata de experientele din afara trupului.

Se stie ca aceasta practica vine din spiritism, prin urmare, are loc prin interventia demonilor. Multi oameni care au trecut prin asa ceva au simtit ca aceste experiente erau de provenienta demonica. :61:

Insa recent, am gasit astfel de relatari prin vietile unor parinti de la muntele Athos, cum ar fi pr. Porfirie si pr. Paisie. Spuneau ca mergeau in duh sa binecuvanteze bolnavii din spitale. Mi-e greu sa cred ca aceasta practica poate fi si dumnezeiasca... sau macar neutra...chiar daca e promovata la Athos.:22: Am gasit si in Sfanta Scriptura doua mentiuni:

"Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer." (II Cor 12,2)
"Am fost în duh în zi de duminică". (Apocalipsa 1,10)

Pr. Serafim Rose trateaza acest subiect intr-una din cartile sale, insa nu ofera o concluzie concreta.

Daca aceste experiente pot fi si de la Dumnezeu, si de la demoni, cum le putem deosebi?

Daca ai o intensa viata de rugaciune si ai primit asta ca un dar de la Dumnezeu, cred ca nici nu mai are rost sa intrebi.

Daca ai facut din a dobandi asta un scop in sine, atunci fara doar si poate esti in cealalta categorie..

Care ar fi scopul unui asemenea dar de la Dumnezeu? Daca se intampla asa ceva, cum poate ramane mintea in inima, cand ea pleaca de acolo? Mai degraba e o imprastiere a simturilor.

Le putem deosebi astfel:
1.Dumnezeu niciodata nu ispiteste pe om(a primi stari din astea in conditiile in
care tu nu le intelegi taina , seamana tulburare sufletului.Daca sufletul se
tulbura atunci nu este de la Dumnezeu).

2.Inainte de a avea astfel de experiente de la Dumnezeu, Acesta iti va trimite
inainte darul (harisma) de a deosebi starile duhovnicesti.

3.Harismele de la Dumnezeu niciodata nu se obtin gratis, ci ele vin ca rasplata pentru viata duhovniceasca a omului.

Pai de fapt Dumnezeu iti da ceea ce a pierdut Adam la cadere.
Practic tu primesti inapoi ceea ce Adam (fara sa stie) ti-a luat.
Asadar omul duhonicesc(cel dupa "chipul si asemnarea lui Dumnezeu") este
cu tot altul decat ceea ce noi ne inchipuim.
Si cu cat sporesti in viata duhovniceasca cu atat Dumnezeu iti da inapoi harisemele pe care Adam l-a pierdu si asta pt ca tu le-ai castigat inapoi prin
modul cum iti traiesti viata duhovniceasca.

In Paterice vei vedea, ce inseamna ca omul sa reprimeasca harismele pe care
Adam l-a pierdut.

Practic totalitatea harismelor inseamna intensitatea credintei tale.

Nu pleaca de acolo. Ci cunoaste din acolo, cu alti ochi.

Credinta si miracolul sunt date pentru a fi de folos sufletesc oamenilor nu pentru a dezvolta filosofii sterile si potential paguboase de pe urma lor.

Him... Nu e mereu asa, adica darul lui Dumnezeu nu e conditionat de "performantele duhovnicesti" ale omului.
In orice caz, nu vin ca rasplata; vin ca mijloace suplimentare, oferite in dar anumitor inimi iubitoare si hotarate, pentru o lucrare sporita.
(Uite-l pe Pavel! Daca era dupa rasplata... Si totusi Domnul l-a inzestrat cu daruri mari, pe care Sfantul le-a lucrat, mereu jertfelnic, ca Apostol al neamurilor.)

Idea de baza este ca trebuie sa avem o educatie crestineasca.Si ca orice educatie, una din principiile de baza este sa nu te increzi in vise sau ganduri.
De altfel s-ar putea ca unii sa se gandeasca ca: " sunt la fel de demni sau merita fel de mult precum apostolul Pavel ca in fond doar Dumnezeu le stie pe toate.Daca ei merita si nu stiu, insa Dumnezeu stie si uite ca le confirma prin faptul ca le dau astfel de stari...."
Mai, mai ai grija ca pasim intr-un teren minat.De multe ori din cauza acestor "vise" sau stari s-au creat secte nenorocite care au dus la perzanie si duc inca pe multi.(vezi adventisti de pilda, sau puciosii).
Ai grija , nu te pune cu demonii arhiconi ca sunt capetenii si te spulbera de nu te vezi.
Nu este bine sa faci "cherry picking" pe acest domeniu.
Regula simpla: nu viselor/gandurilor/vedenilor care fac tulburare.

Ca sa iti daruiasca Dumnezeu asa ceva trebuie sa fii cu totul 'om al Duhului Sfant', om care traieste in trup dar nu mai este trupesc.
De aceea parintii Paisie si Porfirie aveau acces in acelasi timp si la lumea asta si la cealalta. Pentru ca erau in trup dar erau ca si cum erau cu totul in duh.

Cand o sa fii la masura lor stii ca este de la Dumnezeu :).

Experientele din afara trupului din paranormal sunt de fapt viziuni date de ingerii cazuti, nimeni nu iese din trup. Persoana respectiva intra in transa si are viziuni, el crezand ca iese din trup. De asemenea, pot parcurge distantele in timp mai scurt decat in mod normal sau pot zbura, fiind purtati de ingerii cazuti.
Nici sfintii nu ies din corp. Pot avea vedere in duh (adica inainte vedere), vad lucruri care se intampla in alta parte. Sau pot calatori foarte repede, sa ajunga aproape instantaneu in alt loc, la fel cum se deplaseaza si ingerii (fara sa fie in doua locuri in acelasi timp).
E evident ca cineva preocupat de ocultism sau din alta religie (budistii si yoginii au astfel de experiente) nu are o harisma de la Dumnezeu si are experiente date de ingerii cazuti. Harismele le primesc cei imbuntatatiti duhovniceste, care au ajuns la despatimire, la sfintenie.

Cand omul cunoaste adevarata linistire actiunile sale devin expresii ale repaosului.

Poate actiona intr-o infinitudine de moduri simultan - toate nefiind altceva decat expresii ale pacii launtrice.

Pare ca pleaca dar nu pleaca niciunde, pare ca se inalta dar nu se inalta defel, pare ca se intrupeaza dar ramane in ceruri pururea.

Omul obisnuit este cu totul inlantuit de simturi. Orice miscare este zbatere in plasa lor. Nu poate concepe realitatea decat prin fragmentare, raportare la identitati asociate partilor.

Cand mintea se curatateste si devine unitara simturile nu o mai pot tulbura. Nicio miscare nu o mai clatina - pentru ca miscarea presupune in mod necesar o perceptie segregata.

Omul este chemat la aceasta odihna - la ziua a 7-a ca sa petreaca in unire cu Dumnezeu.

Sfintii ne spun ca mintea este pavaza impotriva demonilor. Ingerii cazuti cauta sa controleze sau sa influenteze mintea oamenilor. Eliberarea aceasta de ganduri din budism este de fapt o munca de a lasa ingerii cazuti sa controleze mintea (bineinteles, acestia nu-si dau seama ca asta fac). Cand ajung la performante mai inalte yoginii au parte si de experiente paranormale (viziuni, zbor prin aer, "calatorii astrale", etc.).

Nu-mi dau seama ce ai citit mai exact, Sfântul Maxim Kavsokalivitul de pe Muntele Athos putea zbura prin aer, având un dar al Duhului Sfânt :

„Dreptul şi de Dumnezeu insuflatul părinte Maxim Kafsokalivitul înota în marea darurilor divine, care sunt dăruite din Fântâna veşnică a Harului ce-i împodobeşte pe toţi sfinţii. De asemenea, el avea un dar deosebit ce numai rareori este dat unora. Putea să zboare. Putea să meargă dintr-un loc în altul prin aer. Era o pasăre a cerului, atât la figurat cât şi literal. Biograful său, Teofan Peritheoriou, a fost martor al harului său special. Iată cum descrie el:

[...]Am mers în spatele colibei sale şi, privind spre drumul lui Isaia, era acolo. L-am văzut lângă bazinul lui Agelarios, la aproape două mile distanţă, pe o întindere colţuroasă a unui drum stâncos, foarte dificil. L-am văzut pe sfânt ridicat deasupra pământului în aer. El zbura ca un vultur deasupra pădurii şi a stâncilor, venind spre mine. În acel moment, m-am speriat şi am strigat: «Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este îndeajuns spre lauda minunilor Tale». Fiindcă eram speriat, m-am tras înapoi, şi el, cât ai clipi din ochi, a apărut în faţa mea, cântând. Am căzut în genunchi, ca să-i fac plecăciune.[...]”

Pasajul e din Patericul Atonit.

Mereu darul lui Dumnezeu vine ca rasplata.


Pavel lucra cu credinta sincera inainte si de aceea Domnul i-a dat orbire ca sa "vada" pe Duhul Sfant; si L-a vazut.

De ce nu i-a dat Dumnezeu un astfel de dar, ca mijloc suplimentar, si lui Irod? Pentru ca era fatarnic.