de ce va e teama in lume ?
 

apropo de subiectul "Dumnezeu ,Tata grijuliu cu copiii Sai!", deschid alt subiect. de ce va este cel mai tare frica in lumea asta ? in afara faptului ca ne este la toti frica sa nu ne mantuim si sa ajungem in iad..... si stiu ca in mod normal trebuie sa mergem cu incredere in Dumnezeu, ca totul va fi bine, ca are grija de noi si ca ne protejeaza, dar banuiesc ca fiecare om are temerile lui, mai multe sau mai putine.

pe mine ma infioara cand vad atatea crime, batai, violente, furturi, violuri .... ma debusoleaza total.... mai ales cand vad ca au de suferit copii, batrani, atatia oameni nevinovati ... :( parca iti e frica sa iesi si din casa, ma gandesc cu groaza ca peste vreo cativa ani tre sa las copiii sa mearga singuri la scoala, sa se joace singuri afara, sau sa se duca cu colegii lor undeva la plimbare sau un suc, cand stiu atatea cazuri de disparitii, de furturi de copii, de accidente cauzate din teribilismul altora....

deci cel mai tare mi-e frica de :
(si sper sa nu se aplice ca de ceea ce te temi, de aia nu scapi) :

- pierderea (dispartie, moarte) vreunui copil.
- pierderea (disparitie, divort, moarte) sotului.
- daca stau bine si ma gandesc, cred ca e cam atat ... daca mai gasesc ceva am sa mai scriu si alte temeri.

adica Doamne fereste de tragedii precum de cutremure, inundatii, boli, accidente, astea se pot intampla oricui, mergem inainte cu speranta ca Dumnezeu are grija de noi si ne protejeaza. un om poate ramane, fara o mana, fara un picior, fara un ochi, paralizat, fara casa, fara bani, daca ne pastram speranta putem iesi si trece, mai greu sau mai usor, dar intotdeauna cu ajutorul lui Dumnezeu, si peste astfel de tragedii. dar sa ne fereasca Dumnezeu de moartea sau indepartarea celor dragi de langa noi, cred ca e cea mai grea si dureroasa experienta posibila. eu tin foarte mult la familia mea si vreau sa o mai maresc chiar, si imi doresc sa ii am pe toti alaturi toata viata, oricat de greu ne-ar incerca viata.

La copii conteaza mult educatia si cat de mult are Dumnezeu grija de ei,dupa cum le vede sufletele. Sa fie invatati de mici sa fie niste luptatori,si sufleteste dar si trupeste. Sa nu fie delasatori,"moi",usor influentabili etc. Intr;adevar,e o problema delicata,si ma ma gandesc cu groaza daca peste 2-3 ani voi avea un copil numai eu stiu cat de greu im va fi. Mai ales sa fie fata... Dar trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu,El stie ce avem nevoie dinainte de a cere de la el. Credinta sa fie!

Doamne-ajuta!

Mie mi-e teama sa n-ajunga prostii sa ne conduca.

:))) Uite ca s-a adeverit!...desi uite ca si prostii tot de la Dumnezeu sunt!..acstia sunt conducatorii pe care-i atragem ca popor si pe care-i DORIM!

de ce va e teama in lume ?
 

Mi-e teama ca nu cumva sa nu imi mai vad pacatele mele si sa
incep sa le vad pe ale celorlalti.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mi-e teama ca majoritatea oamenilor de pierderea unui om drag mie,din familie.
Mi-e teama de o moarte a mea prematura,inainte de batranete(vedem atatea cazuri la tv din pacate:()
Mi-e teama sa nu-mi pierd averea mea:CREDINTA fiindca ispitele pot aparea oricand,Doamne fereste-ne de ele.

Oricum Dumnezeu este cu noi,stie de ce ne este frica si atunci ne apara dar trebuia sa dam si noi dragoste,credinta si smerenie.

Numai bine

Mie imi este teama sa mor nepregatita.
Mi.e teama sa imi pierd rude(asta mai devreme sau mai tarziu ni se intampla la toti)
Mi.e teama de singuratate
Mi.e teama sa nu vina sfarsitul lumii cat sunt inca in viata

Trist
 

Cred ca cel mai mult ar trebui sa ne temem de pierdea iubirii si a smereniei.
Prea des aud ca oamenii se tem de saracie, de moarte, de faptul ca societatea nu-i accepta.
Prea tare ne-am lipit inima de cele materiale, si traim ca si cum dincolo nu ar mai fi nimic.
Dorim doar confort si rasfat si uitam ca menirea noastra este sa luptam pentru lumea cealalta care e nesfarsita.
Asta ne arata ca nu avem nici credinta, nici iubire.
Ca daca am avea credinta (=incredere in Dumnezeu) nu ne-am teme nici de moarte, nici nu ne-am mai stresa atat cu ce va fi in ziua de maine, si nu ne-am mai agata atat de cei din jur, nu am mai fi dependenti de ei.
Daca am avea iubire nu am mai fi asa de egoisti, si nu ne-am mai gandi la binele noastru, ci doar cum sa ne iubim si sa facem bine aproapelui, si nu ne-ar mai speria saracia, imaginea ce o au altii despre noi, bolile, nu am mai avea complexe etc.

Asa este cum spui tu f frumos.
Daca am avea aceste virtuti nu am mai avea teama.....Ne.am lasa in voia Lui Dumnezeu
Dar pt ca avem neputinte si scadem in credinta,iata ca avem si teama de cate ceva,fie chiar lumesc acel ceva .Nu am vazut om care sa nu planga la moartea copilului sau a unuia dintre parinti.Nu stiu cui nu ii e frica sa nu isi piarda serviciul,stiind 3 copii acasa.Nu zic ca tre sa traim cu teama asta,dar cand privim inauntrul nostru sa ne dam seama ca de fapt avem teama de ceva..e si asta o smerenie,nu?
Ce spui tu am citit si eu prin carti,dar nu am ajuns la masura aceasta

Mie imi este frica de iad,necuratii,intuneric si in general de tot ceea ce este negativ...boli,chinuri
Sa nu radeti de frica mea,insa abia cand am citit marturisirea unui sfant parinte despre experienta care i-a fost data-sa cunoasca iadul- abia atunci m-am hotarat sa-mi schimb existenta...