A existat un al patrulea mag?
 

O veche legenda spune ca, de fapt, patru au fost magii care urmau sa mearga sa se inchine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice ca si-ar fi vandut tot ce avea si ar fi cumparat trei nestemate - un safir, un rubin si o perla - pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Si grabindu-se el sa ajunga in Babilon, unde, dupa cum se vorbisera, il asteptau ceilalti trei, acesta a intalnit pe drum un om vatamat, la care nimeni nu se uita. Pe data se hotari sa-l duca la un doctor, caruia ii dadu safirul ca sa-l ingrijeasca pe bolnav pana la deplina insanatosire. Numai ca astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalti nu l-au mai asteptat si au plecat fara el. El n-a deznadajduit, ci, tinandu-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii Il gasisera pe Prunc si I se inchinasera deja, ca soldatii lui Irod pornisera macelul celor nou-nascuti si ca Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar in fata lui un soldat incerca sa-i smulga unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu statu pe ganduri si, aratandu-i soldatului splendidul rubin, il indupleca sa-l primeasca in schimbul vietii pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o in graba de acolo, iar biata femeie nu mai stia cum sa-i multumeasca strainului ca picat din cer.

Magul isi puse in gand sa-L caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai ramasese: perla. A umblat el vreme indelungata, dar n-a aflat ce cauta, caci nu mai era steaua care sa-i arate drumul. Si iata ca, dupa 30 de ani si mai bine, afla de la niste calatori ca Iisus propovaduia in partile Ierusalimului. Porni bucuros intr-acolo, dar in seara cand sosi, afla ca Iisus tocmai fusese rastignit pe Golgota. Magul se duse la locul cu pricina, ca macar in clipa din urma sa se inchine dinaintea Domnului inca in viata si sa-I dea ce mai ramasese din darul pe care i-L pregatise candva din toata inima. Iata insa ca prin fata lui trecura doi soldati romani ce tarau spre temnita o tanara evreica. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla si le-o trecu pe sub ochi, zicand: „Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc voua aceasta perla, si veti fi mult mai castigati”. Lacomi, soldatii luara perla si-o eliberara pe tanara, ale carei multumiri inlacrimate magul nu mai statu sa le auda, caci zorea sa-L prinda in viata pe Cel rastignit. Inima ii era grea, caci nu mai avea nimic sa-I dea in dar Imparatului imparatilor, dar nazuia macar sa-L vada si sa I se inchine. Cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept in ochii lui si i-a spus:
- In sfarsit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...
- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu?! - baigui magul, mirat.
- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiasi. Or, dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, adevarat iti spun, ca este cel mai de pret dintre toate. Caci cel ce-L iubeste pe Dumnezeu, acela isi revarsa dragostea sa asupra oamenilor; si cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.

Ce frumos ar fi daca fiecare dintre noi s-ar transforma in cel de-al patrulea mag! :105:

Uf, am ochii impaianjeniti de lacrimi...ce frumoasa legenda...

Cunosc legenda... o citesc copiilor din clasa 1 in fiecare an... si raman tare impresionati...! Retin toate detaliile dar nu as sti sa spun daca a existat sau nu al patrulea mag...
Nici nu stiu daca este atat de important daca a existat al patrulea ci dragostea lui pentru Hristos este uimitoare! L-a cautat pe Mantuitorul 30 de ani si nu si-a pierdut nadejdea nici macar o clipa! Sa ii urmam exemplul!

O legenda foarte emotionanta si educativa in acelasi timp.Ce bine ar fi daca am putea sa urmam si noi aceste exemple nobile.

Ce minunat ar fi daca zilnic, cativa pasi ai nostri ar deveni pasi ai magilor, adica am merge sa daruim ceva lui Hristos.

Nu cunosteam legenda aceasta , de aceea-ti multumesc mult de tot Costel
Acum , dupa ce am citit si ce am simtit , spun
Da , a existat al patrulea mag !

Evangheliile canonice nu-l amintesc. Poate cele apocrife. Nu stiu. Cert este faptul ca din intamplarea amintita, invatam ca, oricine dintre noi, oricand, poate lua chipul celui de-al patrule mag.

Il avem pe Hristos, avem si perla (darurile). Intotdeauna se afla langa noi cineva aflat in nevoie.

Singurul lucru care se cere de la noi si care tine, in mod evident, de noi, este dragostea. Ea l-a miscat odinioara pe cel de-al patrulea mag si, fara ea, nici noi nu putem face nimic, astazi. Sa nu ne lipseasca dragostea celui de-al patrulea mag, cea neseparata in dragoste de Dumnezeu si dragoste de semeni.

Corect! Cred ca asta este esenta acestei legende!

Da, frumoasa legenda. Al patrulea mag a fost pilda vie a
crestinului adevarat. Dar era el crestin? Nu cred, magii
nu erau crestini. Desi lui cred ca i s-a socotit adevarata
credinta.
Iertare.