Bătrânii
 

Asistăm neputincioşi la îmbătrânirea populaţiei.Vârsta omului nu mai este 70 de ani aşa cum spune psalmistul David ci 85,9o şi chiar mai mult.
Aş dori să fim foarte sinceri aşa cum trebuie să fie un om care are credinţă; iubim oare aceşti bătrâni (ai noştri sau ai altora) sau credem că prin dispariţia lor ar fi mai mult spaţiu în jurul nostru,că ne-ar rămâne de la ei o casă,un teren.nişte bani ...

Am deschis acest topic deoarece cu tristeţe văd în fiecare zi bătrâni împovăraţi de ani agresaţi verbal de către proprietarii mijloacelor de transport,de către comercianţi,de către funcţionari publici şi chiar de către proprii lor copii sau nepoţi.
Bătrânii noştri sunt trişti singuri.trăind în timpul lor,bolnavi,lipsiţi de frumusete,cu haine cenuşii care de cele mai multe ori nu-şi doresc decât puţină atenţie şi un strop de iubire.
Ce face bătrâna ta mamă? Dar bunica ta? De când nu ai mai văzut-o? Bunicul mai trăieşte oare?

Depinde cum privim lucrurile. Sunt multi batrani de la care avem ce invata,insa sunt si multi care sunt foarte nesuferiti,rai,plini de ura,invidie,cu mentalitate de comunisti etc. Acum depinde de noi care parte a paharului vrem sa o privim.

Mie dintotdeauna, sa ma ierte Dumnezeu, mi-a fost mai mila de batranii abandonati decat de copiii abandonati... Poate e stupid sa fac o asemenea comparatie - o fiinta la inceput de drum (copilul) si una la sfarsit de drum (batranul). Insa m-am gandit ca de cei mici intotdeauna se va indura cineva, ca sunt dragalasi, vizibil neajutorati, nu stiu nici de unele, etc. Insa de batranii nostri nu-i mai pasa nimanui :( si mi se rupe sufletul cand ma gandesc la truda mainilor lor. Lor le datoram faptul ca am crescut, ca stim de Dumnezeu si ca n-am dus grija de nimic. Adevarat este ca natia care nu-si respecta batranii nu se respecta pe sine insasi!
Te uiti la oamenii din jur - batranici garbovite infofolite in haine vechi de cand lumea, batranei care lucreaza ca paznici ca sa castige bani de dat pe medicamente, pensionari care se tocmesc la piata si pentru ultimul banut, altminteri nu le-ar ajunge pensia de-ale gurii...
Si lumea ce face? Lumea merge inainte; si-asa vine o noua zi, trece o noua noapte. E trist ce se intampla cu batranii nostri, asa ca haideti sa ne gandim macar o clipa sau, eventual, sa le trecem pragul celor care ne-au facut oameni.

Doamne ajuta!

Am intalnit batrani mai tineri decat mine si tineri mai batrani decat multi alti batrani.

Are dreptate si "Nevrednicul" - sunt trist cand vad un batran care nici nu a urcat bine in masina ca isi arunca mana in mine ca sa ma traga de pe scaun. Si stand e deranjat de totul si de toti. Cred ca si daca ar calatori singur, tot nemultumit ar fi.

Admir batranul care mai are putere sa zambeasca si sa se plimbe cu batrana lui de mana.

Cat despre imbatranire - eu cred ca sunt din ce in ce mai putine cazurile cand se ajunge la varsta de 80 de ani.

Din nefericire eu fac parte din categoria celor care nu mai au bunici. S-au mutat tainic in mine. Le mai vorbesc din cand in cand, dar simt nevoia sa-i mai ating, sa mai fiu luat de mana de ei.

Eu cred ca tocmai,din contra, atitudinea noastra ar trebui sa nu fie dependenta de nimic : batrinii sunt batrini. Este adevarat ca nu-i plingem pe cei integrati in familiile lor ,cu pensii mari si f. mari ci pe cei aflati in nevoi,de orice fel.Sunt multe tragedii care se intimpla cu ei fara ca noi cei multi sa cunoastem sau si mai mult sa traim drama lor ,ca parinti ai nostrii.
Iata un exemplu magistral care arata diferenta dintre ortodoxie si restul lumii. Dintre dorinta si interesul bisericii catolice si a celor f. multe protestante si neopr.de a fi umanitare si utilitare in continutul lor incercind astfel sa inlocuiasca dragostea crestina pe care au porunca sa o invete dar pe care au pierdut-o,o data cu duhul sfint ,abia amintindusi-o in substanta ei. Rostul unei biserici nu este sa preia sarcinile publice ale societatii ca sa para cumsecade si ca chipurile se preocupa de enoriasii ei ci sa invete(printre multe altele)dragostea in Hristos Dumnezeu si iubirea aproapelui.Este posibil insa ca prin secularizarea accentuata a BOR si aceasta sa caute sa-si devieze interesul(slujirea)spre lucruri care nu-i sunt proprii.
Dupa cum a evoluat societatea si biserica in ultimii 20 de ani nu este de mirare ca respectul,devotamentul si grija pt. batrini arata asa cum arata astazi.
Citi dintre noi pot spune sincer ca periodic(lunar,trimestrial,semestrial,anual)au facut ceva pt. batrini sau pt. copii strazii,orice : sa doneze bani, sa faca munca voluntara in azile, sa doneze imbracaminte,hrana,medicamente, sa presteze ingrijiri medico-sociale paleative sau orice cu caracterul de ,,ajutor". Desi nu sunt profet ,sa stiu apriori,am totusi o doza mare de scepticism. Iar tineretul prezent pe care noi ,adultii topicisti de astazi,il crestem nu pare(cel putin la prima vedere)sa fie mai iubitor de aproapele. Dumnezeu stie ce vremuri vom ajunge !

Nu ştiu unde locuieşti Costel dar,pe strada unde locuiesc eu la fiecare casă este câte o bătrânică care a trecut bine de 80 de ani.Fiecare este o poveste vii.În drum spre casă la porţi îi vezi stând încremeniţi într-o continuă aşteptare,fericiţi când te opreşti şi îi întrebi de sănătate.
Pe mine mă înduioşează nu nevoile materiale în care mulţi se zbat ci lipsa de comunicare între generaţii.
Este adevărat şi ce spune Nevrednicul că unii au rămas blocaţi în timpul lor şi chiar încearcă să te ducă cu forţa în acel timp.

Foarte bun subiect.
Felicitari.
Depinde cum imbatranim fiecare: am vazut oameni in varsta foarte frumosi, tineri la inima, piele placuta la privit, purtandu-si anii cu multa demnitate, sufletul tinut curat si in legea Domnului...
Am vazut si altii...urati, ma iertati, dar asa pareau.

Oricum, au nevoie de ajutor, de a fii sprijiniti, de ingrijiri medicale, de o vorba buna, de o mangaiere...

Sufletul isi pune amprenta pe chip , pe felul de a fi ..
De aceea , sunt batrani frumosi si buni de sa-i pui la rana si altii mai putin ..Indiferent cum sunt , ma gandesc ca au fost si ei candva ..copii , asa cum am fost si eu , si mama si bunica..Adevarata binecuvantare sa imbatranesti frumos .. Doamne ajuta-ne !

Batranii frumosi... au o expresivitate exceptionala pe care niciodata tineretea nu o va avea. Chiar daca sunt oameni simpli, fara carte ai intotdeauna ce invata de la ei. Nu am vazut niciodata batrani frumosi si sa fie rai... nu stiu de ce, dar nu am vazut. Poate pentru ca la acea varsta porti chipul propriului suflet. Sufletul si chipul au convietuit atata timp impreuna incat nu se mai poate sa nu semene unul cu altul.

Am avut o prietena o fata foarte buna si foarte desteapta. Era studenta la medicina. Prietenul ei cu care s-a casatorit locuia impreuna cu un unchi al sau batran si foarte bolnav. Amandoi il ingrijeau cu devotament. Fata aceasta mi-a spus ca pe unchiul acesta il "ingrijea iubindu-l". De cand a intrat ea in casa lui nu i-a spus niciodata altfel decat "domnita"...

Batranii:
Avem nevoie de ei, avem de invatat de la ei. Ii iubim, dar ne si incurca...
Parintii nostri ajung si ei batrani.
Noi ajungem si noi batrani si acolo este o problema.
Din pacate la noi in tara batranii se duc devreme, in marea majoritate, sau devin neputinciosi de prea timpuriu.
Nu duc o viata vesela nici la tara si nici la oras, la pensie incepe boala si gata: greu cu nepotii, sau cu viata dupa pensie.
Acum se doreste pensionarea cat mai tarziu.
Si ma intreb: copiii nu mai au bunici (ca lucreaza...pana mor)?
Iar bunicii nu au cine sa-i ajute la batranete si boala, ca...lucram.
Noi cam de la 40 ani deja suntem prea batrani ca sa mai facem copii, ca sa mai capatam un job, pentru orice.
O societate denaturata.
Este greu sa vezi cum se duc toti pe rand: bunici, parinti, unchi, matusi.
De pe al 40 ani incepi sa ramai singur si este greu.
Batranetea este grea, caci viata este grea si nu intru in detalii.
Generatiile comunica tot mei greu.
Uite de ex. de pe la 40 ani, batrani ori n-ai, ori trebuie sa te ocupi sa-i ajuti ca incep sa nu mai poata.
Copiii si tinerii sunt f...altfel decat cum eram noi inainte.
Si ma uit la batrani din alte tari care ajung si...strabunici, care traiesc bine pana la 100 ani si mai mult, care isi fac o pensie frumoasa cu nepoti si excursii si alte hobbiuri, si sunt frumosi si ingrijiti.
Ma mai uit si ca lumea devine din ce in ce mai devreme ...parinti, bunici, strabunici. Si in mod paradoxal exista si tot mai multi parinti mai varstnici (peste 40, 50 ...si 60 ani).