Clopoţelul
 

Înainte de momentul cel mai important al acestei Liturghii se cântă (prelung):
"Acum Puterile cereşti împreună cu noi nevăzut slujesc, că iată intră Împăratul slavei..."

Preotul cere apoi iertare de la cei prezenţi şi îi binecuvintează, după care sună de trei ori cu un clopoţel, pentru atenţionarea credincioşilor.
Ne aşezăm în genunchi (măcar ne ridicăm în picioare), în deplină linişte. Mulţi nici nu îndrăznesc să-şi îndrepte privirea către Potir, ştiind că în el este chiar trupul şi sângele lui Hristos.

Preotul iese din Altar (de la Proscomidiar), cu Potirul ridicat, ajunge în mijlocul bisericii, după care se întoarce în Altar aşezându-l pe sfânta Masă.
Este de mare folos ca în timpul acestui moment (care nu durează mai mult de 5-10 minute), să ne ridicăm mintea la Hristos, care este viu (deşi nevăzut de noi), în mijlocul bisericii. El este Împăratul slavei.
Ne putem ruga atât pentru noi, dar mai ales pentru cei pe care îi avem în inimile noastre (vii şi morţi).
Terminarea acestei deosebite procesiuni este marcată prin zgomotul unui clopoţel.

Pomelnic
 

As dori o lamurire cu privire la pomelnic: se mai duce acesta la altar atunci cand se face liturghia darurilor mai inainte sfintite?
Multumesc

Potrivit randuielilor tipiconale, in cadrul acestei Liturghii nu se pomenesc nici cei vii, nici cei adormiti.

Daca totusi exista biserici unde se primesc pomelnice si in timpul ei, se face spre a fi pomenite la prima Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur (sau cea a Sfantului Vasile cel Mare din duminicile postului) ce urmeaza a fi savarsita.

Legat de timpul savarsirii Liturghiei Darurilor mai inainte Sfintite, randuielile de tipic precizeaza ca aceasta se oficiaza seara, mai precis la ora cuvenita Vecerniei. Astazi insa, tinde a se raspandi tot mai mult practica oficierii ei dimineata. Cum vedeti acest lucru? Pe ce ratiuni credeti ca se intemeiaza? Se vrea o practica adaptata la ritmul de viata al omului modern?

preoţii trebuie să se împărtăşească la Liturghie, asa ca ... după cum ai spus, omul modern.

La noi nu am auzit sa se oficieze aceasta Liturghie dimineata, ci numai seara.
Iar pentru a te impartasi se cere sa ajunezi complet de la pranz, adica 12 pm.

Sunetul clopoţelului îndeamnă la rugăciune şi adâncă tăcere
 

"În cadrul Sfintei Liturghii a Darurilor înainte sfinţite, în două momente distincte, unice în cadrul cultului creştin ortodox, se foloseşte un clopoţel. Primul moment este la starea a treia din Catisma a optsprezecea a Psaltirii ce se citeşte în cadrul acestei Sfinte Liturghii. Când citeţul ajunge la versetul: „Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui…“, pe care îl citeşte mai rar şi cu glas mai ridicat, în Sfântul Altar se sună din clopoţel, iar „credincioşii îşi pleacă genunchii, cu mare umilinţă“, este menţionat în Liturghier.

În acest timp, preotul ridică Sfântul Disc (pe care se află Dumnezeieştile Taine) de pe Sfânta Masă în dreptul frunţii şi merge la Proscomidiar, ocolind Sfânta Masă pe dreapta. Diaconul sau paraclisierul merg înainte cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa, tămâind. În biserică se face linişte, credincioşii se roagă, iar la strană nu se mai rosteşte nimic, se aude doar cădelniţa. Când preotul ajunge cu Sfintele Taine la Proscomidiar, se sună iarăşi clopoţelul, credincioşii se ridică, iar citeţul urmează mai departe citirea stării a treia a catismei: „…Scoală-Te, Doamne…“

Al doilea moment din cadrul Sfintei Liturghii a Darurilor înainte sfinţite când se foloseşte clopoţelul este la Vohodul Mare. După ce clopoţelul sună, paraclisierul iese cu lumânarea aprinsă din altar, urmat de diacon, care are pe umeri Acoperământul cel Mare (Aerul), cu faţa întoarsă spre Sfintele Daruri, tămâind adeseori. Preotul iese ultimul, având în mâna dreaptă Sfântul Disc, tot în dreptul frunţii, iar Sfântul Potir, cu vinul, îl ţine în mâna stângă, în dreptul pieptului.

„În această vreme, strana încetează cântarea, iar credincioşii stau plecaţi la pământ, în adâncă tăcere“, este scris în Liturghier. Ajungând în mijlocul bisericii, preotul se opreşte puţin cu faţa spre apus şi binecuvântează pe credincioşi cu Sfântul Disc, fără să zică ceva. Se întoarce apoi cu Sfintele Taine în altar. După aceea, sună clopoţelul, iar credincioşii se ridică, şi strana începe cântarea: „Cu credinţă şi cu dragoste…“

Cele două momente preotul le săvârşeşte fără a zice ceva. Această regulă accentuează caracterul pragmatic al acestor acţiuni, pentru că toate rugăciunile euharistice au fost rostite la Liturghia de duminică, spune părintele Alexander Schmemann. Cel mai solemn moment al întregii slujbe este ducerea Sfintelor Daruri la Altar. La Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite nu este punere înainte, adică proscomidie, nici jertfă, nici prefacere euharistică, nici sfinţire, ci taina prezenţei lui Hristos în Biserică este revelată şi manifestată, explică părintele Alexander Schmemann." (Ziarul Lumina)