Barfa,cleveteala, judecata...iata un pacat care impiedica rugaciunea sa se faca auzita. Spun multi parinti duhovnicesti ca judecata celuilalt, clevetirea este un pacat mare care impiedica rugaciunea sa ajunga la un anumit nivel de curatie. De multe ori rugaciunile noastre nu se fac auzite intrucat cleveteala si judecata noastra le impiedica.

Cum ne vindeam de judecata celuilalt?

Dupa ce ne vindecam de mandrie.

Da, foarte frumos...
Vindecarea de barfa nu este si o vindecare de mandrie?

Gandindu-ne mai mult la greselile noastre.
E adevarat ca pacatul ne desparte de Dumnezeu ,deci si de comunicarea cu El prin rugaciune nu mai are loc.
Dupa cum ne rugam seara ne putem da seama daca am pacatuit in acea zi.
Cat despre barfa ,pentru care am auzit ca exista o vama in ceruri ,e bine macar sa ne abtinem ,chiar daca in sinea noastra ne-am format o parere proasta,desi nici acea parere proasta nu ar trebui sa o avem ,noi de multe ori fiind mai rai decat cei pe care ii judecam.

Fiecare consideram ca detinem adevarul si stam la panda sa-l prindem pe celalalt cu ceva si sa-l punem la zid. Ne ascundem sub o masca de buni crestini dar ne lipseste dragostea si din aceasta cauza amenintam tot timpul cu iadul. Bine ar fi sa fim credinciosi de dragul lui Dumnezeu nu de frica iadului. Sa incercam sa vedem in celalalt ce este bun si frumos si sa-i acordam circumstante atenuante.

Ne miscam intre cleveteala si binecuvantare! Avem de ales sa judecam ceea ce e rau in altii, uitand de raul din noi, si sa binecuvantam ceea ce are omul bun in el!

Oare Hristos Care manca cu vamesii si curvarii si curvele S-a impiedicat de pacatul lor? Ce fel privim noi acum desfranatii si ce fel ii privea Hristos?

Suntem niste fatarnici...si asta ne tradeaza mantuirea, fatarnicia!

Barfa are legatura directa cu minciuna in care ne place sa traim! Ne mintim ca noi am fi mai buni decat altii! Ne credem crestini si uitam sa ne purtam cu S-a purtat Hristos fata de cei mai abjecti oameni... II BARFIM!

Ne vindecam de judecata celorlalti, atunci cand dobandim vederea fata de noi insine. Pana atunci doar ratacim.

ancapolp, si atunci de ce un parinte a spus sa ne tinem mintea in iad pentru a nu uita de moarte si pentru a ne mintui?
iosif, nu confunda judecarea celui de linga tine cu respingerea acelui pacatos. nu poti inchide ochii la necuviintele pe care le face, ca un evanghelist spunea: "daca frate tau a gresit, ia-l ddeoparte si-i spune, intre patru ochi; daca greseste a doua oare, fa la fel, insa daca persista in pacat, indeparteaza-te de el". asta este judecata sau ?
deci, fratilor si surorilor, nu trebuie sa inchidem ochii la pacatele celor din jur, ci sa luam aminte pentru a nu face si noi la fel si pentru a ne indeparta de ispita.

Poate ca daca am defini barfa si judecata, am intelege de ce acestea trebuie evitate. Apoi trebuie vazut ce e corect de facut. A fi tolerant cu ceilalti, este egal cu a-i priva de dragostea ta, aratandu-le indiferenta, ceea ce nu e de dorit. A arata cuiva, fara a-l condamna, pericolul pe care actiunile sale le reprezinta pentru el, e un real semn de dragoste. Orice om ar fi singur in stare sa-si vada greselile, daca nu ar fi mandru.

Hristos a Inviat!

Prin judecata si barfa ne facem rau in primul rand noua insine, pentru ca savarsim totodata si pacate precum invidia, mania, minciuna si altele la fel de urate. Acestea ne fac pe noi urati mai intai si nu neaparat pe cei pe care vrem sa-i "minimalizam" facandu-le acest "rau minor" de care apoi nu ne mai amintim cand stam si fata in fata cu cei pe care i-am barfit/judecat - astfel ne putem grav la indoiala calitatea ca om, rezultatul fiind ca ne evidentiem prin ipocrizie.
Cred ca barfa vine din judecata, dar poate fi si facuta din simpla placere, cum si este proprie gandirii de astazi: un lucru normal, care ne "umple timpul" petrecut alaturi de altii. La radacina acestora sta doar rautatea inimii de care cred ca de la un moment dat fiecare suntem constienti ca ne putem lipsi. Fiecare avem impulsul de a judeca, si cadem daca nu chiar in vazul tuturor atunci cel putin cu gandul. Dar e de ajuns ca sa ne dam seama ca trebuie sa mai lucram cu noi insine, sa ne curatam spovedindu-ne si sa ne intarim impartasindu-ne cu Trupul si Sangele Domnului, si sa luam har de la Duhul Sfant mergand la Sfanta Liturghie.